6,910,770 matches
-
ț Mă întreb ce le lipsește pentru a stîrni un ecou important în Europa. Și un răspuns acesta ar fi: sînt prea livrești, prea eseistici, poate chiar prea narcisiști, parcă ar scrie numai pentru critică. De aceea și succesele lor sînt în mai mare măsură de critică decît de public." Respectiv: Prozatorul scrie mai ales pentru critică și e obsedat de recenziile pe care le are cartea sa. Și atunci, firesc: critica își știe această postură, de receptor privilegiat, și scrie
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
mult mai prompt de spectator... Un critic literar nu are această cenzură a publicului, pentru că latura utilitară a recenziei s-a pierdut în negura istoriei literare." Că printre rînduri se străvede un anume autor și-un profil ,special" de critic, e deja o altă poveste... Ceva mai optimistă, Gabriela Gavril scrie despre schimbările în bine, despre absorbirea prozei noastre într-un sistem. Numai că în puzzle, crede Doris Mironescu, nu prea venim cu nimic al nostru, ne lipsește, care va să zică - referirea la
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
teme, eu scris cu orice, începe să umble și, încercînd (a cîta oară...) a se sincroniza, ne scapă, cu oarece profit, printre degete, ne ,consolăm" (se străduie, adică, Luminița Marcu să echilibreze, cît se poate, balanța) că ,sigur că mai sînt și cîteva cărți care pot fi povestite, în care autorul a avut milă de cititori și s-a chinuit să construiască ceva pentru ei și în care se simte că scriitorul chiar a avut ceva de povestit lumii. Dar pe
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
și epistolar din literatura noastră." Până la acea dată, romanul românesc se afla într-o stare embrionară. Prima încercare de roman românesc, Elvira sau amorul făr^ de sfârșit, din 1845, care poartă pe foaia de titlu mențiunea ,romans compus de D.F.B.", este mai mult o localizare, o adaptare stângace a unui roman străin rămas neidentificat până acum. O a doua tentativă, romanul istoric Radu al VII-lea de la Afumați, tot din 1845, este ,tradus de S. Andronic", cum se precizează în subtitlul
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
pe foaia de titlu mențiunea ,romans compus de D.F.B.", este mai mult o localizare, o adaptare stângace a unui roman străin rămas neidentificat până acum. O a doua tentativă, romanul istoric Radu al VII-lea de la Afumați, tot din 1845, este ,tradus de S. Andronic", cum se precizează în subtitlul lui, după un presupus manuscris original al profesorului francez Buvelot, stabilit în București. Prin 1847-1848, Ion Ghica își încearcă și el puterile în construcția dificilă a acestui gen de scrieri, dar
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
romansuri, bune și rele, avurăm traduse până acum, dar aceste nu ne dau idee decât de deprinderile, năravurile, viața și istoria altor popoare. Ne trebuie un roman național; o scriere originală care să ne puie sub ochi societatea noastră așa cum este, și care desfătându-se totdeodată să ne formeze inimile și să ne abată prin exemple de la viciurile cu care adeseori ne vedem căzuți. Lacuna aceasta ne-o împlinește D. Bolintineanu, poetul care adeseori ne-a desfătat prin versurile sale cele
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
Alecsandri izbutește să publice romanul Manoil în noua serie a României literare, începînd cu nr. 27, din 16 iulie 1855, până la nr. 40, din 15 octombrie 1855. îndată apare și în volum aparte: Manoil, roman național, Iași, Tipografia româno-franceză. Manoil este, prin excelență, un produs romantic. Teza sentimentală pe care D. Bolintineanu își propune să o demonstreze în acest roman este aceea că femeia poate face din bărbat un înger sau un demon. Această teză, specifică romantismului, în general, este însă
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
până la nr. 40, din 15 octombrie 1855. îndată apare și în volum aparte: Manoil, roman național, Iași, Tipografia româno-franceză. Manoil este, prin excelență, un produs romantic. Teza sentimentală pe care D. Bolintineanu își propune să o demonstreze în acest roman este aceea că femeia poate face din bărbat un înger sau un demon. Această teză, specifică romantismului, în general, este însă structurată, în romanul lui D. Bolintineanu, pe coordonatele proprii romantismului românesc, pe direcția ideilor active, de progres național și dreptate
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
