288 matches
-
ce s-a răspândit de-a lungul Mării Mediterane, mai ales între sec. XII-IX î.en., fiind prima civilizație care a creat bireme.Fenicienii erau marinari iscusiți și aveau vase bune. În jurul anului 600 î.en., egiptenii ii plăteau pe fenicieni ca să exploreze Africa de vest. De asemenea, ei călătoreau spre Britannia pentru a schimba diverse mărfuri pe cositor și argint. Meseriașii fenicieni făceau stofe fine, dar și produse de olărit, obiecte din fildeș și metalice, pentru a le vinde. De
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
asemenea, ei călătoreau spre Britannia pentru a schimba diverse mărfuri pe cositor și argint. Meseriașii fenicieni făceau stofe fine, dar și produse de olărit, obiecte din fildeș și metalice, pentru a le vinde. De asemenea, ei vindeau lemn de cedru. Fenicienii s-au extins în toată Mediterana, întemeind colonii pe multe țărmuri străine, inclusiv Marsilia, Cadiz, Malta, Sicilia, Cipru și Cartagina, ultima în Africa de Nord. În Cartagina ei făceau schimburi de mărfuri cu localnici africani, cumpărând fildeș prețios, piei de animale și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Thompson (descoperitorul celor mai multe centre maiașe din Yucatan și al "fântânilor morții" de la Chichen Itza) afirmă existența în Atlantic a unui continent sau a unui lanț de insule de pe care un popor de navigatori pricepuți navigaseră în toată lumea, cu milenii înaintea fenicienilor (considerați primii mari navigatori). Această civilizație atlantă, conform lui Thompson, s-a dezvoltat pe insule mai mari și mai mici dintre Africa și America și după ridicarea apelor au mai rămas doar câteva insule: Bahamas, Canare, Capul Verde, Azore, Madeiras. Dacă
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
început în 1951. cuprinde șase perioade distincte: Libia antică, epoca romană, epoca islamică, stăpânirea otomană, statul italian și în epoca modernă. În antichitate, Libia este locuită de triburi hamite, numite libieni de către greci. La începutul secolului al XIII-lea î.Hr., fenicienii întemeiaza coloniile Oea, Septis, Magna, Sabratha,iar din secolul al VIII-lea î.Hr. grecii întemeiaza cetățile Cyrene (Cirenaica), Apollonia, Berenice. Cartaginezii stăpânesc contoarele întemeiate de fenicieni în Tripolitania. Teritoriul Libiei este stăpânit pe rând de cartaginezi, de Egiptul elenistic (sec
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
de triburi hamite, numite libieni de către greci. La începutul secolului al XIII-lea î.Hr., fenicienii întemeiaza coloniile Oea, Septis, Magna, Sabratha,iar din secolul al VIII-lea î.Hr. grecii întemeiaza cetățile Cyrene (Cirenaica), Apollonia, Berenice. Cartaginezii stăpânesc contoarele întemeiate de fenicieni în Tripolitania. Teritoriul Libiei este stăpânit pe rând de cartaginezi, de Egiptul elenistic (sec. III-I î.Hr.), de Imperiul Roman (sec.I î.Hr.-429 d.Hr.). De asemenea, teritoriul este stăpânit în perioada medievală de vandali (429-534), de bizantini (534-643
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
(în siciliană "Palermu") este un oraș cu 655.000 de locuitori, capitala regiunii Sicilia și a provinciei din Italia. Aria metropolitană are o populație de circa 1,2 milioane. Fenician la origine (numit "Ziz": floare), fortăreață cartagineză în perioada grecească ("Panormos": port peste tot), orașul a fost cucerit de romani în timpul primului război punic (245 î.Hr.). Asediat și cucerit de Genseric, Odoacru și Teodoric, s-a aflat sub suzeranitatea Bizanțului
Palermo () [Corola-website/Science/297314_a_298643]
-
Etimologia numelor „Abderos” și „Abdera” este controversată. Opinia cel mai larg acceptată argumentează în favoarea originii feniciene a acestor nume. Ea se bazează pe existența unei așezări feniciene omonime în sudul Peninsulei Iberice (vezi Abdera, Spania), pe mărturiile scrise cu privire la prezența fenicienilor în insula Thasos din imediata vecinătate și pe faptul că primele monede bătute de Abdera urmau (după câte se credea, mai ales în trecut) un sistem de unități de măsură fenician. Conform acestei etimologii, numele reprezintă un cuvânt compus din
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
în insula Thasos din imediata vecinătate și pe faptul că primele monede bătute de Abdera urmau (după câte se credea, mai ales în trecut) un sistem de unități de măsură fenician. Conform acestei etimologii, numele reprezintă un cuvânt compus din fenicianul „"Abd"”, care înseamnă „sclav” și numele zeiței Hera (prin urmare, „sclav al Herei”). Etimologia tracă (propusă de Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff) pune în legătură numele „Abdera” cu epitetul "Derenos" sau "Derainos" purtat în această regiune de zeul Apollo. În fine, D.K.
