561 matches
-
turnării unor stâlpi de rezistență la fabrica de mobilă, riscând să compromită toată lucrarea. Necăjit, Tony Pavone urma să plece urgent la Fabrica de Mobilă unde era așteptat. Atunci Însă, când se aștepta mai puțin, șeful de echipă intră cu fetișcana de mână, pe care o prezentă. „Domn’inginer...scuzați Întârzierea, am adus fata pentru angajare!” „Numai asta mai lipsea acum”, privi el Încruntat la noii veniți. Curiozitatea Însă, Îi temperă elanul nervos; o studie pe furiși, iar după primele investigații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
celălalt de odaie. Cu mâinile-n față, de parcă jucam " De-a baba oarba", mergeam împiedicându-mă de toate paturile din cale, luându-mi azimutul după dreptunghiul luminos ce contura ușa de la intrare. Când am ajuns destul de aproape am zărit o fetișcană goală pușcă înfiptă într-o pereche de cizmulițe cu toc. La adăpostul întunericului, fața mea se prelungea pe lângă umbre, iar sângele începu să se zbenguie prin artere, umplând toate zonele mai puțin irigate peste zi. Am încercat să o scald
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
gîndurile și-au urmat calea, libere. O cutie de chibrituri de la o cafenea pe unde trecea arareori... Oare ce interese Îl minau Întracolo?... Desenul de pe etichetă? Ce ridicol... Dar numărul de telefon? Da, posibil... Poate se găsește pe la Camelia vreo fetișcană ca o căprioară, care poartă pe ea anunțul „Angajăm paznic” și cei mai În vîrstă se extaziază cînd o văd. Oare e ea În stare să-i stîrnească În continuare interesul prefăcîndu-se că mușcă din momeala pe care el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
abia atunci am simțit greutatea amețelii ce mă apăsa Între ochi. Pe fața ei nu se mai citea nici urmă de amețeală. Dădu la o parte cu umărul draperia ce despărțea camera de bucătărie și intră cu un pas de fetișcană puțin cam afectat, lăsîndu-și greutatea pe vîrfuri, aducînd pe brațe o pelerină bărbătească pe care pusese un ziar vechi Împăturit și peste acesta, palma ei. Se machiase strident și În grabă, dar pielea ei catifelată și chiar și pistruii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seama. La radio se cînta În continuare muzică populară americană. Am reușit, pînă la urmă, să mă Încălzesc și eu și Îmi venea din ce În ce mai greu să-mi dezlipesc ochii de moșmoane... În Închipuirea mea, ea se și transformase Într-o fetișcană... Despicătura dintre moșmoane strălucea și era umedă, precum membrana dintre degetele broaștei. Mi se părea că i s-ar fi potrivit foarte bine o rochie scurtă, de un roșu Închis. Se suprapusese, inevitabil - exact ca reproducerea după Picasso din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și am deschis larg ușa cafenelei. În clipa aceea, exact cum mă așteptasem, m-am trezit, În sfîrșit, față-n față cu o ființă umană. Pe un scaun Înalt ședea picior peste picior o femeie cu un gît subțire de fetișcană. Am avut impresia că a deschis radioul exact În clipa În care am intrat eu, pentru că sonorul nu era Încă reglat ca lumea. Am privit Înapoi peste umăr și am zărit prin perdeaua neagră cu găurele un du-te vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și nu i-ar fi dat fata, el „și-ar fi mâncat zilele într-un cămin de nefamiliști, ca toți derbedeii și proștii ăia cu facultate”. Tipa asta avea vreo 65 de ani, era pensionară, dar se purta ca o fetișcană; avea părul vopsit în roșu, umbla cu fuste crăpate, păstrase orgoliul unei foste funcționare de la Consiliul Județean și încerca să împrumute cât mai mult din vocabularul fistichiu al lui Mircea Breaz, să-și dea gata prietenele. Într-o zi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