Manoil este, prin excelență, un produs romantic. Teza sentimentală pe care D. Bolintineanu își propune să o demonstreze în acest roman este aceea că femeia poate face din bărbat un înger sau un demon. Această teză, specifică romantismului, în general, este însă structurată, în romanul lui D. Bolintineanu, pe coordonatele proprii romantismului românesc, pe direcția ideilor active, de progres național și dreptate socială. în Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea (vol. III, 1909), N. Iorga admitea că romanul Manoil
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
structurată, în romanul lui D. Bolintineanu, pe coordonatele proprii romantismului românesc, pe direcția ideilor active, de progres național și dreptate socială. în Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea (vol. III, 1909), N. Iorga admitea că romanul Manoil ,nu este numai o fantezie romantică. Satira socială își are și ea partea sa, și pentru dânsa se scriu paginile cele mai bune și mai trainice." Romanul prezintă drumul lui Manoil de la onestitate, demnitate și idei umanitare, la decădere morală și materială
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
despre literatura națională, dorește o legătură sentimentală bazată pe cinste și sinceritate. îndrăgostindu-se de Marioara, fiica unui mare boier și prietenă cu Smărăndița, soția lui N. Colescu, Manoil își pierde echilibrul interior, constatând că e înșelat, că iubita sa e duplicitară. Dezamăgit, pleacă la Paris. Când se reîntoarce însă, după doi ani, e complet schimbat, corupt, cinic și desfrânat. Arestat sub acuzația de a fi comis o crimă, e salvat de Zoe, o jună care-l iubea de pe timpul când
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
duplicitară. Dezamăgit, pleacă la Paris. Când se reîntoarce însă, după doi ani, e complet schimbat, corupt, cinic și desfrânat. Arestat sub acuzația de a fi comis o crimă, e salvat de Zoe, o jună care-l iubea de pe timpul când era onest și demn, și cu care se logodise înainte de a pleca la Paris. Rămânându-i statornică în dragoste, Zoe izbutește să-l readucă la viața de odinioară, prin căsătorie. Ca personaj, Manoil deschidea, în proza românească din secolul al XIX
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
roman epistolar, Manoil adapta la noi modalitatea romanului practicat în epoca preromantismului și în prima perioadă a curentului romantic, de Goethe în Suferințele tânărului Werther, de Jean-Jacques Rousseau în Noua Eloisă, de Chateaubriand în René. Modelul lui Dimitrie Bolintineanu a fost, desigur, romanul epistolar al lui Goethe, pe care îl cunoștea bine, amintindu-l chiar în Manoil: ,Cum o văzui, făcui planul de a mi-o face metresă. Am înțăles că ea nu are sângele rece al Șarlotei lui Werther, ce
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
Goethe, clasic german, apărut în Buciumul din 27 august și 2 septembrie 1863. Cu comprehensiune și finețe analitică, Mauriciu Flügel admitea că Manoil era provocat de lectura Suferințele tânărului Werther, însă releva că nu l-a pastișat, romanul scriitorului nostru fiind o operă pe deplin originală: ,Manoil este celebrul Werther al lui Goethe și, fără îndoială, provocat prin lectura acestei opere germane. Zicem provocat, iară nicidecum imitat. Manoil și Werther sunt ca două linii paralele care în eternitate urmează drumul lor
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
27 august și 2 septembrie 1863. Cu comprehensiune și finețe analitică, Mauriciu Flügel admitea că Manoil era provocat de lectura Suferințele tânărului Werther, însă releva că nu l-a pastișat, romanul scriitorului nostru fiind o operă pe deplin originală: ,Manoil este celebrul Werther al lui Goethe și, fără îndoială, provocat prin lectura acestei opere germane. Zicem provocat, iară nicidecum imitat. Manoil și Werther sunt ca două linii paralele care în eternitate urmează drumul lor, fiecare în parte, și niciodată nu se
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
însă releva că nu l-a pastișat, romanul scriitorului nostru fiind o operă pe deplin originală: ,Manoil este celebrul Werther al lui Goethe și, fără îndoială, provocat prin lectura acestei opere germane. Zicem provocat, iară nicidecum imitat. Manoil și Werther sunt ca două linii paralele care în eternitate urmează drumul lor, fiecare în parte, și niciodată nu se unesc." Mai târziu, apropierile dar și deosebirile esențiale dintre Manoil și Suferințele tânărului Werther au fost relevate de I. Gherghel în amplul său
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
S. Damian Când și-a luat inima în dinți și i-a scris lui Thomas Mann (de la moartea căruia s-au împlinit 50 de ani), tânărul solicitant nu se așteptase să primească un răspuns prompt și să fie chiar invitat la o întrevedere în Elvetia, lângă Zürich, unde se refugiase autorul lui Tonio Kröger . Era pregătit sufletește pentru un refuz, știa că marele om era asaltat de admiratori, că dispune de puțin timp liber și că suportă greu
