301 matches
-
ale lui Hudgens, așa-i? — Da. — „Da“, și... zi mai departe. Nu. Mai bine discutăm despre prețul tău. Lamar i-a spus lui Pierce despre tine, iar Pierce și-a dat seama că tu ești polițistul care ajunge mereu În fițuicile de scandal. Așadar, cum ai spus și tu, poți fi cumpărat. Cu cît? — Ceea ce vreau eu se află În dosarele de colo. — Și ce oferi...? — Știu despre tine și celelalte fete păstorite de Patchett. Știu totul despre Fleur-de-Lis și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Doamne, nu asta!“ Aer proaspăt. Lumina zilei senine aproape că Îl orbea. Lumina albă Îi dădu ideea - cum să i-o tragă lui Exley. Informații scurse către o revistă de scandal. Un tip de la Whisper Îi rămăsese dator. Era o fițuică de doi bani, cu vederi liberale. Tipii de acolo simpatizau cu comuniștii și cioroii și Îi urau pe polițiști. Hilda, aproape gata se cace pe ea. — Ați... găsit ceva acolo? — Nimic. Doar niște șobolani. Dar vreau să stai cuminte. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
februarie, pus În circulație În ianuarie, cu mult Înainte să fi fost omorîți frații Englekling sau ca negrul de la Quentin să fi venit cu acel alibi. Revista era distribuită pe Coasta de Est. Probabil n-ai nici o șansă să găsești fițuica În L.A. Exley și mahării cu grade mari sigur n-au văzut-o - ar fi aflat și el. Telefonul sună și Jack Îl ridică grăbit. — Exley? — Da, eu. Ești detașat oficial. White a vorbit cu Lynn Bracken. A fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Credeam că e doar derutată. Jack Îi Înmînă revista Whisper. — Știam mai bine decît tine ce o să spună. Căpitane, trebuie să citești ce-ia aici. Înfricoșător: fața aia și ochii ăia te băgau În sperieți. Exley citi articolul și rupse fițuica În două. — E mîna lui White. Tu du-te la San Bernardino și vorbește cu mama lui Sue Lefferts. Eu o storc pe curva aia. Goni nebune;te spre San Berdoo. Îl vedea pe Exley storcînd-o pe curva aia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
minte fără să poată fi prins - și Încă Într-un mod elegant. — Domnule căpitan, sînteți sunat. Vincennes. Fisk Îi Întinse receptorul lui Ed, cu firul Întins pînă la refuz. Ed Îl luă. — Vincennes? — Eu. Și ciulește urechile, fiindcă articolul din fițuica aia de scandal e cușer și mai sînt și alte chestii. — White? — Da, el e falsul detectiv particular. A strîns-o cu ușa pe bătrîna madam Lefferts acum vreo două luni. Ea i-a spus povestea cu prietenu’ lu’ fiică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
despărți de mine. Am să termin totul singur, așa cum am început?" Mă întreb cum arată o despărțire în lumea spiritului. De ce simt mereu nevoia să-i citesc opera sistematic și să scriu o carte despre ea? Își notase pe o fițuică să-mi vorbească despre neînțelegerea gândului altuia. "Ralea te înțelegea dintr-o dată și nu te lăsa să-ți termini gândul; sfârșea în fond prin a nu ți-l înțelege. Alteori nu reușim din vina noastră. În Jurnal, Eliade se plânge
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Da, l-am mirosit imediat. Ieri-seară a construit niște raționamente stupide cu multă subtilitate. Dar să continuăm, dat fiind că proiectul te interesează. Ce anume pusesem În secția de Oximoronică, fiindcă nu mai găsesc ciorna?” Diotallevi scoase din buzunar o fițuică și mă fixă cu o simpatie sentențioasă: „La Oximoronică, așa cum spune și cuvântul, contează caracterul autocontradictoriu al disciplinei. Iată de ce, după mine, Urbanistica Țigănească ar trebui să intre aici...” „Nu”, zise Belbo, „numai dacă ar fi Urbanistică Nomadă. Cele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atac de cord. Unul urât. Șocul fusese mare. Era un tip tânăr, într-o formă de invidiat. În orice caz, întrebase de mine. Rhyme respinse o amintire destul de dificilă, dar continuă. - Dar am rămas și am analizat locul, am completat fițuicile pentru arest și apoi m-am dus la spital. M-am dus cât de repede am putut, dar era prea târziu. Murise cu o jumătate de oră înainte. Nu am fost niciodată mândru de ceea ce am făcut. Încă mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
voi ține în brațe și-l voi face „avion“ peste doar două ore. Și care, la sfârșit, mă va aplauda pentru efort! Codruț 24 noiembrie 2005 Scriu cu litere mici, pentru că am experiență. Dacă ai știi tu câte „servite“ și fițuici am făcut în Politehnică pentru a trece pragul... Oricum materia era imposibil de învățat pentru orice creier normal. Astăzi, mă enervezi în primul rând tu, spunâdu-mi că într-un ipotetic volum voi ocupa mai mult spațiu decât tine (citat aproximativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
