466 matches
-
Îl vadă. Aflând acest lucru, timișorencele iau cu asalt reședința imperială. După cum scrie cronicarul Nicolae Stoica de Hațeg XE "Stoica de Hațeg" , „jupâneăsele noastre, Hagica, ce avea două feăte... și alte jupâneăse, a Maleniții, a Mâțului, a lui Diuricicu, a Ferecatului, a Comnoșenilor, mă luară iară cu iale sus să merg”, la Împărat, prezentându-i suveranului, cu această ocazie, și un scurt program folcloric, spre Încântarea acestuia. Înfățișarea lor, exotică și eclatantă, Îi impresionează, fără Îndoială, pe oaspeții austrieci, pentru că, spune
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
rămas între manuscrisele sale: Compendiolum universae logices institutionis [Rezumat al sistemului logicii universale]. Fusese inițiat în logica Stagiritului de Ieremia Cacavelas, el însuși autor al unei cărți de logică. În Proemium (ad lectorem humanissimum), recomandă logica drept „cheia celor mai ferecate porți ale filosofiei”, învățarea ei ducând la „comoara învățăturilor transmise din vechime”. Ca „artă instrumentală a filosofiei”, logica educă „operațiile intelectului”, ordonează, prin categoriile ei, bagajul „mental” și „verbal”. Autorul pune accent pe teoria silogismului, cu exemplificări. Urmele acestor preocupări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
din apropierea comunei Țibănești este Dealul Cetatea (sau Măgura). După localnici, aici a existat o cetățuie de pe vremea lui Ș tefan cei Mare, care s-a dărâmat, rămânând un beci cu deschidere în pădure. Acesta ar fi ascuns în spatele unor porți ferecate, comoara din galbeni de aur tăinuită de vechii călugări. Porțile ferecate nu pot fi deschise cu forța de nimeni, ele deschizându-se singure la miezul nopții de Sf. Paști, sau la Armindeni (1 mai). Atunci,aici s-ar aprinde o
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
a existat o cetățuie de pe vremea lui Ș tefan cei Mare, care s-a dărâmat, rămânând un beci cu deschidere în pădure. Acesta ar fi ascuns în spatele unor porți ferecate, comoara din galbeni de aur tăinuită de vechii călugări. Porțile ferecate nu pot fi deschise cu forța de nimeni, ele deschizându-se singure la miezul nopții de Sf. Paști, sau la Armindeni (1 mai). Atunci,aici s-ar aprinde o lumină care ține atât timp cât preotul rostește în biserică: "Veniți de luați
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
lărgea între clădirea Palatului Republicii și cea a Comitetului Central ca o vastă plajă, aridă și goală. Câteva santinele într-o parte, doi-trei agenți de alta erau singurele vietăți, momâi ale unei autorități ascunse, oculte, pitite în palatele cu porți ferecate. Părăseam piața străjuită în dreapta de silueta fragilă a Bisericii Crețulescu și intram din nou în Calea Victoriei, coborând spre Palatul Telefoanelor și spre Capșa, abia întâlnind câte un trecător grăbit în drumul meu. Seara molcomă de vară nu atrăsese pe nimeni
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
acolo: sunt cele două porți care se lovesc una de alta și se închid fără speranță. Tocmai ajung înaintea porților și bat cu hotărâre, dar în zadar. Încerc atunci să le deschid cu forța brațelor, tot nu e chip, rămân ferecate, iar curând chiar dispar ca un fum porțile, se topesc în lumină. Am întârziat, s-ar zice că am întârziat fatal. Și primul meu gând e că, dacă tot am întârziat și mi s-au închis porțile cerului, măcar să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cărticică numită cartea vieții, cartea vie sau cărticica pecetluită; mulți doresc să pună mâna pe această carte, precum cei pe care-i văzusem eu, dar chiar dacă ar fi căzut în mîinile lor, cartea nu poate fi citită, fiindcă are copertele ferecate și numai foarte puțini aleși sunt capabili s-o deschidă. Ce conține cartea? mă arăt eu curios. Victor Doi stă puțin pe gânduri și apoi răspunde râzând, printr-o întrebare: Ce ai vrea să-ți spun, că în paginile ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