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
au fost înscrise în anul 1983 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Cele mai importante industrii active în Lisabona sunt cele ale oțelului, textilă, chimică, ceramică, construcției de nave și a pescuitului. · se crede că Lisabona a fost întemeiata de către Fenicieni; · în sec. ÎI i.C. a fost ocupată de către Români; · în sec. V d.C. ocupată de către Vizigoți; · în anul 716 cucerita de către Mauri (Arabi); · în anul 1147 recucerita de către Portughezi; · în jurul anului 1260 a devenit capitala Regatului Portugalia; · în urma unor
Lisabona () [Corola-website/Science/296616_a_297945]
-
și un port de ambarcațiune pentru refugiați din întreaga Europa; · în 1988 un incendiu (cel mai mare dezastru din istoria orașului după 1755) a distrus zona comercială; · în 1991 populația era de 681.063 de locuitori. Alis Ubbo ("Golf încântător", Fenicienii) Ollisippo (sec. III-I i.C., Lusitanii și Românii) Felicitas Julia (sec.I i.C., Julius Caesar) Ulixippona (sec.V d.C., Vizigoții) Al-Ashbouna, apoi Lishbuna (sec.VIII-XII, Arabii / Maurii) Lisboa (după sec.XII, Portughezii) Din orașul de pe vremea descoperirilor putem
Lisabona () [Corola-website/Science/296616_a_297945]
-
folosit scrierea (puțin probabil), ori nu a rămas nimic scris până în zilele noastre drept dovadă a scrierilor grecești pre-homerice. De la începuturile perioadei clasice, greaca a fost scrisă în alfabetul grec, despre care se spunea că ar fi derivat din cel fenician. Trecerea la acest alfabet ar fi avut loc în timpul lui Homer. Cum nu există nici o referință, cât de ambiguă în poezia lui Homer care să sugereze că el ar fi știut de această metodă de scriere și cum scrierile vechi
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
această metodă de scriere și cum scrierile vechi europene le preced pe cele aramaice, fiind răspândite inclusiv în Anatolia, este de presupus ipoteza contrară, mult mai plauzibilă: paradigma alfabetului grecesc, despre care se credea că ar fi derivat din cel fenician a fost efectiv inversată prin studii mai serioase. Fenicienii fiind la origine navigatori proto-ionieni, stabiliți în cetăți-stat sau doar "capete de pod" comerciale în Palestina, Liban și apusul Siriei, au adus cu ei alfabetul grec, din care a derivat cel
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
le preced pe cele aramaice, fiind răspândite inclusiv în Anatolia, este de presupus ipoteza contrară, mult mai plauzibilă: paradigma alfabetului grecesc, despre care se credea că ar fi derivat din cel fenician a fost efectiv inversată prin studii mai serioase. Fenicienii fiind la origine navigatori proto-ionieni, stabiliți în cetăți-stat sau doar "capete de pod" comerciale în Palestina, Liban și apusul Siriei, au adus cu ei alfabetul grec, din care a derivat cel fenician. Mai mult, teoria lui Jean Faucounau, cel ce
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
a fost efectiv inversată prin studii mai serioase. Fenicienii fiind la origine navigatori proto-ionieni, stabiliți în cetăți-stat sau doar "capete de pod" comerciale în Palestina, Liban și apusul Siriei, au adus cu ei alfabetul grec, din care a derivat cel fenician. Mai mult, teoria lui Jean Faucounau, cel ce a descifrat scrierea hieroglifică a discului din Phaistos, împinge cronologia înaltă a proto-ionienilor până spre Cicladicul Vechi, Troia II, Troia I și în orice caz cu mult înainte de thalassocrația minoică. Se pune
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
ai unor derivate latine nemaiîntâlnite în alte părți: > "cabeza" (cap), > "corazón" (inimă), > "amarillo" (galben). Peninsula Iberică a fost locuită înainte de cucerirea romană de populații neindoeuropene și indoeuropene: liguri (neindoeuropeni), celți (indoeuropeni), iberi (neindoeuropeni), celtiberi (rezultați din fuziunea celților cu iberii), fenicieni, vascones (strămoșii bascilor, singurii care au rezistat până azi). De la aceste populații au rămas toponime și hidronime, prefixe și sufixe folosite în toate cele trei limbi iberice. Prezentarea fonemelor limbii spaniole este foarte dificilă din cauza varietății dialectice. Tabelele de mai
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
arameii semiți și rămășițele de hitiți indo-europeni, ce a dus la fondarea unui număr de state siro-hitite în nordul centrului Aramului (Siria) și sudul Asiei Mici (Turcia modernă), printre care Palistin, Carchemish și Sam'al. Un grup canaanit cunoscut ca fenicieni a ajuns să domine coastele Siriei, (și de asemenea Libanul și nordul Paletinei) din secolul 13 î. Hr., formând orașe-stat ca Amrit, Simyra, Arwad, Paltos, Ramitha și Shuksi. Din aceste regiuni de coastă și-au întins influența de-a lungul Mediteranei
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