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Câteva luni mai târziu, în anul 1938, Arthur Koestler (de la nașterea căruia s-au împlinit 100 de ani), tânărul cu pricina, va obține șansa unei convorbiri în doi cu Sigmund Freud, acum octogenar, subrezit fizicește, stângaci, anxios în exil, după ce fusese și el silit să-si abandoneze bivuacul de lucru și de trai. Acolo rămăsese vestita casă din Viena unde o inscripție anunța că a compus Traumdeutung (Interpretarea viselor). Lui A.K. îi va fi ciudă că, inhibat de sfială, va
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
fizicește, stângaci, anxios în exil, după ce fusese și el silit să-si abandoneze bivuacul de lucru și de trai. Acolo rămăsese vestita casă din Viena unde o inscripție anunța că a compus Traumdeutung (Interpretarea viselor). Lui A.K. îi va fi ciudă că, inhibat de sfială, va rata comunicarea ce va aluneca în banal și derizoriu. Ce ghinion! Pe T.M. îl venera, citise pe nerăsuflate Casa Buddenbrook și Muntele vrăjit, fusese uluit de culmile atinse în înțelegerea tipologiilor, în inventivitatea fabulației
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
că unde se află el se găsește și cultura germană. Nu trufia îl călăuzea, ci conștiința unei filiații pe care o reprezenta ca naufragiat valid după pângărirea efectuată de barbari. El însuși, T.M., cunoștea mai exact decât ceilalți slabiciunea sa. Era un ins sedentar, cu tabieturi, iubitor de tihnă și singurătate, cultivând lectura, contemplarea. Smuls din colivia sa nu putea nega că e vulnerabil. Tocmai el fusese constrâns să preia povara de a conduce o opoziție spirituală în fața brutalității, fusese desemnat
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
ca naufragiat valid după pângărirea efectuată de barbari. El însuși, T.M., cunoștea mai exact decât ceilalți slabiciunea sa. Era un ins sedentar, cu tabieturi, iubitor de tihnă și singurătate, cultivând lectura, contemplarea. Smuls din colivia sa nu putea nega că e vulnerabil. Tocmai el fusese constrâns să preia povara de a conduce o opoziție spirituală în fața brutalității, fusese desemnat să-l înfrunte pe teribilul despot. Cum s-a ajuns la această reducere la elementar, Artistul și Tiranul la antipozi, fără intermediari
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
s-au retras privilegiile, a fost anulat titlul de Doctor Honoris Causa în filosofie, a fost preparat actul de Ausbürgerung (abrogarea cetățeniei). După primele runde ale încăierării, T.M. nu se dezmeticise total, n-a putut să-și imagineze cum poate fi el alungat din propria patrie, somat să fugă ca un câine prigonit. Cum s-a putut renunța la el după ce a adus țării atâta glorie? Ezitând să constate trista evidență, și-a trimis copiii, Klaus și Erika, să inspecteze situația
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
persistă o cale de întoarcere, că trebuie să îndure ipostaza de proscris, să hoinărească de aici înainte cu cortul, să fie hărțuit ca o pradă de vânat. Ceea ce i-a scos din sărite printre altele pe ideologii grandomaniei naziste a fost intuiția lui T.M. care declarase că urâtul nu e separat de frumos, că răul nu e străin de bine, că în Wagner, de pildă, conviețuiește sublimul și nelegiuitul. De aceea spiritele excepționale - Luther, Hegel, Nietzsche - purtau în formula lor și
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
ipostaza de proscris, să hoinărească de aici înainte cu cortul, să fie hărțuit ca o pradă de vânat. Ceea ce i-a scos din sărite printre altele pe ideologii grandomaniei naziste a fost intuiția lui T.M. care declarase că urâtul nu e separat de frumos, că răul nu e străin de bine, că în Wagner, de pildă, conviețuiește sublimul și nelegiuitul. De aceea spiritele excepționale - Luther, Hegel, Nietzsche - purtau în formula lor și o sămânță a bolii, a maleficului, o perversitate a
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
înainte cu cortul, să fie hărțuit ca o pradă de vânat. Ceea ce i-a scos din sărite printre altele pe ideologii grandomaniei naziste a fost intuiția lui T.M. care declarase că urâtul nu e separat de frumos, că răul nu e străin de bine, că în Wagner, de pildă, conviețuiește sublimul și nelegiuitul. De aceea spiritele excepționale - Luther, Hegel, Nietzsche - purtau în formula lor și o sămânță a bolii, a maleficului, o perversitate a iadului. Până și Goethe "era prea mare
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]