1,523 matches
-
Politehnic din Aachen, iar din 1976 până în 1983, la catedra de filozofie a Academiei de Artă din Düsseldorf. Este editorul mai multor volume din Husserliana și din ediția completă Heidegger, precum și autorul a numeroase articole, studii și traduceri din domeniul fenomenologiei, al filozofiei artei etc. A tradus în limba franceză, împreună cu A. de Waelhens, scrieri ale lui Martin Heidegger ("Despre esența adevărului, Kant și problema metafizicii"). Până la decesul său, în 2015, a locuit la Aachen, Germania. La data de 7 mai
Walter Biemel () [Corola-website/Science/304933_a_306262]
-
Filosofie a Universității din București, ocazie cu care s-a lansat "Ființă și timp" de Martin Heidegger - versiunea românească, care a fost dedicată lui Walter Biemel. Începând din 2004, Walter Biemel a fost președintele de onoare al Societății Române de Fenomenologie încă de la înființarea acesteia.. Editura Humanitas a publicat de asemenea un emoționant volum de corespondență cu prietena sa Onica Busuioceanu, care a trăit în SUA, și pe care a ajutat-o din punctul de vedere financiar, sub titlul "Dragă Walter
Walter Biemel () [Corola-website/Science/304933_a_306262]
-
îi ignoră pe indivizi. Astfel, că problema raportului individ-societate apare ca insuficient aprofundată atât de individualism, cât și de universalism. Noologismul, prin intermediul culturii, vizează deopotrivă individul și societatea, cu precizarea că aceasta nu lămurește pe deplin noul cadru al realității. Fenomenologia este singura paradigmă care a rămas necriticată de către Herseni, datorită noutății ei, cât și a poziției autorului, care este una prin excelență fenomenologică. De aceea, problema individului și a societății se pune în termenii comprehensiunii fenomenologice. Colaboreaza cu „Gând romanesc
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
conceptul său de relații transcendentale, și prin urmare a avut un efect profund asupra încercărilor filozofice ulterioare de a clarifica aceste probleme. Cel mai influențial dintre succesorii săi imediați, un critic puternic al lui Kant a fost Edmund Husserl, inițiatorul fenomenologiei.
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
septembrie 1889, Meßkirch, Baden - d. 26 mai 1976, Freiburg im Breisgau) a fost un unul din cei mai importanți filozofi germani din secolul al XX-lea. Lucrarea sa capitală, ""Sein und Zeit"" ("Ființă și timp", 1927), a contribuit la reconsiderarea fenomenologiei. Opera sa a exercitat o influență hotărâtoare asupra gândirii unei serii de filozofi ca Hans-Georg Gadamer, Maurice Merleau-Ponty, Jean-Paul Sartre, Emmanuel Levinas, Jacques Derrida și Hannah Arendt. După absolvirea gimnaziului în 1909, începe să studieze teologia la Freiburg (Breisgau). Doi
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
După absolvirea gimnaziului în 1909, începe să studieze teologia la Freiburg (Breisgau). Doi ani mai târziu se transferă la facultatea de filosofie, studiind în același timp matematica și științele naturii. La filosofie l-a avut profesor pe Edmund Husserl, creatorul fenomenologiei moderne. În 1913 obține titlul de „doctor în filosofie”. Începând cu anul 1923 este profesor la Universitatea din Marburg, pentru ca în 1928 să fie chemat la Freiburg, ca urmaș al lui Husserl la catedra de filosofie. În 1927 publică lucrarea
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
continuării proiectului filozofic din această carte. Textul celei de-a treia secțiuni a fost distrus (conform unei mărturii a lui Heidegger). Anumite dezvoltări care făceau conținutul celei de-a treia secțiunii sunt cuprinse în textul prelegerii despre "Problemele fundamentale ale fenomenologiei", ținută Marburg imediat după anul 1927. Pentru înțelegerea lucrării "Ființă și timp" sunt de altfel indispensabile prelegerile ținute de Heidegger în acea perioadă, publicate postum în cuprinsul "Ediției complete / Gesamtausgabe". În anii '30, după ce autorul renunță să ducă la bun
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
Asistență dramaturgică: Mila Pavicevic, Siegmar Zacharias Sunet și video: Diego Agulló Producător: Art Stations Foundation, de Grazyna Kulczyk Coproducător: Lubelskie Konfrontacje Teatralne, Alfred ve Dvore (Praga), Fabrik Postdam Durata: 60 de minute Preț bilet 25 lei. Mothers of Steel investighează fenomenologia lacrimilor și reprezentarea publică a emoțiilor la intersecția cu teme ca: memoria, istoria, moartea, fragilitatea, inocența. Spectacolul combină evenimente istorice cu narațiuni ficționale despre viitor, analizând teritorii ale puterii femeii de a-și transgresa limitele impuse social și cultural.
