667 matches
-
cel mai benefic mediu de naștere și creștere a copiilor (Waite, Gallagher, 2000). Se poate constata o ideologie a experților (sociologi, psihologi, antropologi, juriști etc.), a oficialităților și a oamenilor de cultură în general despre „valorile familiale”, începând de la apărătorii fervenți ai valorilor familiale tradiționale până la extrema cealaltă, care pledează împotriva oricărei îngrădiri și constrângeri cu privire la opțiunea de viață, contestând deci și militantismul pentru mariaj, fie el în formă mai puțin tradițională. Apărătoarele acestei poziții susțin că promovarea valorilor familiale maschează
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
totalitare, antidemocratice și rasiste. În articolul-program Ce vrem! este anunțată intenția de a contribui la „strivirea tuturor agenților dizolvanți și parazitari” din societate și la „ridicarea la suprafață și punerea în valoare a tuturor energiilor vii ale neamului”. Ulterior naționalismul fervent va răzbate continuu din textele pe teme social-politice și istorice semnate, între alții, de Ion Colfescu-Delaturda, Ștefan Meteș, Horia Stanca, Elie Dăianu, Atanasie Motogna, I.O. Suceveanu ș.a. Sub influența ideologiei naționaliste se află, în bună măsură, și paginile culturale
ROMANIA EROICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
În Uniune. Este chiar În fruntea listei de condiții pentru aderare. Încercați să vă imaginați ce s-ar Întâmpla dacă Statele Unite ale Americii ar face din opoziția față de pedeapsa cu moartea o condiție pentru obținerea cetățeniei. De ce sunt atât de fervenți? Europenii au văzut cu ochii lor atâta moarte și distrugere În decursul secolului XX, Încât ideea că statul deține puterea de a executa o ființa umană le repugnă. Peste 187 de milioane de oameni au fost omorâți În secolul care
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
1934-1938 constituie o perioadă de inițiere în suprarealism, ani în care, revenind în țară după o expoziție pariziană prefațată de André Breton, pictorul Victor Brauner se manifestă ca mesager al mișcării din Franța. L. și Gellu Naum, discipolii cei mai fervenți ai lui Victor Brauner, îl urmează la Paris în 1938, unde frecventează cercurile suprarealiste. La izbucnirea războiului, în iunie 1940, când Brauner, ca de altfel toți ceilalți suprarealiști francezi, se refugiază în sudul Franței, L. se întoarce acasă împreună cu Gellu
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
cât și festivaluri de poezie și de meditație religioasă, sub patronajul unor fețe bisericești. O poetă, Thérèse Martin, trecută de Biserica Catolică în rândul sfinților și onorată cu titlul „Patroană a tuturor misiunilor catolice”, aprinde imaginația scriitorului. El redactează o ferventă disertație asupra creației literare a sfintei, susținută, la cererea Vaticanului, în fața enoriașilor în principalele centre religioase din sudul Franței. Ideile conferinței trec în două studii, tipărite în 1938 la Dijon. S. se înrolează în 1939 în armata franceză. După ocuparea
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
Prima perioadă de formare Augustin s-a născut la Thagaste, în Algeria de azi, în 354, dintr-o familie modestă; tatăl, Patricius, era un creștin moderat pe care Augustin nu-l iubea mai deloc, iar mama, Monica, era o creștină ferventă și poate autoritară, posesivă, însă fiul era legat puternic de ea; cît a trăit, mama a fost o prezență importantă în viața lui. Pentru a se putea dedica studiilor, mai întîi la Madaura și apoi la Cartagina, Augustin a avut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
influentul Eutropius, ministru al împăratului Arcadius, l-a numit pe preotul antiohian Ioan Hrisostomul, obligîndu-l pe Teofil să-l hirotonisească, așa cum era obiceiul. Teofil a avut ocazia să se răzbune în timpul controverselor origeniste. Pînă în 399, Teofil fusese un admirator fervent al lui Origen. în epistola sa festivă consacrată Paștilui din acel an, el se declară partizan al tezei imaterialității Domnului și îi condamnă pe antropomorfiți, care, interpretînd ad litteram expresiile privind crearea ființei umane după chipul și asemănarea lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
În drum spre pământul strămoșilor, autoarea a primit premiul Goncourt În 1979. Punctul de plecare al romanului este un dezastru istoric. Avem cu Pélagie-la-Charrette și, dincolo de roman, cu autoarea lui, profund implicată În perpetuarea tradițiilor acadiene dar totodată, și o ferventă susținătoare a unității canadiene, privilegiul de a cunoaște un mod de supraviețuire a Învinșilor cu Învingătorii, În care accentuarea identității proprii nu presupune adâncirea adversităților, intensificarea urii și Înmulțirea conflictelor. Ci doar compasiunea pentru suferințele victimelor și cinstirea memoriei lor
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