câteva exemplificări înregistrate în ultimele zile: 1. Am organizat acea campanie „Anti-șpagă“, la nivelul județului Prahova. Câteva ziare din Ploiești au scris despre acțiunile derulate. Le-am păstrat. Ce am putut citi, întâmplător, pe prima pagină a unei astfel de fițuici? „Tăriceanu nu are ouă.“ Uite cum se gratulează specimenele din Parlament! Acum 3-4 săptămâni am ascultat declarația micului Titulescu, care rostea despre nu știu ce acțiune a unui ministru că nu e coioasă. În curând, băieții vor da m., se vor lega
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
noi în casă. Tata nu le suportă. Oricum nu-mi place să citesc despre nu știu cine că e dezlănțuit în pat și toate astea. E un pic scârbos, nu? Singurul motiv pentru care citesc porcăriile astea este că pasagerii deseori lasă fițuicile cotidiene la bordul avionului. Și le frunzăresc când iau prânzul. Din plictiseală, sincer. Nu mă credeți? Bine, atunci recunosc. Ador revistele de scandal! Sunteți fericiți acum? Mă întreb dacă cineva a fost cu Adam și a spus mai departe. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mă mai temeam să nu descopere ce fel de cărți citesc, de unde le iau. De aceea, adeseori, în sala de lectură a Bibliotecii Universității, le acopeream cu palmele sau cu vreun ziar sovietic, citindu-le pe ascuns, ca pe niște fițuici, în timpul examenelor, ca să nu le vadă profesorii sau atoateobservatorii copoi ai fostelor regimuri. Cât privește foamea și frigul, și pe acestea le-am simțit nu o dată, deși sărmana mamă rupea de la gura ei ultima bucățica de pâine ca s-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cutia mea poștală nu s-a umplut. Iar acest imens imobil cu garsoniere pentru celibatari, șomeri, foști delincvenți în fază de reinserție socială și pentru alte persoane în situație de dificultate nu-i atrage prea mult pe cei care împart fițuici publicitare. De altfel nu avem nici măcar un portar al nostru, așa că nimeni nu a observat că în cutia mea poștală s-au adunat totuși mai multe plicuri decît de obicei. Cum probabil poștașii care deservesc acest cartier se schimbă la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de la cine? De la vecini! - Vecinii mei au patru! - O să vedem. Dacă ai copiat o să-ți dau trei, să ai media generală anuală trei. - De unde puteam copia? Vreți cumva să spuneți, dom' profesor, că am copiat din manual? Sau de pe vreo fițuică? A tăcut. Singur ne spunea că la tezele lui (și avea dreptate), temele erau în așa fel concepute de el încît nici dacă ai fi stat liber cu manualul pe bancă și tot nu ți-ar fi folosit la ceva
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
putea să renunți la acel patruped măcar atât cât îmi iau micul dejun. ― Dragul meu, în primul rând, „acel patruped” are un nume drăguț, iar, în al doilea rând, și eu aș putea să-ți cer ție să renunți la fițuica aceea „măcar atât cât îmi iau micul dejun”. Numai că eu, spre deosebire de tine, sunt o ființă tolerantă. Te las cu mica ta plăcere. Așa că nu-mi cere să renunț la Bichon. Luă o linguriță de miere și își linse buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și începe să-mi explice tehnica și planul, care pe scurt era cam așa: subiectul de matematică îl voi arunca pe geam, in curtea sălii de sport. Copilul acela care bate toată ziua mingea de cârpă prin curte, va culege fițuica cu subiectele și va fugi la internat, unde este așteptat de Buliga Teodor si Balan N. și ajutoarele lor. Acestia vor rezolva repede problemele iar un ajutor de-al lui va scrie pe curat teza, pe o coală ștampilată, de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
De la vecini! ― Vecinii mei au patru! ― O să vedem. Dacă ai copiat o să-ți dau trei, să ai media generală anuală trei. ― Ce puteam copia de la ei? Vreți cumva să spuneți, dom' profesor, că am copiat din manual? Sau de pe vreo fițuică? A tăcut. Singur ne spunea că la tezele lui (și avea dreptate) temele erau în așa fel concepute de el încît nici dacă ai fi stat liber cu manualul pe bancă și tot nii ți-ar fi folosit la ceva
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