când voi doi ați făcut sex, că asta înseamnă ceva pentru tine. Detta: Mda, mă rog, tu l-ai omorât pe tata. Tessie (țâțâind): Apropo de a ține dușmănie. Detta: Uite, du-te și lasă-mă s-o omor pe fetișcana aici de față. Eu: De ce vrei să mă omori? Detta: Din cauza lui Colin. Eu: Colin? Ce...? Oh, Doamne, e fiul tău? Ea: Nu. Colin e iubitul meu. Eu: IUBITUL tău? Dar s-a culcat cu mine! Ea: Iată de ce o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scaunul lui și s-a întors încet spre mine. Figura îi era mult mai scârboasă, mai savuroasă, cu mult mai isteață decât am fost eu înclinat să cred la început că poate fi - cu trăsături hotărâte și un aer de fetișcană, cu ochii strălucitori și buzele trădând afectarea, de parcă era vorba de o altă față, fața cea adevărată ascunsă în spatele măștii de piele. — OK. Coboară din mașină. Am spus afară din blestemata asta de mașină! — Da, da, am spus eu, trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-a scris mai târziu. „Știam că erai acolo, la locul nostru, lângă cavoul cu lăptăreasa. Mi s-a părut că te-am și zărit.“ Veneam adeseori cu el în cimitir. Ne piteam după un cavou cu o statuetă de fetișcană care ducea o găleată, încovoiată sub povara ei. Nu știu de unde ne-a venit să ne închipuim că fetișcana aceea tocmai se întorsese din grajd, unde mulsese vaca, și ducea găleata plină cu lapte, prea grea pentru trupul ei fraged
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
părut că te-am și zărit.“ Veneam adeseori cu el în cimitir. Ne piteam după un cavou cu o statuetă de fetișcană care ducea o găleată, încovoiată sub povara ei. Nu știu de unde ne-a venit să ne închipuim că fetișcana aceea tocmai se întorsese din grajd, unde mulsese vaca, și ducea găleata plină cu lapte, prea grea pentru trupul ei fraged, în casă. Era cavoul acela chiar lângă gardul cimitirului. Ghemuiți după cruce, din dosul ierburilor înalte, ne uitam prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță era curva, nu prea înaltă, zâmbind parcă mereu speriată, încercând să se strecoare printre coloane de aer numai de ea văzute. La Karnak, mulți ani mai târziu, când am văzut sala coloanelor imense, mergând printre ele, am avut imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan, face poc și revine în dreptul vânzătoarei. Repetă gestul, absentă, cu mișcări automate, cu privire rece, absentă. Nu pot scrie, totuși. Mi se năclăiește textul de joaca tembelă a fetișcanei ăsteia. Mă fascinează și pe mine automatismul cu care își trimite mingiuca. Prind a o urmări. Simt cum devin și eu, încet, încet, absent. Cum, parcă, zvâcnetul acela al mingiucăi trage din mine, încetul cu încetul, gând după gând, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umbre, nici măcar umbre, un fel de caiere de ceață, câlți ai vârstelor sau ce vor mai fi fiind, venind și plecând în mine și din mine parcă după ritmul acestei mingiuci de cârpe colorate, trimisă, mecanic, îndobitocit, cretinizant de această fetișcană pierdută, la rându-i, în plictiseala neputinței de a trăi doar cu sine. Știu că, numai și potrivindu-mi cuvintele după ritmul acela, aș putea începe să scriu, acum, orice. Chiar despre nimic, cum îmi trecuse odinioară prin cuget. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se va opri când mă va întâlni. Va zăbovi un dram de clipă, își va trage sufletul și va merge mai departe. Asta aș vrea să fiu, un popas spre mai departe“. Acum, în această dimineață la „Colombo“, urmărind mingiuca fetișcanei, simt că pot fi acel punct visat cândva. Despre care chiar începusem să scriu o baladă cu cuvinte despre tristeți care nu mă încercaseră, despre părăsiri prin care nu trecusem, cu amintiri care nu mă bântuiau, cu blândețea unei Luminări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cotloanele lor ascunse, nepăsător la mușcătura lor, nepăsător la cleștii lor, care pătrund adânc în carnea degetului care scrie, sângerându-l, așa cum sufletul nu mai poate de mult face. Scrii și doare doar degetul mușcat de cuvinte... Urmăream, idiotizat, jocul fetișcanei cu mingiuca ei de cârpe. Simțeam cum acel du-te-vino fără nici o noimă mă absorbea și pe mine, lovindu-mă, când sus, când jos, de pereți vâscoși, gelatinoși, un fel de spongii ale nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am dus să-i arăt isprava mea maestrului. Asfințea. Nu mai țin minte ce și cum a fost. Revăd doar un salon cu câteva fotolii, cu tablouri, cu lumina difuză și Eftimiu tolănit pe un fel de sofa, cu o fetișcană tot roind în jurul lui. Mi s-a părut atât de orbitoare femeiușca aceea, într-o fustiță mai mult decât scurtă, cu o bluză cu decolteu larg, lăsându-i sânii aproape dezveliți, încât