714 matches
-
Al.Florin Țene Horă târzie în sat de pescari Casele noastre s-au întors cu fața spre icoana apelor răsucind cadranul orelor târzii. Ne-am adunat pe grinda orizontului când se mai aude cântecul sapelor, sărind în horă cu clipele ferecate în călcâie, dansăm cu tâmplele răzmate de luna ca o lămâie, și apele ne fură din umbră; ne trecem iubita dintr-un braț în altul, ca valul din vâsle în vâsle. Bărcile au adormit cu nasul în nisip dar au
HORĂ TÂRZIE ÎN SAT DE PESCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355248_a_356577]
-
va păli Stelele pe cer nu vor mai sclipi. Dacă mă vei uita, iubirea mea Flori de gheață vor înflori în inima Și nici chiar soarele cu căldura sa, Nu le va putea nicicând topi-va. Toate dorurile vor fi ferecate, Gândurile-mi vor fi încătușate În mintea mea, toate, toate. Îngerii din cer se vor întrista Doar dacă tu ... mă vei uita. Referință Bibliografică: Dacă mă vei uita / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278, Anul I
DACĂ MĂ VEI UITA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355696_a_357025]
-
ogorul românismului”. (Valentin Mândâcanu) „Vlad Pohilă este un remarcabil lingvist, dar și un strălucit publicist, care s-a ascuns în adâncul unei modestii rar întâlnite la noi...”(Grigore Vieru) CARTEA ( Se dedică, cu sfială , Cărturarului Vlad Pohilă) Snop de lumină, ferecat cu lacăt șăgalnic în sipetul trecerii... Și toți purtăm cheia la gât sau o știm pusă de mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele
SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ŞASE DECENII DE VIAŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346045_a_347374]
-
El este un „cântec de dor„ „de la clipa începutului de lume, până la clipa de-apoi„. Poezia este o „mărturisire„ „într-un decor în fața altarului„ ; ea „cântă nostalgic „inocentele melancolii„ căutând adevărul din cuvinte, pentru că ele au , cuantic, „substanță divină sublimă„ ; „ferecate-n lanțuri„ , cuvintele „se zbat deasupra norilor„, iar cunoașterea implică efortul imaginarului în suprasensibil, un parcurs realizat la înălțimea reflecției filozofice de către Viviana Milivoievici. Poezia este „o muzică a aștrilor„ , prelungită prin cuvinte spre umanitatea cu fruntea îndreptată spre cer
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
au lăsat dor. Arată-ți sufletul, om bun, pe lângă cerșător când treci! Că nu ști cum îți va fi drum și cum ți-a fost scris să sfârșești! Eu mi-am pus sufletu-n versuri și lacrimile în condei. Să ferec patima urii sau să-i dau cămașa milei. Autor, Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Milă pentru cerșetor / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1649, Anul V, 07 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate
MILĂ PENTRU CERȘETOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368887_a_370216]
-
tocmai a deslușit o taină singur, ajutat doar de adâncul minții sale. Și începu: Când merg în satul rudarilor sus pe munte, trec și la dus, și la-ntors pe lângă un copac ciudat. E încins c-un brâu gros de zale, ferecat cu ditamai lacătul! Trec azi, trec mâine și-mi zâmbesc de astă descoperire! Dar acu’, l-am aflat! A vrut Domnul să facă dubița mea o pană taman în dreptul copacului gros, pe care abia trei oameni cu brațele unite l-
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
poem povestind ceva aduce în text condiția umană, astfel că la nivelul întregii cărți sunt colectate stările umanului cu relevanță pentru existența adesea nostalgică, insistând asupra tristeții cu sugestii metafizice. “Via Dolorosa” spune: “Despre cum / A înflorit bumbacul / Cântă trubadurii ferecați în cușca bestiei / Cu sângele-n spumă. Arena de luptă este tixită cu mame și / Cu prunci înfășați în flori de hârtie. / Poporul invocă din rărunchi și din buze / Dreptul la fericire. / Mai departe-i Păcatul.” Poemele au deopotrivă un
VIA DOLOROSA ,RECENZIE DE VICTOR STIR de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370848_a_372177]
-
dăruit doi nori Să ning Ning Atât de frumos că îngenunchezi Cerul e o margareta din care rup petale Chiar eu ning oare? Și iarna sunt frumoasă, îmi spui, stii De ce nu mă tem de moarte? Am un singur zbor Ferecat în cuvinte. E prima oară când pot să mă înalt în jos Risipita printre fulgi. Pe obrazul tău a înghețat o lacrima Acolo patinez cu zeii Pe umărul tău stâng s-au făcut pârtie Suișuri și coborâșuri înspre inima Îngerii
