380 matches
-
doar cu literele schimbîndu-se mereu ca la afișajele din gări. între timp nu mai citeam nimic normal, ca să nu-mi obosesc ochii. Vreo lună de zile, cât a ținut prodigiosul meu experiment, am avut acces la lumea textelor doar prin ferestruică, asemenea unui cavaler medieval prin viziera lui. Ziua înghițeam ore-n șir texte din care spiritul (și chiar litera) se evapora ca neofalina. Noaptea visam litere vî-jîind prin fața ochilor mei și mistuindu-se-n beznă. După o săptămână, firmele pe lângă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
puteam citi nimic. Dar poate că așa trebuia, poate că asta era o perioadă intermediară, necesară până la performanța finală, când fiecare rând, în ciuda vizibilității lui de o nanosecundă, avea să mi se întipărească limpede, pentru totdeauna, în memorie. Am perseverat. Ferestruica îmi cădea acum parcă direct pe ceafă, îi simțeam tăișul rece la fiecare reluare da capo a exercițiilor de citit rapid. Rândurile textului erau acum fluide și evanescente ca fumul de țigară. Se răspândeau parcă în cameră, îmi intrau în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Nu vreau să fac din asta vreo enigmă. Firește, după cum bănuiați, hoțul nu era altul decât Cristian Vasile, cântărețul, care își învinsese, înnebunit de dragoste și de neputință, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o ferestruică a crematoriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de drăgălaș. Uneori, doar așa, de amuzament, Îi pun o băsmăluță pe cap și i-o Înnod sub bărbie, și cred că, dacă zic adorabil, am spus tot. Mama ! În partea cea mai de sus a unui perete erau două ferestruici. Geamurile erau negre de funingine și praf și abia dacă se vedea prin ele, Însă și-a putut da seama că e Încă noapte. Auzea, de asemenea, și cum se Întețește Încet-Încet traficul de pe stradă și știa, din lunga ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
clătinau fără un cuvânt, atingîndu-se tot timpul de ceilalți ca un singur trup cu zeci de chipuri. Aveam timp să-i privesc, cum stăteam pe o bancă, în colțul întunecat, lângă magnetofonul care își smucea ritmic un ac într-o ferestruică luminată și gradată. Stăteam acolo, între fetele transpirate de prea mult dans și cele neinvitate. în balta aceea de muzică asurzitoare, care făcea să-ți vibreze plămânii în cutia toracică, priveam cum tipul nesfârșit de lung, "nazistul", cu nădragii evazați
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
geometric, era un detaliu, o săgeată, o indicație. îi simțeam coastele cu cotul, mergeam amândoi înfășurați ca-ntr-un cocon în parfumul lui vulgar prin încăperi colosale, înghețate, cu coloane groase cât zece oameni, cu fresce bizare pe timpane și ferestruici ovale la-nălțimi care-ți tăiau respirația. Ne-am oprit chiar sub crucea bolții, și Lulu s-a-ntors cu fața spre mine. Am stat câteva minute împietriți în aerul 145 oliv. îl priveam, o priveam drept în ochi, urmărind cum pupilele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tata bocănind pe scară. Urca, monstruos, o statuie enormă de carne roșie, care umplea ușa podului, îmi era foarte frică de el cu toate că nu mă bătea, ci, dimpotrivă, mă lua în brațe și se apropia și el cu mine de ferestruica rotundă. Un cap mare de tot, un cap mai mic și unul și mai mic (capul de carton, cu cozi de ață cafenie, al lui Zizi, păpușa mea - căci îmi plăcea s-o ascult la difuzor pe Zizi Șerban), trei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
terminîndu-se cu un turnuleț cilindric, crenelat. Lumina galben-verde a verii cădea atât de tăios peste edificiul acesta neașteptat, încît, dacă deschidea până la trandafiriu culoarea unuia dintre ziduri, îl înnegrea pe celălalt până la nuanța vișinii putrede. Abia pe la mijlocul turnului scânteia o ferestruică. Altele nu se mai vedeau, dar era posibil să existe pe partea cealaltă. Nici un pom, nici o altă umbră nu se mai zărea în preajma acelui foișor, în afară de o magazie de scândură, cenușie, aflată la câțiva metri depărtare. Cine ar fi zis