frigider, sperând să nu mai fie pentru mult timp poștașii mei personali. Apoi, la Dorohoi, doamna Mihăilă va primi ziarul de la fiica ei din Iași și, nevenindu-i să creadă că am scris despre ea, îi va duce maică-mii fițuica la birou. Mama o să mă sune imediat, râzând în hohote și zicându-mi că sunt nebun, iar eu o să-i zic că o asociație de locatari precum a fost cea cu doamna Mihăilă și cu nenea Mahalagiu nu mai pupăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de război șade pe scăunel, nu pune întrebări, semnează repede, ștampilează. Eu repet ca papagalul ce-mi spusese caporalul să zic. Acum suntem protejați, fiindcă suntem repartizați unei grupe de luptă nou înființate, care pentru început nu există decât pe fițuicile ștampilate: o promisiune vagă. Ceea ce vedem însă, concret, e o bucătărie de campanie mobilă, înfiptă cu mândrie pe pajiștea de lângă punctul de adunare. Cazanul de gulaș aburește. Miroase a mâncare de cazan. Acum stăm la rând. Toate gradele amestecate. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Șam. Să ne-nchipuim că-ți dai acordul pentru un interviu cu Fanny Tarrant... — Mie mi se pare o idee foarte proastă, zise Adrian. — Ba nu! Ascultă-mă... Îți mai aduci aminte cum l-am păcălit pe reporterul ăla de la fițuica locală în ’68? În timpul marilor demonstrații, când am refuzat să ieșim din campus? — Cum aș putea să uit? spuse Adrian, zâmbind, si declama, agitând pumnul: „Consiliul Revoluționar al Studenților cere că numirea profesorilor să fie făcută de către comitete alese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
spun așa ceva, riposta Fanny. Încerc doar, cu oarecare greutate, să vă iau un interviu dumneavoastră. — Cititorii dumneavoastră nu s-ar coborî atât de jos încât să citească despre escapadele și ciocănelile fotbaliștilor și vedetelor de muzică pop care apar în fițuicile de scandal. Dumneavoastră le oferiți însă același gen de plăcere într-o formă ceva mai rafinată, făcându-i pe cei mari și buni să pară niște zevzeci. Și-o fac cu mâna lor, zise ea. Eu nu fac decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Singura publicație din urbe! Glasul cui? Al Magistratului? Al Consiliului - un cor! -, al Primăriei, al cetățeanului obișnuit, care, de fapt, e mut? Un jurnal pe care nu-l citește nimeni și care doar toacă banii publici! Șapte ziariști pentru o fițuică; se calcă pe picioare în redacție! Niște vânduți! Mereu la mâna Magistratului! La punga Primarului! Șapte dușmani declarați: niciodată nu au scris un lucru adevărat despre mine. Îmi răstălmăcesc spusele; îmi critică înverșunați cărțile, în vreme ce editori din străinătate se interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poate să facă ordine în Stațiune, dar Capitala nu dorește asta. Și nici țările învecinate, ar constitui un exemplu rău. Aș conduce Stațiunea prin Ordine orale: nu mi-aș pierde nici o secundă cu hârtiile: sunt soldat, folosesc forța, nu condeiul. Fițuicile Magistratului produc derută, el crede că rânduială! Câteva execuții publice ar liniști pe toată lumea. Existența unui Tribunal Militar care să judece civili face cât un Palat de Justiție. Cu balanța într-o mână și cu pușca în cealaltă se judecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
le vei spune. „După ce voi termina Stațiunea, am să scriu un roman în care pacienții Stabilimentului se vor ridica împotriva medicilor, internându-i, tratându-i, operându-i; Directorul, Medicul șef, Anestezistul și Autopsierul vor primi medicația de la un schizofrenic. Redactorul fițuicii cu circuit intern CAP LIMPEDE, un criminal ajuns chirurg, va fi în grija unui hidrocefal. Se vor produce transferuri de personalitate; nu se va mai ști care sunt nebunii dintâi și care cei de pe urmă; nici un personaj nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu-ți justifică intenția de aripă. Până mai sus de tâmplă se întâmplă o trecere. Îngustă e puntea suspendată de cer. Doamne, vorbești de mântuire ca despre un examen de corigență la religie: "Pregătiți o foaie de hârtie, cărțile închise, fițuicile la coș, palmele la vedere!" ...palmele, două cărări paralele unite într-o singură rugăciune, la capătul celei drepte, palatul Împăratului Roșu, la capătul celei stângi, peștera zmeului. În care pământ să-mi îngenuncheze intențiile? Copile! Dumnezeule, abecedarul acesta despre buchiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]