813 matches
-
ceai de salvie cu pâine neagră, mai multe zile la rând. Am băut și ceai de coada calului. Depunerile de pe oase le-am dizolvat cu fiertură de paie de ovăz, în care am făcut băi la ambele picioare. Băile cu fiertură de paie de ovăz, le-am făcut identic cu băile la picioare contra bătăturilor. Am utilizat tot de trei ori, aceeași fiertură, de paie de ovăz, nu pentru economie, ci pentru că paiele se macerează în timp și apa devine o
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
am dizolvat cu fiertură de paie de ovăz, în care am făcut băi la ambele picioare. Băile cu fiertură de paie de ovăz, le-am făcut identic cu băile la picioare contra bătăturilor. Am utilizat tot de trei ori, aceeași fiertură, de paie de ovăz, nu pentru economie, ci pentru că paiele se macerează în timp și apa devine o leșie foarte concentrată, cu putere de dizolvare (extragere) mărită. Regimul alimentar l-am îmbunătățit cu un castron de salată pe zi, preparat
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cum trebuie să mă port cu ea. ― Mama a fost foarte supărată: a cetit într-o carte că fn Europa se servește supă în fiecare seară. La noi n-ați avut niciodată supă, de aceea ați slăbit. Noi nu păstrăm fiertura aceea, o dăm la paseri. ― Nici mie nu-mi place supa, încercai eu să o liniștesc. ― Aș fi vrut să-ți placă! spuse și-i sclipiră o clipă ochii. ― La urma urmelor, ce importanță ar fi avut? ― Pentru mama... Ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult mai mare de acolo. Nu au un parc auto, dar au acest vehicul prețios care elimină oboseala de a patrula pe pista de 3 kilometri, de trei ori pe zi, cu bidoanele infernale În spinare, pline ochi cu o fiertură de cartofi - pe care Încă ne Încăpățînăm să o numim „tocană“, probabil din cauza foamei. Căruțașul, după cum s-a spus se numește Barbu, un răcan diliu a cărui conversație cu mîrțoaga lui nu poate fi Întreruptă de nimic. — Mă tîmpitule, ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lecuit, da’ eu n-am nevoie de leacuri! Să nu spui asta, că nu știi ce spui. De la multe se întoarce omul singur, dar de la beție și de la moarte nu se poate întoarce... Așa că eu am să-ți fac niște fierturi și am să ți le dau. Întâi să iei câte o înghițitură de trei ori pe zi din asta, care o vezi aici în sticlă. Când ai s-o termini de băut - și asta vine cam peste o săptămână - am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
A ridicat privirea spre Dochița, dar nici de această dată nu a scos măcar o vorbă. Se vedea pe chipul lui însă că în suflet s-a produs o mișcare însemnată... Săptămâna ce vine te aștept să-ți dau cealaltă fiertură... Să nu uiți, Toadere! Păi știu și eu? Nu pot să spun dacă am să beau fiertura din sticla asta și pe urmă... Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei! Acum du-te acasă și liniștește-te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vedea pe chipul lui însă că în suflet s-a produs o mișcare însemnată... Săptămâna ce vine te aștept să-ți dau cealaltă fiertură... Să nu uiți, Toadere! Păi știu și eu? Nu pot să spun dacă am să beau fiertura din sticla asta și pe urmă... Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei! Acum du-te acasă și liniștește-te. Pe urmă om mai vedea noi... Din clipa aceea, Toaibă s-a simțit ca și cum n-ar fi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai s-o bei! Acum du-te acasă și liniștește-te. Pe urmă om mai vedea noi... Din clipa aceea, Toaibă s-a simțit ca și cum n-ar fi băut nici o picătură de rachiu... S-a ridicat, a luat sticla cu fiertura dată de Dochița și s-a îndreptat spre ușă. Rămâi sănătoasă - a îngăimat el, punând mâna pe clanța ușii. Mergi sănătos și nu uita ce ți am spus. Ține și bastonul pe care l-ai pierdut când ai căzut în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
viscolul nedomolit. Mergea aruncându-și din când în când privirea înapoi, de parcă se temea să nu fie urmărit de cineva. Bastonul nici nu-l mai folosea... Fără să-și dea seama, căuta să se convingă că na pierdut sticla cu fiertură de la Dochița.... Gândul i s-a fixat pe spusa Dochiței: „Dacă a vrea Dumnezeu, vă va dărui și un prunc”... „Doamne! Fă să se întâmple minunea asta!” Pe la al doilea cântat al cocoșilor, Toaibă a intrat în casă. Maranda abia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
știa de ce nu-i venea să-i spună ce a avut de tras în noaptea aceea. Parcă îi era rușine să-i povestească întâlnirea cu Dochița și că sticla de lângă el nu-i plină cu rachiu, ci cu... cu o fiertură afurisită pe care el trebuie s-o înghită picătură cu picătură... A mai privit o dată la sticlă și... cu un efort de voință peste poate, a tras aer adânc în piept, a înșfăcat-o, i-a scos ciocălăul care ținea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