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și te vor duce singure la REM. Altă cale nu există." "Dar ce este acolo?" l-am întrebat nerăbdătoare și cam iritată de insistențele lui de a-mi vîrî REM-ul pe gât. "Acolo, mi-a răspuns el privind pe ferestruica de lângă el spre zarea care se și acoperise cu un văl de aburi roșietici, acolo este totul." Am rămas iar tăcuți. Aerul din odaie căpătase culoarea aurie a ceaiului. Marcelino ciocnea unii de alții soldații rigizi, se târa în genunchi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a nu-mi scăpa nimic. Pe masă, doar o oală în care știu că ține apa de băut. Pe prichiciul sobei, câțiva știuleți de păpușoi cu boaba aurie. Alături, o strachină plină cu alune. Mă întorc spre locul unde - sub ferestruică - știu că ține sipetul lui vechi... Ca niciodată, capacul este ridicat și rezemat de perete. Caut cu privirea spre adâncul sipetului... „Nu! Nu se poate! De unde au apărut cele opt volume cu documente privitoare la Istoria orașului Iași? Eu știu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ana Ipătescu - actualul Catargi - unde, cu trei etaje mai sus, socotind și parterul, stăteau mama și bunica mea, într-o singură cameră. Locul era foarte expus, la doi pași de Piața Romană, adică în plină forfotă - unde mai pui că ferestruica mea era chiar în colț, spre bulevard. Cine trecea, arunca un ochi, striga sau bătea la geam și, gata, nu mai eram singur. Mulți s-au perindat în miraculoasa odăiță din Ana Ipătescu. Bineînțeles, ca din întâmplare, primeam și vizite
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu o găleată în mână, privind potolit spre aparat. "Cabana", văzută de aproape, este și mai sărmană decât apărea de jos: este o cutie de 7/6 m, teșită, cu latura sudică a acoperișului căzând direct pe pământ, cu trei ferestruici pe peretele vestic și cu o ușă care se înalță deasupra a două trepte de lemn, pe peretele nordic. Acoperișul, ca și pereții sânt îmbrăcați în solzi de șindrilă, care coboară până la brâul scund de piatră pe care se sprijină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de Ajun. Lumânările simbolizează lumina adusă pe pământ de Iisus Mântuitorul, fiind un simbol al speranței. Pentru a îndulci așteptarea Crăciunului, în comunitățile de germani se mai obișnuiește să se facă un calendar de Advent - „Adventskalender”. Calendarul conține câte o ferestruică pentru fiecare zi care a mai rămas până la Crăciun, în spatele căreia copiii vor găsi câte o jucărie, dulciuri sau imagini din istoria Nașterii. Tot în prima zi a Adventului, în unele sate din Banat, se rupe o crenguță dintr-un
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
răbda, nu vă opresc, dar fumați cât mai repede. N-aș vrea să nu fiți aici când o să vă cheme înăuntru. Uite, sub scară este o ușă. Intrați pe ușă, în stânga e o odăiță; acolo puteți fuma, numai să deschideți ferestruica, pentru că la noi rânduiala... Însă prințul nu mai apucă să fumeze. În vestibul intră un tânăr cu niște hârtii în mână. Valetul se repezi să-i scoată blana. Tânărul se uită pieziș la prinț. — Gavrila Ardalionovici, începu valetul confidențial și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În timp ce colectăm loviturile lui Popescu, o călcasem În picioare, am luat felinarul răsturnat și am dat să intru În baraca; făcusem vreo câțiva pași și tocmai văd pe Matei Vasile, cel mai fioros brigadier din lagăr, scoțând capul pe o ferestruica de la o altă baraca din apropiere și aprobând pe Popescu: „Dați-i, domnule plutonier, ca banditul asta nu-i la prima abatere! Își face de cap!” De fapt, Matei Vasile habar n-avea cine-i „banditul”, dar cum criminal la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Se pare că În secolul al XVIII-lea era sub dominație pontificală, iar papa l-a Închis Înăuntrul ei pe Cagliostro, Într-o celulă fără ușă (se intra, pentru prima și ultima oară, printr-un chepeng din tavan), cu o ferestruică prin care condamnatul putea vedea doar cele două biserici ale satului. Pe patul de pământ bătătorit unde dormea Cagliostro și unde a murit am văzut un buchet de trandafiri, și mi s-a explicat că mai există și azi mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rămas de la cine știe câte culesuri, care te cam amețea, afară Împușcături. Pe urmă rafalele s-au rărit, Împușcăturile ajungeau până la noi mai Înfundat. Am Înțeles că una din cele două tabere se retrăgea, dar Încă nu știam care. Până când, la o ferestruică de deasupra capetelor noastre, care dădea Într-o străduță, am auzit o voce, În dialect: „Monssu, i’è d’la republica bele si?” „Ce Înseamnă?” Întrebă Lorenza. „Ceva cam de genul ăsta: « Domnule, vreți să fiți bun să-mi spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să privească din când în când pe fereastră, să-l strige dacă s-ar întîmpla ceva... Soldatul trebui să repete de trei ori instrucțiile. Pe urmă plutonierul coborî treptele de scânduri... 4 Apostol Bologa rămase în mijlocul odăiței cu ochii la ferestruica de lângă ușă. Tresări auzind cheia în broască și ascultă instrucțiile santinelei, neclintit, parcă ar fi fost țintuit locului. Mai auzi pașii plutonierului, pe trepte, trei, apoi alții, de bocanci, în coridor și în sfârșit, în geam, văzu un pătrat din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