VREAU SĂ NING de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370382_a_371711]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > NOI SUNTEM FRAȚI Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului În noapte, voi ați fost ascunși, Și gândul chiar v-au ferecat. De soare-n inimă pătrunși, Rupeți lanțul blestemat! Din pântec mama v-a-nvățat Același grai să îl rostiți. Și, dacă furii vi l-au luat, Nu-l lăsați, chiar de muriți! E limba sacră românească, Ce curge ca un
NOI SUNTEM FRAȚI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370527_a_371856]
-
ale existenței prin haosul ideilor amestecate, într-o minte confuză în care trecutul se contopește tot mai des cu prezentul, în care personaje stranii afirmă lucruri despre care pretind ca ea să știe, să și le amintească. Imposibil! Se simte ferecată între pereți groși, înalți, gri și reci, fără nici o firidă pe unde să pătrundă o cât de firavă rază de lumină. Unde nu ajung idei, amintiri, sentimente, unde există doar ea și acea teamă viscerală, care îi ține tovărășie cel
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
înaltă, Nu ne dezamăgește. Cu tine sunt oricând Aceeași . Nu trebuie Să mă prefac. Mă asculți Și nu mă judeci. Frați și surori nu am, Dar tu esti pentru mine Mai mult decât o soră. Secretele mi le știi; Sunt ferecate-n tine. Mi le spui pe-ale tale, Căci te încrezi în mine. Nu știu de-mi vor veni În ajutor copiii Când voi avea nevoie, Tu, însă, draga mea, Vei fi tot lângă mine În clipe de durere Că
PRIETENIE( VERSIUNE TRILINGVĂ ROMÂNĂ, ITALIANĂ,EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368080_a_369409]
-
sorții ce a zidit misterul Iubirii mele troienită-n zăpadă, Am ascuțit cuvânt, ca să despic cerul. Cu el mi-am disecat inima iubirii, De-mi curg în vene, doruri însângerate. Și îmi inundă speranța fericirii, Când dorințe în suflet sunt ferecate. Cu valul timpului i-am spălat trecutul, În idei curate să-i îmbrac viitor. Spre rai dumnezeiesc să-i duc începutul Dintr-un destin menit de cerul ochilor. Pe brațele gândului îmi port cuvântul, Cu jertfa ochilor în viscoliri de
„LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ -ANTOLOGIE STARPRESS 2016 de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362566_a_363895]
-
21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Lumina-n taină, un stih mântui Din tăcuta-i umbră, evadează... Invătându-l a se juca-n poeme,viața Nemuritoare aflase că poate primi. Necunoscut tărâm îi este adevărul Ce sta-nchis într-un cuvânt, Ferecat de puterea uitării, mormânt... Încă visează a se uni cu cerul. Nu poate plânge dar nici iubi Desăvârșit, ar vrea să-i strălucească Doar dragostea, străine stihuri să unească Iubirii lui, ghețarul urii s-ar topi. De invidii nici nu
ŞI STIHURILE CÂNTĂ... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362767_a_364096]
-
margine afară. Voi ocărâ de-acolo, fără cosorog Acest pământ aidoma cu-o sferă Și voi scuipa pe mersul lui olog De brută prăbușită în holeră. Nu-i voi mai cere niciun dumicat, Nicio tingire doldora de varză Ci-a ferecat în foame și păcat Îl voi lăsa să urle și să arză. Târziu în veacuri, poate, rătăcit Voi reveni pe urme vechi, halucinat, Cu altă zestre iar de peticit Și fi-voi jaguar sau împărat. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
carnea-mi răvășită peste ani Tu mare și cărunt ai zăbovit Și-n pleava de ferigă și golani Deasupra m-ai purtat, neistovit. Eu robul unui lut nemângâiat În suflet te amestec și te cresc, Dă-mi arcul de arhangheli ferecat Pe demoni în grumaz să-i nimeresc. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din august 1943 LUCIFER Eu navighez pe marile genuni, Pe anii răi, pe temple de dureri. În cîrca mea duc haite de nebuni, Bătrîne răni și
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile dinspre Tine? Referință Bibliografică: CLIPA / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1705, Anul V, 01 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorela Codreanu Tiron : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CLIPA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370292_a_371621]
-