gunoi de grajd și alte putreziciuni, emanată de niște chirpici, Părintele Vania fiind un harnic fabricant de chirpici, pe care îi vindea la preț bun. Mie mi se rupea inima de frică, atât în întunecata și umeda casă, teribil de ferecată, cât și în curtea mare. Preferam, totuși, această ogradă, unde mă jucam cu un câine care fusese odată foarte voinic, un câine de pază, arătând, în vremea când l-am cunoscut, jalnic; parcă era o jucărie de cauciuc dezumflată. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dădea apă nenorociților din trenuri și-i stropea cu un furtun. Bombardamentele, în fricoșătoarele sirene și alergarea în adăposturi, bufniturile bombelor care cădeau peste oraș, întunericul pricinuit de camuflaje, Radio Londra, ascultat în mare secret, pe întuneric, cu toate ușile ferecate. Teama, teama continuă, pătrunsă în sânge, în minte, în re flexe. Și trebuie să mai spun ceva. Un lucru de care astăzi mi-e de-a dreptul rușine. Am trăit, într adevăr, toate cele pe care le-am înșirat până
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din simplu nărav și fără convingere, posedă Însă, ca toți curvarii inteligenți și atenți la nesfârșitul treapăt licențios al acestui neam de femei, marea și excelenta predi lecție (atârnată acum de lectura acestor pagini ale mele care au dezlegat limbile ferecate ale atâtora) de a observa În jurul lui, de a Înregistra și reflecta uneori, chiar dacă nu Îndrăznește a și scrie, deși nu i-ar lipsi pana și timpul necesar. Îl Întrebam deunăzi, stând amândoi, ca În fiecare seară, pe bordura grădinii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
remușcare pe-a lor fețe se citesc! Se așează-n mândre jilțuri Consulii și Senatorii, Iar Vestalele în taină fața dalbă și-o-nvelesc! Haideți, frați, martiri ai Crucii! Haideți dornici în arene... Blânzi soldați fără de arme și cu lanțuri ferecați... Azi cădem în cruntă luptă cu lei, tigri și hiene... Ochi și suflet către ceruri cu mândrie ridicați! Sună cornuri și cimbale... se ridică bariere... Fiare crunte și turbate de prin tainiți se răpăd Sus cu gândul Frați de Cruce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cruce cioplită în lemn de stejar...În aer plutește aromă de busuioc și tămâie. Oștean de-al lui Vodă? întrebă bătrânul cu mirare. Străinul tace. Își scoate spada, o pune pe masă lângă o carte mare, groasă, cu coperte roase, ferecate. Îl scutură un fior, dinții îi clănțăne mărunt-mărunt. Se sprijină de speteaza unui scaun. Șuierul vântului, freamătul pădurii, tună... Ești bolnav, sângerat... îl căinează bătrânul cu blândețe și îl ia de mână, grijuliu, așezându-l pe laviță, lângă vatră. Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe cei sărmani, fără putere, năpăstuiți, pe fătucile necinstite, pe cei cu rogojina aprinsă-n cap, pe ei, cine-i apără? Să aștepte dreptate pe "Lumea Cealaltă"? Nădăjduiesc să fac dreptate, ca nimeni să nu mai tremure în dosul ușilor ferecate. Când am venit în Moldova, am găsit o țară tâlhărită, chinuită, ticăloșită... Cu ce crezi c-am făcut rânduială? Cu duhul blândeții? Cu busuiocul milosteniei? Nu! Cu nemila! Cu biciul! Cu biciul nemiloasei pravile! Și de nu s-a putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Albă 26 iunie 1476). 14 Un hodorog viteaz Un lung șir de omenire, femei, bătrâni, copii care cu bocceluța la spinare, care cu căruciorul vârfuit -, a luat calea codrului. Câțiva călugări tăbârcesc icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare, cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două fete cară o ladă. Sora se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Am vrut să-l ajut... Puteam să-mi pierd viața... Dacă mă gândeam mai bine, rămâneam ascuns. Simeon se hotărî să nu spună adevărul. Cine știe de partea cui erau călugării? „Nu vreau să ajung Încă o dată cu mâinile și picioarele ferecate...“ — Îl cunoști pe cavalerul pe care l-ai ajutat? Cioplitorul clătină din cap. Nu, nu-l cunoștea. — Atunci de ce l-ai ajutat? Rănitul ridică din umeri. — Străine, cred că minți... mai degrabă faci parte din banda tâlharilor. Spune adevărul, altfel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aduce necazuri mari mânăstirii. Bineînțeles, Bodo nu era un necunoscut, dimpotrivă, era prieten cu starețul și cu călugării. Venise de multe ori Împreu nă cu ducele Conrad și ajutase mânăstirea În repetate rânduri. Nu o dată, sosiseră de la Zürich lăzi bine ferecate, În care călugării descoperiseră potire de aur, țesături scumpe pentru odăjdii, manuscrise rare, cerneluri care nu erau lesne de găsit, tămâie sau mirodenii pentru bucătărie. Până și crucea masivă de pe pieptul părintelui stareț Urban era un dar al jupânului Urs
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