căci trecuse prin nori-albi și pufoși în care vedea dispărând în răstimpuri piciorușe roz de îngeri. Apoi ieși deasupra norilor și zări o alee cu pietricele sidefii ducând spre Marea Poartă. Alergă repede într-acolo și bătu. Se deschise o ferestruică și în ea Iovănuț recunoscu fața blajină, ușor îmbătrânită, a Sfântului Petru. „Cine ești?” întrebă blând Sfântul Petru. „Sunt Iovănuț, Sfinte Petre”, răspunse tânărul plin de speranță. „Și cine te-a trimis aici, Iovănuț?” zise Sfântul. „Nu m-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
intențiile clientei mele. Situațiile neașteptate nu-și au locul În afaceri. O ușă metalică albă Într-un cadru de un verde Închis. O sonerie albă cu un căpăcel din plastic, plesnit. Am văzut ridicîndu-se un colț al perdeluței ce acoperea ferestruica de dimensiunea unei cărți poștale, aflată chiar În mijlocul ușii, la Înălțimea capului. Am auzit cum se Îndepărtează lanțul și se răsucește mînerul În formă de sferă. Ușa, ce părea să cîntărească vreo tonă, se deschise. Un miros de ulei Încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mici, dar cadrul din aluminiu nu obstrucționa cîtuși de puțin priveliștea. Dincolo de drumul acoperit cu lespezi din beton, lat de vreo zece metri, se Înălța zidul nordic al Est-ului 3. De-a lungul suprafeței netede și Întunecate, fără nici o ferestruică, se afla doar o scară de incendiu. Imediat, În stînga jos, se zărea drumul principal despre care am mai vorbit și care deschidea o oarecare perspectivă În fața ochilor. M-am apropiat de fereastră și mi-am văzut mașina parcată. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ți-am Împuiat capul cu o grămadă de tîmpenii, dar cînd te-am Întîlnit astăzi, exact asta aș fi vrut cel mai mult să știu. Dar ne-am Întîlnit Întîmplător, nu? O cutie metalică precum o mașină blindată, fără nici o ferestruică, trecu prin fața gardului din sîrmă, făcînd să răsune o melodie dulceagă. — Da, bineînțeles, Întîmplător, spuse el cu zîmbetul Înghețîndu-i pe buze și obrajii cuprinși de un spasm nervos. Tare ești isteț. Mă simt În siguranță dacă știu toată afacerea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
urmă vor atinge punctul culminant. Presupun că bărbatul va exploda, iar eu, firește, voi ieși din rol.... Nu prea-mi venea să plec de-aici, dar țineam să-mi regăsesc lumea de dincolo de curbă. MÎna albă se Întinde iar prin ferestruică, de data aceasta cu cafeaua mea, se pare. Femeia ducea tava Într-o mînă și se apropie prin spațiul Îngust dintre mese și perete, Împingînd scaunele ce-i stăteau În cale. Am făcut repede ordine pe masă, aruncînd iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
brusc, se auzi un scaun de lemn lovindu-se de un spate și cineva Înaintă rapid printre rânduri. Chiar Înainte ca luminile să se aprindă În sală, și În clipa În care l-am zărit pe șeful meu clipind Înspre ferestruica din camera de proiecție - stând lângă o persoană pe care am recunoscut-o, spre surprinderea mea - o voce nazală răsună În Întuneric. — Frații mei, fără un subiect dornic n-o să meargă niciodată. De Îndată ce pacientul a fost anesteziat, operația poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
viața mea. ori eu sunt deja devorat de multă vreme de imixtiunea altora în ființa mea intimă. De multă vreme însă nu mai țin cont de întrebările bizare pe care mi le pune gardianul. De exemplu aceasta : „mereu văd o ferestruică deschisă la mansardă. o fi fereastra de la baie ? Intenționat o lăsați deschisă ?”. Ce să înțelegi din aceste fraze ? Că gardienii de imobil de origine portugheză sunt contorsionați pe dinăuntru ? nu-i răspund ca să nu-i deschid ferestre spre viața mea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]