Cronică rimata” publică poeme semnate Palas. Scriu proza Marta D. Rădulescu (narațiuni de factură mitico-simbolică, precum și fragmente de român), Mihail Lungianu (texte care mizează pe simbolic) ș.a. Conform orientării stabilite de Marta D. Rădulescu în articolul-program Pentru confrați - un apel fervent la o coaliție culturală antimozaică -, studiile și articolele selectate aici vor să se înscrie pe linia unui naționalism militant, subordonând ideea culturală acestui deziderat. Autorii sunt Titus Mălai, Dan Rădulescu, Ion Hodoș, V. Marin, Radu Gyr, Mihail Polihroniade. Începând cu
REVISTA MEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289230_a_290559]
-
formule poetice, demonstrând un proteism stilistic pe care caută să îl disciplineze într-o „ordine-sinteză”, ordine constructivă, în sensul integralismului lui Ilarie Voronca, dar fără imagismul supraabundent și alchimia demonica a autorului Zodiacului. Se poate vedea la el o căutare ferventa a clasicismului, a durabilității acestuia în forme austere de miniatură, sonet și pastel modernizat. De aceea, critică l-a considerat totuși „un poet de tipul clasic cu reverie calmă și cam școlară și desenul timid” (G. Călinescu). Stăruie în căutarea
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
strânse la Roma. În 1780 ajunge la Blaj, fiind numit mai întâi profesor de poetică la gimnaziul românesc, apoi director și catihet al Școlii Normale înființate chiar atunci. În 1784 devine director general al școlilor române unite din Transilvania. Adept fervent al politicii iozefiniste de culturalizare a populației și de laicizare a învățământului, înființează (sau reorganizează) numeroase școli sătești, pregătește cadre didactice, fixează programele de învățământ. Utilizând în special originale germane, traduce și elaborează manuale fundamentale: ABC sau Alphavit, Prima principia
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
după cinci ani de conviețuire cu fiica lui Drăgulinescu, acesta nu renunțase la relația cu slujnica Tudora, așa cum făgăduise (avându-l chezaș pe fratele său Geanache). Legătura lui Dumitrache cu Tudora (cunoscută lui Geanache, frate al lui Dumitrache și susținător fervent al căsătoriei) începuse înainte ca împricinatul să se însoare, de când familia Tudorei (ea, soțul - Ion Purcărea Vlășceanu, porcar de meserie - și copiii) venise de undeva din județul Vlașca sub munte și se angajase în gospodăria lui Dumitrache Georgică. Relația continuase
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ecoul lor reverberează în imaginarul lectorului, făcându-l părtaș neliniștilor poetului. Un statut de anticameră a lirismului reflexiv îl au și poemele mai ample ce reiau motive biblice (Eva, Iuda), glosează tema ciclurilor istorice (Lumile, Civilizația) sau deplâng, în urma unei fervente căutări eșuate, absența divinității, a Logosului. Ca atitudine - și cu reflexe izomorfe în stil - poetul se vădește un dual: melancolic și exuberant, claustrat în faldurile tăcerii sau coborând frenetic, vitalist „în stradă”, visător și atent la urgențele veacului, ca în
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
din Transilvania. Programul se conturează în poeziile În loc de prevorbire și Programa mea, în care Iosif Vulcan își propune să-i combată pe toți cei „vrednici de satiră”, ca și șarlatania, bigotismul, ciocoismul și alte asemenea tare. Vulcan rămâne cel mai fervent susținător al gazetei, aproape în fiecare număr publicând câte o poezie. În paginile U. au apărut versuri semnate de moldoveanul Gh. Tăutu, de ardelenii P. Draga și Ion Pop-Florantin, precum și câteva prelucrări după versurile lui Andrei Mureșanu, Vasile Alecsandri și
UMORISTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
Simeon Rufu, N. Pan, N. Jnepeanu (împrumutat ca nume și personajului principal din În Bucegi, 1907), Stroe Miclescu, Spiriduș, Fantasio ș.a. A conferențiat la Ateneul Român, la Fundația Regală, la Societatea Geografică Română, la Societatea Naturaliștilor și a fost un fervent susținător al Turing Clubului României. Împreună cu D.R. Rosetti-Max a scris și o piesă pentru revistă, cam frivolă, Șahăr-Mahăr, publicată în 1884 în „Convorbiri literare”. O prietenie superior intelectuală l-a legat de Al. Vlahuță, B. Delavrancea, I.L. Caragiale, cu timpul
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
de a pătrunde esența istoriei și a destinului spiritual românesc”. Medievist, bizantinolog și slavist, Z. asociază informația și sugestiile oferite de comparatism pentru a proiecta originalitatea, puterea de iradiere și supremația culturii române în diverse epoci istorice, mergând până la susținerea ferventă, în anii ’80 ai secolului trecut, a protocronismului, a unor idei excesive, puternic marcate conjunctural, servind ideologia naționalist-comunistă. Convingerea că manifestările spiritualității românești revelează o înaltă conștiință de sine îi structurează volumele Studii și articole de literatură română veche (1967
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