versuri tocmită" de mitropolitul luminat al Moldovei Dosoftei și parcă la zicerea poeziei lui aerul devine gros ca mierea, unduirile vocale premerg valurile ce tresaltă spre muzica ritmului perfect: "Cântați Domnului în strune,/ În cobuz de viersuri bune,/ Și din ferecate surle/ Viersurile de psalmi să urle./ Cu bucium de corn de bour, / Să răsune până-n nour". Cine spunea că prin versurile lui Dosoftei din Psaltire, într-o nouă epifanie, Elohim capătă dimensiuni carpato-zamolxiene avea dreptate și că poezia lui avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
timpul este prețios, de aceea sunt foarte organizați în tot ceea ce fac, dar... vorba proverbului: “pădure fără uscături nu există” („yabumorinicoto dekimasen”)! Soția, indiferent de etnie, trebuie sa fie “Otonashi” adică liniștită și înțeleaptă. Cât privește iubirea, bărbatul își ține ferecate sentimentele și nu-l vei auzi spunând unei femei japoneze, “te iubesc!”. Educația lui este de a ține totul in inimă ca și cum acea expresie “te iubesc” este ascunsă și bine pusă la locul ei ca nu cumva cineva s-o
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pentru turiștii ce vin cu miile să-i admire frumusețile și să se delecteze cu servicii de calitate... Viața este Iertare și Iubire De-a lungul istoriei, Japonia, ca țară insulară, a stat ascunsă în spatele unor ziduri de netrecut, ziduri ferecate ce interziceau comunicarea cu exteriorul, un popor izolat, întors spre sine însuși. Conservatori, japonezii si-au păstrat neatinse tradițiile moștenite, de la onoarea și sacrificiul vechilor samurai, „Cha-noyu”-ritualul ceaiului, până la sacrul Împărat, desăvârșind civilizația până la detaliu, dar proiectând și construind
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu el de pereți, să ai impresia că înțelegi, și apoi, imediat, să uiți tot?! Să poți recunoaște răspunsul, exactitatea lui, valoarea lui, să-ți spui: „ăsta e, știam și eu“, ca apoi să rămâi cu buzele lipite, cu gura ferecată, și să bâlbâi, ca o idioată căzută în mintea copiilor, lucruri pe alături de răspuns. III Joi, 9 februarie [1950] Aseară, închipuie-ți, am fost la teatru pentru prima dată de la plecarea ta. Toată dimineața m-am gândit să vin acasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ulimale clerici cunoscători ai legilor sacre. Mulahi, judecători religioși de înalt rang. Astrologii spun că Selim sultan tatăl lui Soliman Mărețul, purta șapte stigmate, semne ale omorurilor fraților și nepoților săi, când s-a suit pe tron. Ianicerii purtau ciubote ferecate. Sultanul poartă turban cu surguciu trei pene de bâtlan de Creta albe cu spic fumuriu. Akivgiii călărime ușoară și de pradă care merge înainte și pe laturile ordiei împărătești. Întăiu atacau Azabii, după aceea ianicerii. Deliii nebunii, îmbrăcați în piei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
surse cu care să-și îndulcească traiul. Între acestea, de importanță capitală pentru existența sa va fi meșteșugul morăritului. La început bunii noștri își făceau făina de secară, mai rar din grâu, mai târziu de porumb, cu ajutorul a două pietre ferecate, puse în mișcare cu efort propriu, uman. După o vreme omul avea să-și dea seama că poate pune să facă treaba asta, unda râului ce-i trecea pe sub fereastră, a obligat-o să învârtă roată de piatră peste altă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
produse mai scumpe, dacă li s-ar oferi ocazia de a compara câteva modele. Bijuteriile asortate sunt o altă categorie care se face vinovată de acest păcat. Te trezești că ai niște produse care costă 20 sau 30 de dolari, ferecate bine într-o cutie de metal și sticlă, privându-i pe clienți de șansa de a vedea cum ar arăta pandantivele și lănțișoarele, la gât sau la încheietura mâinii. În același magazin poți vedea multe alte produse, de aceeași valoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
numere gropile din asfalt, să nu observe invazia de bălării și nici extiderea igrasiei pe clădiri. Le promiți un sat săsesc. Ajungi acolo. De sub porțile-fortăreață, acum vraiște, se ivesc zeci de copii peticiți și desculți. S-a terminat cu gospodăriile ferecate care delimitau spațiul public de cel privat. Ca o penultimă speranță, te agăți de castelul Bran. Îi alergi repede pe costișă ca să scape de invazia de kitsch de la intrare și le spui că nu e momentul să bea o bere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]