MOtherof Steel la Centrul Național al Dansului () [Corola-website/Science/296137_a_297466]
-
până atunci, contribuie la succesul acesteia și îl impune drept unul dintre cei mai novatori autori ai genului. Atras mai întâi, ca mai toată generația sa, de teoria critică și de lucrările corifeilor Școlii de la Frankfurt, se orientează treptat spre fenomenologie și spre rădăcinile morale ale existențialismului, revendicându-se de la gândirile radicale alcătuind curentul nietzscheanismului de stânga. În "Sfere", opera sa de căpătâi, în trei volume, apărută de-a lungul a cinci ani și atingând vânzări de peste 20.000 de exemplare
Peter Sloterdijk () [Corola-website/Science/304838_a_306167]
-
care le studiază, istoria descrie fenomene care sunt unice, irepetabile și care nu pot fi încadrate categoriei de "lege". Printre reprezentanții neokantianismului putem enumera: Hermann Cohen, Paul Natorp, Ernst Cassirer, Wilhelm Windelband și Heinrich Rickert. Acest curent filozofic a influențat fenomenologia lui Edmund Husserl și concepțiile din tinerețe ale lui Martin Heidegger.
Neokantianism () [Corola-website/Science/323681_a_325010]
-
primă mână. După o teză de doctorat despre Soloviev cu Karl Jaspers, vine în Franța (va fi naturalizat în 1937), unde își pierde averea din cauza unor proaste investiții financiare. Forțat să-și găsească de lucru, el va ține prelegeri despre "Fenomenologia Spiritului" a lui G. W. F. Hegel , la École pratique des hautes études din Paris între 1933 și 1939. Aceste cursuri vor fi urmate de Raymond Queneau, Georges Bataille, Raymond Aron, Roger Caillois, Michel Leiris, Henry Corbin, Maurice Merleau-Ponty, Jacques
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
Kojève nu găsește de lucru.. El a fost recrutat la sfârșitul războiului, la Direcția de cercetări și studii economice (DREE) a lui Robert Marjolin, auditor în 1938 și 1939 a celebrului seminar (1933-1939) la École pratique des hautes études despre "Fenomenologia Spiritului" de Hegel. El a fost secretar al Organizației pentru cooperare economică europeană (OEEC) din 1948. Toată această a doua carieră a constat, până la moartea sa survenită la Bruxelles, la o reuniune a Pieței comune, în consilierea guvernul francez pe
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
-și reflecția filosofică, își schimbă orientarea profesională. Și tocmai în timpul uneia dintre reuniunile internaționale a murit în iunie 1968 în Bruxelles, de un atac de cord. El este îngropat nu departe de cartierul general al NATO. Prelegerile lui Kojève despre "Fenomenologia Spiritului" de Hegel au fost publicate în 1947 sub titlul : "Introduction à la Lecture de Hegel" (Introducere în lectura lui Hegel). Se pare că lucrarea sa cea mai cunoscută (mai precis, "stricto sensu", nu este vorba de o lucrae; Raymond
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
a lui Hegel se concentrează pe dialectica stăpân și sclav, citită într-un sens antropologic și istoric, în timp ce reformulează întregul sistem al lui Hegel în jurul conceptului de recunoaștere, central în această dialectică. Dialectica recunoașterii ocupă doar o mică secțiune în "Fenomenologia Spiritului", dar în prima lucrare sistematică a acestuia din urmă, "Sistemul Vieții Etice" (1802), recunoașterea joacă un rol central în derularea medierii. În acest sens, putem spune că Kojève expune într-un mod foarte puternic și foarte convingător, gândirea lui
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
Bazându-se pe asta, existențialiștii susțin că gândirea morală și cea științifică la un loc, nu sunt de ajuns pentru existența umană și, prin urmare, un set suplimentar de categorii, guvermat de norma , este necesar pentru a înțelege existența umană. Fenomenologia este studiul structurii experienței. Este un curent filosofic larg fondat în primii ani ai secolului 20 de Edmund Husserl, ce s-a extins datorită unui cerc de adepți ai săi de la Universitatea din Göttingen și de la cea din Munich, ambele
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
mai multe țări europene. Până la moartea sa, el și-a consacrat întreaga energie în mod altruist ființelor, predându-le învățăturile inspirate și consolatoare ale lui Buddha. Subiectele învățaturilor lui Geshe Rabten erau nelimitate, tratând atât probleme de logică, filozofie, psihologie, fenomenologie, cât și metode de meditație extrem de vaste și profunde din Sutre și Tantre sau doar sfaturi practice pentru viața cotidiană. Din fericire, o parte din învățăturile predate în lumea occidentală de către Geshe s-au păstrat datorită tehnicilor moderne de înregistrare
Geshe Rabten Rinpoche () [Corola-website/Science/328532_a_329861]
-
(n. 15 iulie 1944, Sibiu) este un compozitor, dirijor, muzicolog român. Este căsătorit cu Ana-Maria Avram. A absolvit Universitatea de Muzică din București în 1968. A urmat studii de fenomenologie și dirijat cu Sergiu Celibidache, Universitatea din Trier, Germania, 1978. Opera să a fost abordată , în afară de ansamblul Hyperion - specializat în muzică hyper-spectrala - de către soliști, dirijori și ansambluri celebre pe cinci continente precum "London Sinfonietta" (Londra) dirijor Ilan Volkov , "Kronos Quartet