nu-mi dezlipeam ochii de pe silueta ei fremătătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai mei bani de acasă, dacă mai câștig de undeva bani și cum îi cheltuiesc. Ai mei îmi trimiteau 30-40 de lei, de câștigat nu aveam de unde. Râdea și mă privea ca pe o ciudățenie. A chemat-o și pe fetișcana aceea și i-a spus, vesel nevoie mare: „Junele gazetar primește la bursă doi poli de la tac-su“. Nu l-am înjurat. Am bâiguit ceva și am plecat. După aproape 30 de ani, am intrat iarăși în acel bloc, împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai greu apăsarea concurenței altor neamuri, mai bine pregătite pentru viață. Am trăit în iluzia că-mi fac datoria și azi constat că toată munca mea, tot entuziasmul și avântul meu s-au risipit zadarnic“. La o masă vecină, o fetișcană frumoasă, cu plete lungi negre, bust drept, trapezoidal, cu o bluză de pânză topită albă, sub care i se vede sutienul cu bretele lungi, susținând sânii pietroși, cu sfârcurile spărgând cupele și țâșnind prin urzeală, răsfoiește o colecție din Scânteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sutienele, cu rochițe scurte vara, în toiul căldurilor, dezbrăcate pe sub ele, frământând aluatul, sporovăind, povestindu-și necazuri, bucurii, drame, aventuri, toate de-ale femeilor, în gura mare, nepăsătoare la clientela din prăvălie. Am văzut vânzătoarele de aici îmbătrânind, odată cu mine, fetișcanele din studenția mea cum se lasă cotropite de vârste, devenind, an de an, anotimp de anotimp, femei împlinite, cu păr alb, cu riduri, cu suferințe și toate celelalte. Intram adeseori în prăvălie nu atât pentru a cumpăra o chiflă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor ei zoriți, la fiecare lovire a aerului încă dur al acestei dimineți. Un aer încă somnoros, lăsându-se greoi despicat de fetișcana zorind în fața mea. O perdea de aer încă rigid, refuzând să se mlădieze după acest trup schilod în așteptarea frumuseții lui viitoare. Îmi încetinesc voit mersul, lăsând ca distanța dintre noi să se prelungească tot mai mult. O urmăresc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și anul ăsta.“ Picasem anul anterior la istoria artei și viața de controlor de bilete la cinematograful „Pacea populară“ din F., care mă aștepta dacă nu intram nici acum la facultate, nu-mi prea dădea ghes să fiu generos cu fetișcana care îmi șoptea disperată: „Fii lord și dă-mi schema“. Ideea de lord însă mi-a plăcut. I-am făcut schema frazei și i-am strecurat-o. Lord nu am ajuns niciodată. Oricât m-am străduit, oricât elan și bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scoasă de E. Simion. Cerea colegilor să fie foarte atenți la cele spuse de N.M. la seminarii. O ascultam, o priveam și nu-mi venea să cred că amorfa de Lia putea fi atât de virulentă. O credeam doar o fetișcană grăsuță, prostuță, dornică de pipăieli. Mi se părea feroce acum. Nu atât prin ceea ce spunea, cât prin brusca dezvăluire a virulenței ei. O priveam și parcă atunci o vedeam pentru prima dată. A sfârșit. S-a așezat, oftând, cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fata vecinului. Soră cu tata. Stătea singură pe Bulevard, pe la cinematografe. La etaj, peste cinematograful de lângă farmacie. N-avea cine s-o îngrijească și am luat-o la noi, când era pe terminate. Mi-a lăsat mie garsoniera, a chicotit fetișcana. Mă mut singură acolo. De Paște fac un party cu bairam de inaugurare. Asta-i viața, a mai oftat, deschizând ușa cămăruței cu toboganul. Am urmărit-o cum își deșartă găleata cu resturi. Cum se apleacă apoi și ridică poșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pedro Sanmartí. Acest Întreprinzător Își clădise afacerea investind averea socrului său, pe care mai apoi Îl internase Într-un azil de pe malul lacului Bañolas, de unde aștepta să-i parvină prin poștă certificatul de deces. Sanmartí, căruia Îi plăcea să curteze fetișcane avînd jumătate din vîrsta lui, parvenise prin deviza, atît de În vogă În acei ani, a omului care a reușit prin mijloace proprii. Stîlcea limba engleză cu un accent caraghios, Încredințat că aceasta era limba viitorului, și Își Încheia frazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]