a curriculumului 167. Ar putea fi suspectat de simpatii nondirectiviste - dar Doll jr. nu a fost un antimodernist întârziat; dimpotrivă, a admirat, în tinerețe, marile realizări ale gândirii curriculare moderne. Înainte de a fi devenit postmodernist, Doll jr. a fost un fervent progresivist și structuralist. În 1980 publicase în Journal of Curriculum Theorizing apreciatul studiu „Play and Mastery: A Structuralist View”168, iar în 1983, în Theory into Practice a publicat „A Re-Visioning of Progressive Education”169. Dar în același an a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Study in the Sociology of Educational Reform”, Interchange, 14 (2), 1983, pp. 14-24; „Schools, Work and Consummation: Education and the Cultural Contradictions of Capitalism”, The Journal of Educational Thought, 17 (3), 1983, pp. 209-220. 30. P. McLaren a fost un fervent adept al pedagogiei critice, inspirată de ideologia neomarxistă, de-a lungul anilor ’80. Cele mai importante lucrări din această perioadă pot fi socotite: Life in Schools: An Introduction to Critical Pedagogy in the Foundations of Education, Longman, New York, 1989; Capitalist
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Galilei) și Academia din Florența (eminamente „umanistă”, cu membri precum filosoful Marsilio Ficino, umanistul Pico della Mirandola și elenistul Pomponazzi). 234. R.M. Gagné, The Conditions of Learning, Holt, Rinehart & Winston, New York, 1966. 235. C.M. Reigeluth este unul dintre cei mai fervenți discipoli ai lui R.M. Gagné. De-a lungul deceniului nouă al secolului trecut a optimizat un model de design instrucțional bazat pe „paradigma condițiilor învățării”. A început în 1980 cu un studiu realizat împreună cu M.D. Merrill, B.G. Wilson și R.T.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
realizări obținute în toate domeniile. Mai târziu, în învățământul superior au luat naștere „cercurile de filosofie”, urmărind problemele filosofice specifice fiecărei specialități. ședințele de învățământ politic decurgeau mai mult sau mai puțin formal, după cum cel care conducea era un activist fervent sau un simplu sindicalist, comunist la fel de puțin convins ca și participanții. În tot cazul, trebuia ca fiecare să ia cuvântul. Să iei cuvîntul însemna să debitezi tot felul de aserțiuni dogmatice, care puteau fi completate de un alt coleg, dar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și Constantin Savu, la fondarea ziarului „Solidaritatea”. Tot în 1922, alături de Aron Cotruș, Al. T. Stamatiad, Tiberiu Vuia, Romul Ladea, Gh. Groza și alții, ia parte la întemeierea unui cenaclu literar pe care îl va frecventa și Cincinat Pavelescu. Gazetar fervent și animator cultural din vocație, P.-N. a susținut revista „Hotarul” pe toată durata editării acesteia (1933-1940). După 1944 a activat în cadrul cenaclului „Al. Sahia” și a condus filiala din Arad a Uniunii Scriitorilor, până la mutarea ei la Timișoara. Primele
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
eseisticii literar-filosofice, prin intermediul căreia încearcă să-și contureze crezul existențialist. De fapt, independent de Nae Ionescu - ale cărui cursuri nu le-a audiat - și în bună măsură pe un drum paralel cu D.D. Roșca, el se definește drept cel mai fervent susținător, la noi, al existențialismului. Fascinat încă din anii studenției de sociologia lui Georg Simmel, promotor al „filosofiei vieții”, P. își dedică întreaga tinerețe aprofundării, interpretării într-o perspectivă personală și nuanțării metafizice a ideilor existențialiste. Fără a construi un
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
presiunea Securității de Radu Gyr (în „Glasul patriei”,1964), nu se confirmă. Nu este mai puțin adevărat că ținuta sa înflăcărată, participarea în costum național la manifestările legionare, folosirea versului în scop agitatoric au creat în epocă imaginea unui luptător fervent, iar aceasta l-a însoțit pretutindeni, plasându-l într-un con de umbră și damnându-l sub raport social și politic. Debutul scriitoricesc are loc în 1932, cu poeme publicate în „Junimea literară” din Cernăuți, P. fiind susținut de profesorul Leca
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
foarte favorabil satisfacerii unor interese nu numai „de partid și de stat”, dar și de grup cultural, într-o luptă pentru putere, care a marcat profund lumea literară românească din ultimul deceniu de viață al regimului comunist. Printre cei mai fervenți promotori ai diversionismului protocronist s-au numărat Paul Anghel, Dan Zamfirescu, Mihai Ungheanu și grupul din jurul revistei „Săptămâna”, în frunte cu Eugen Barbu. Din punct de vedere teoretic, aceștia nu au adus nici o contribuție mai substanțială față de maestrul lor, prezența
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
istoria românilor bucovineni (I-II, 1893-1894), cuprinzând prima schiță de istorie a literaturii acestei provincii. În ultima parte a vieții s-a dedicat cărții teologice; numeroasele sale broșuri de propagandă creștină din colecția „Biblioteca «Deșteptării»” ținteau ridicarea țăranului. Sentimentul național fervent, dar ferit de extremism șovin, și iubirea lui pentru oamenii din popor, persecuția suferită din partea oficialităților au făcut din M. o figură aproape legendară: „Sfântul de la Pătrăuți” - simbol al luptei pentru drepturile românilor. M. și-a strâns versurile de tinerețe
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]