Iancu Dumitrescu () [Corola-website/Science/313929_a_315258]
-
Si să devină suprafață de condens. Aceasta este singura regulă care trebuie considerată, dacă o termoizolație sau sistem de perete este realizat după descrierea IIV/AI-NP 5, pentru atingerea obiectivului de a evita formarea condensului. După o înțelegere aprofundată a fenomenologiei și configurației termo-izolațiilor impermeabile la vapori sau ansamblelor termoizolante ne-permisive, principiul evitării condensului poate fi enunțat mai simplu: "Condensul este evitat atunci când fluxul cald convertește fluxul rece într-o izolație termică impermeabilă la vapori (IIV) sau într-un ansamblu
Principiul evitării condensului () [Corola-website/Science/330358_a_331687]
-
a fost reeditat de criticul Alexandru Piru, unul din asistenții lui G. Călinescu la Facultatea de Litere din București. Eseul, pornește de la prejudecata modernistă că dintre materii catifeaua este cea care merită să fie reabilitată și constituie prima încercare de fenomenologie a fenomenului poetic tratând toate materiile sau obiectele care pot fi întâlnite în poezii, de la obiectele decorative la cele metafizice(îngeri, demoni) etc. Evident, acest eseu are drept aplicație poetică primul volum de versuri intitulat chiar "Laudă lucrurilor". Scrie romane
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
se face decît prin șansă sau prin existența unui Dumnezeu care iubește cultura. Întîlnirea de pe strada Arcului Pe Dragomir l-am cunoscut în 1976 la el acasă. Cu ceva vreme în urmă, Noica îi dăduse cartea mea despre tragic, „o fenomenologie a limitei și depășirii“, care tocmai apăruse la Editura Univers. Bănuiesc că voia să îi arate ce se mai petrece prin „lumea filozofică“ de la noi și, poate, să se mîndrească cu una dintre isprăvile „copiilor“ lui. „Dinule, Dinule — ne-a
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
Dragomir se referea la cei care făcuseră parte din „lotul Noica“ la sfîrșitul anilor ’50.) În orice caz, cartea a luat-o, atras pesemne și de îndrăzneala de a vedea pe copertă cuvîntul (plin, pentru el, de conotații nostalgice) de „fenomenologie“, într-un context cultural oficializat ca „marxist“. Noica m-a anunțat într-o bună zi că vom merge „la Sănduc Dragomir“: „Gabi dragă, este un elev al lui Heidegger, tocmai a ieșit la pensie și vrea să se reapuce serios
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
nu a avut la început influența unui revoluționar al gândirii. El apăruse mai mult ca un fel de continuator romantic al lui Maine de Biran. Husserl și Heidegger erau puțin cunoscuți chiar publicului specializat. Jean-Paul Sartre a asigurat cel dintâi fenomenologiei o largă audiență, la început prin romanul "La Nausée" ("Greața", 1938), apoi prin lucrarea monumentală "L'Être et le Néant" ("Ființa și neantul", 1943). Această carte masivă nu este ușor comprehensibilă, dar cititorii care nu s-au lăsat descurajați vorbesc
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
nu este ușor comprehensibilă, dar cititorii care nu s-au lăsat descurajați vorbesc despre această încercare de ontologie fenomenologică cu entuziasmul pe care altă generație îl manifestase față de ""Les Nourritures terrestres"" a lui André Gide. Dacă Sartre nu este descoperitorul fenomenologiei, el o reînoiește și o îmbogățește trasându-i liniile distinctive, cu precădere datorită metodei pentru a atinge rădăcina ontologică a fenomenelor psihologice. S-a afirmat că Marcel Proust, dacă ar fi trăit, n-ar mai fi putut să scrie după
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
fi trăit, n-ar mai fi putut să scrie după Sartre așa cum a scris după Bergson, iar observația nu privește doar influența asupra epocii ci și contribuția conceptuală și de viziune generală pe care gândirea lui Sartre a lăsat-o. Fenomenologia a dat noțiunilor de intenție, de lipsă, de dorință o importanță preponderentă. Revizuind ""cogito""-ul cartezian, Husserl afirmă că a spune ""gândesc"" nu are nici un sens. Ar trebui spus ""gândesc aceasta"", pentru că principala caracteristică a "conștiinței" este de a se
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
principala caracteristică a "conștiinței" este de a se răsfrânge asupra altui lucru decât asupra ei înseși, de a avea un conținut: ea este astfel ""intențională"", este conștiința a ceva. Această teză a fost reluată de Merleau-Ponty în "Phénoménologie de la perception" ("Fenomenologia percepției", 1945). În filozofia sa, Sartre reconsideră noțiunea tradițională de ființă, preluând distincția fundamentală hegeliană între în-sine și pentru-sine. Clasic se afirma: există ceea ce este!, nu se găsea în "în-sine" nici cel mai mic germen de dualitate, aceasta fiind "ființa
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]