casă! Că s-a sfârșit calvarul și pot să intru-n clasă Cu-o față mai senină, cu zâmbetul amabil Al omului ce are un domiciliu stabil... Corectă este opinia poetului despre creație, astfel: „Fila de hârtie e o celulă ferecată în care nimic nu se pierde, ca-ntr-o disecție, atentă, mergând din nerv în nerv până la stihul final. Important e să elimini tot ce e prea mult, tot ce distonează, tot ce nu se acordă, în timbru și-n
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
în: Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului N-am să uit mână ce mi-ai întins Când căzută eram în țărână, Nerostiri se rodeau dinandins, Rămăsese din mine o fărâmă. N-am să uit cum ai ferecat Lacătul fricii în noaptea tăcerii, Stropii de rouă m-au picurat Risipind în neant povara durerii. Un vulcan a erupt de atunci Gândul - lavă încă mai arde, Nu găsesc un cuvânt potrivit Să mă scriu cu sânge și carne... Cerul
N-AM SĂ UIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353068_a_354397]
-
înalt, spuse Ionuț impresionat de aripile uriașe ale dragonului. - Aripă-Verde spune că nu poți intra în castelul lui Udor prin turn. - Îndeplinești sau nu voia mea? - Se poate intra foarte ușor în castel prin canalul de smoală aprinsă. Turnul e ferecat și nu are ferestre. Te pot duce acolo dacă vrei să privești pădurea de sus. Dacă, însă, vrei să intri în castel, nu e o idée bună să te duc în turn. - Și cum crezi că pot înota prin smoala
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
silabele, accentuându-le; a-i auzi timbrul familiar, cu care se juca și dezmierda, toate acestea nu se pot uita, nici imita! Cum s- au prăbușit eroii și cum i-au plâns Muzele-n Olimp! Arik, din păcate, s-a ferecat în casă și ne-a lipsit de-a sa prezență . Cine l-a iubit, a suferit, dar l-a-nțeles. Glasul său, purtat pe unde plutea deasupră-ne, ca și a lui făptură. Opera lui Yossi e-al nostru patrimoniu, și
S-AU PRĂBUȘIT EROII (IN MEMORIAM) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353240_a_354569]
-
la stele, În clipa deznădejdii de a fii ? Tu tot mai speri, ca o indarjire-a firii Oceanul de speranțe să-ți poarte-n coama-i, talazul fericirii ? Tu tot mai speri, Cum speră perla de sidef În miezul scoicii ferecate de tăcere, Să fie scoasă la lumină Și îmbrățișată în mângâiere ?.... Oh , daaa ! Că perla sidefie este viața. E unică, E sclipitoare, E valoroasă, Dar,...mai ales la gâtul unei doamne numită ȘANSĂ... Liz Referință Bibliografica: VIAȚA CĂ O PERLA
VIATA CA O PERLA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354274_a_355603]
-
ne visa făptuitori de vitejii și jertfe fără pereche; util și izbăvitor ne este a da atenție mărunțișurilor și a ne purta constant în mod nobil, liniștit și răbduriu.( 14) Orb, neghiob și strâmt la minte ce am fost. Și ferecat în chingile bunului simț celui mai lamentabil. Cum de nu mi-am putut închipui că Iisus Hristos - Dumnezeu care a primit să Se întrupeze și să moară pe cruce aidoma celui mai nefericit și mai ticălos dintre muritori, ne va
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CARTEA Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 444 din 19 martie 2012 Toate Articolele Autorului Snop de lumină, ferecat cu lacăt șăgalnic în sipetul trecerii... Și toți purtăm cheia la gât sau o știm pusă de mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele
CARTEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354639_a_355968]
-
ne despărțeau Hotelul Beijing (construit în mai multe etape, lanț de clădiri, pașaport, fiecare, al unei epoci: anii 30, anii 50, anii 70, anii 90), clădirile Asociației de Prietenie, Primăriei, Clubului Diplomatic și o biserică catolică, ale cărei porți erau ferecate din anul în care Mao ZeDong stârnise marea revoluție culturală proletară, după ce, cu doar un an înainte, în 1965, i se plânsese lui Andre Malraux, într-o convorbire de substanță, de îmburghezirea vieții la nici douzeci de ani de la proclamarea
21 IULIE 1932, ZI BENEFICĂ (CORNELIU LEU 80) de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354619_a_355948]
-
Nu vă e teamă când vărsați Venin spurcat de uger Din care demoni alăptați? Iubiți codoși ce v-ați spurcat La limbă mincinoasă, Nu vă e teamă că-n păcat Sfruntați și nu vă pasă De neamul ce l-ați ferecat? Iubiți călăi ce ați ucis A patriei suflare, Nu vă e teamă că în vis Nu veți găsi iertare Și poarta către paradis? Iubiți urmași de lucifer Ce ne huliți cu ură, Nu vă e teamă de poveri Cu vorbe
IUBIŢI DUŞMANI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354744_a_356073]