în timpul apogeului imperiului bizantin, probabil că n-a predominat până în secolul 19. Anterior cuceririi arabe islamice din secolul 7 d. Hr., masa populației erau aramei, dar Siria era de asemenea casa claselor conducătoare grecești și romane, asirienii rămânând în nord-est, fenicienii de-a lungul coastelor, iar evreii și armenii fiind de asemenea existenți în orașe mari, alături de nabateeni și arabii "preislamici", precum lahmizii și gassanizii ce locuiau în deșerturile din sudul Siriei. Creștinismul sirian a devenit religia cea mai importantă, deși
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
este rară, dar nu este imposibilă. Ploile sunt abundente și pot deveni diluviene. În general, este cald mai ales de la jumătatea lui iulie până la jumătatea lui august. Cunoscută ca Hippo Regius în epoca romană, localitatea a fost fondată probabil de fenicieni în cursul secolului al XII-lea î.Hr. A fost unul dintre centrele cele mai cunoscute ale creștinismului. În secolul al V-lea, Hippona a devenit un important focar al creștinismului sub episcopatul Sfântului Augustin, episcop al orașului din 396 până la
Annaba () [Corola-website/Science/298346_a_299675]
-
Heracle a fost construit în Oaza Bahariya in 21 î.Hr.. Prin intermediul culturii elenistice , simbolismul Heracleean a fost transmis către Orientul Îndepărtat. In mitologia japoneza exista gardianul Nio în fața templelor japoneze budiste. Herodot l-a conectat pe Heracle atât cu zeul fenician Melqart cat si cu zeul egiptean Shu. Temple dedicate lui Heracle s-au înmulțit de-a lungul țărilor mediteraneene. De exemplu, templul lui Heracles Monoikos , construit departe de orice oraș din apropiere, pe Coasta de Azur, s-a dat numele
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
care în traducere ar însemna „insulele”, prin referire la cele patru insule de pe coasta mediteraneeană care au devenit parte a continentului în 1525. Populația nativă berberă din Algeria a trăit sub ocupație străină mulți din ultimii trei mii de ani. Fenicienii (1000 î.Hr.) și Imperiul Roman (200 î.Hr.) au fost cei mai importanți dintre aceștia până la sosirea arabilor în secolul al VIII-lea. Un fapt mai puțin cunoscut este că dinastia berberă fatimidă originară din Algeria a cucerit Egiptul dar a
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
este capitala Libanului cu peste un milion de locuitori. Orașul este amplasat pe așezări vechi de peste 5000 ani. În timpul fenicienilor, a fost umbrit de mai multe orașe-state puternice: Byblos, Sidon și Tir, Liban. Perioada maximă de glorie a ului în perioada antică a fost sub stăpânirea Imperiului Roman. A fost numit "Colonia Julia Agusta Felix Berythus", dobândind drepturile de oraș-stat
Beirut () [Corola-website/Science/297228_a_298557]
-
cea mai mică capitală națională din Uniunea Europeană. Malta are două limbi oficiale: malteza și engleza. Poziția Maltei a făcut-o să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică ca bază navală, și o succesiune de puteri, între care fenicienii, cartaginezii, romanii, maurii, , sicilienii, spaniolii, cavalerii ioaniți, francezii și britanicii, au dominat insulele. Regele George al VI-lea al Regatului Unit în 1942 pentru curajul țării în al Doilea Război Mondial. Crucea lui George continuă să apară pe drapelul național
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
mici găsite în Sicilia, se presupune că această populație a venit de acolo. Negustorii fenicieni, care au utilizat insulele ca punct de popas în rutele lor comerciale din Mediterana de Est până în Cornwall, s-au alăturat prezenței permanente a băștinașilor. Fenicienii au locuit zona denumită astăzi Mdina, și orașul înconjurător , pe care l-au denumit "". Romanii, care au locuit și ei mult mai târziu Mdina, îl denumeau (și pe el, dar și pe insulă) "Melita". După in 332 BC, zona a
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
și est și cu Israel la sud. Țara are o istorie bogată, identitatea ei culturală fiind caracterizată printr-o diversitate etnică specifică. Cele mai vechi dovezi ale civilizației de pe teritoriul Libanului datează de circa 7000 ani. El a fost patria fenicienilor, o cultură maritimă ce a înflorit 2500 de ani (între 3000 și 500 î.e.n.). După colapsul Imperiului Otoman, Libanul a trecut în jurisdicția Franței. Liban și-a obținut independența în 1943. În perioada de până la Războiul civil Libanez (1975-1990), țara
Liban () [Corola-website/Science/298116_a_299445]
-
a lui Hannibal Barca, a angajat numeroși mercenari libieni, care mai târziu au ajuns să constituie partea cea mai puternică a infanteriei ei în faimoasa expediție punică peste Alpi în peninsula italiană. Coasta libiană a fost vizitată de către greci și fenicieni, iar mai târziu, dominată de Imperiul Roman, de vandalii conduși de regele Genseric, de Imperiul Bizantin, apoi de arabi și în sfârșit de Imperiul Otoman. În 1912, Libia a fost invadată de către Italia. Până atunci, din cauza valorii economice reduse și
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]