niciodată. Ori mi s-o părut mie ori ai mâncat chiar cu poftă? Ee! Am mâncat și eu, că mi-o venit foame așa pe neașteptate - a îngăimat Toaibă, fără chef de vorbă lungă, fiind bucuros în sinea lui că fiertura ceea de la Dochița îi plăcută și nu-i cine știe ce leșie. „Da’ cum a fi cealaltă zamă? Că Dochița nu mă iartă. Și asta înseamnă să nu mai beau nici o gură de rachiu?” Acest gând l-a făcut să-și aducă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca la 153 începuturi... Ea a rămas nedumerită întâi, pe urmă... „De când nu m-a mai ținut în brațe Toader al meu? He-he! Poate tocmai de dinainte de război!” În dimineața următoare, Toaibă parcă abia aștepta să ia o înghițitură din fiertura Dochiței... A dus sticla la gură și a tras o dușcă zdravănă. Licoarea a pornit pe gât ca un balsam. „Da! Acum parcă sunt în altă lume. Mare minune” - gândea Toaibă în timp ce se îmbrăca, pregătindu-se să iasă în curte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dat peste cap și restul de rachiu rămas pe fundul ulcelei. La sfârșit s-a cutremurat ca de friguri. Nu a mai simțit plăcerea de altădată... De fiecare dată când se așeza să mănânce, lua câte o înghițitură zdravănă din fiertură. Nici el nu-și dădea seama cum de a prins atâta drag de zeama din sticla primită de la Dochița... „Numai că la mijloc îi o vrăjitorie, că altfel nu-i” - gândea Toaibă, dar nu uita să bea din ea la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
i-a umplut traista cu de toate, neuitând să-i pună, ca de obicei, și un rest de rachiu rămas mai de multă vreme... „Să aibă când s-a mai hodini”. Toaibă însă a avut grijă să ia restul de fiertură. Parcă vedea privirea Dochiței din clipa când i-a dat sticla... Își înfipsese ochii într-ai lui în timp ce îi spunea: „Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei!”... Toată săptămâna a muncit cât șapte. Abia când se aciua
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
umbli tu după mâncare, că până acu’ mă întrebai dacă mai am vreo gură de rachiu? Uite că omului îi mai este și foame, nu numai sete - a răspuns Toaibă, fără a îndrăzni nici acum să-i dezvăluie secretul privind fiertura primită de la Dochița. Se temea în sinea lui ca nu cumva, dezvăluind secretul, aceasta să nu-și piardă puterea de leac... „Mai bine să nu știe Maranda de 155 zeama ceea, că dacă n-a fi de nici un folos nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dacă am căzut în șanț, asta s-o întâmplat fiindcă am piciorul beteag. Și mai era și potopul acela de viforniță... Nu te supăra pe mine, Toadere. Eu nu-ți vreau decât binele. Mai degrabă spune-mi dacă ai băut fiertura ce ți-am dat-o? Da’ ce stăm de vorbă așa peste gard? Fă bine și intră, că atunci altcum putem grăi. 158 Toaibă a stat puțin în cumpănă, dar fără să vrea parcă a pus mâna pe poartă, a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de foc, acum se întunecau devenind două hăuri fără fund. Nu-l slăbeau însă nici o clipă. Toaibă nici nu și-a dat seama când s-a trezit cu o sticlă plină, astupată cu un ciocălău, în brațe. Aici ai altă fiertură, care trebuie s-o ajute pe ceea pe care ai băut o. Să știi că asta îi chiar mai plăcută la gust... după ce îi termina-o, mai stăm de vorbă... Doar nu ai de gând să-mi torni pe gât
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am vărsat sîngele pe stînca goală, pentru ca să nu fie acoperit. 9. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Vai de cetatea cea setoasă de sînge! Vreau să fac un rug mare! 10. Îngrămădește multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, fă fiertură groasă, ca să se ardă și ciolanele. 11. Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se înfierbînte arama, să i se topească murdăria dinlăuntru, și să i se șteargă rugina. 12. Trudă degeaba! Căci rugina de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
grăitor pentru sumara înțelegere a cititorului, fragment legat de o minune: redobândirea vederii Bătrânului Anticar, pe numele lui adevărat Heracles Monastirio Cancellaria, personaj central în rândul eroilor din roman, permanent în căruciorul cu rotile, lângă alambicul lui în care bolborosea fiertura miraculoasă, de esențe tari, adesea grăitor de chintesențe filosofice: „Bătrânul Anticar se lingea pe degete, un gest necontrolat, amușind parfumurile greoaie, sacre, zăcând în flacoanele subțiri ca o pasăre-n zbor sub linia orizontului, parcă alunecând pe sub osia lumii și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
din harapnice păcatele ce ne-ngroapă de vii. Pământul ca piatra, nu poate bea apa, care se învârte în valuri, la vale, trăgând sub ea cu grapa, cu sapa tot ce-i iese în cale. Bucătăriile s-au umplut cu fierturile acestor vremi de-a îndoasele, au fost decimate pădurile și acum oamenii trag ponoasele. Toți se vaită de-atâta gunoi, noroi intrat în case, n bordei; Doamne, -o fi vremea de-apoi... și bătrânele recitesc Evanghelia după Matei. După o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Totuși ginerele nu tratează rău pe socrul său și se zice că i-ar fi dat un mare ospăț în orașul Helis, la care s-ar fi servit Macedonienilor bucatele cele mai alese în vase prețioase, iar alături mâncau Geții fierturi ordinare în vase de lemn. Întrebând după aceea Dromihete pe Lizimac care din cele doue prânzuri îi plăcuseră mai bine, acel al Macedonenilor din care gustase, sau acel al Geților pe care îl văzuse și răspunzându-i Lizimac că acel
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pat, se zărea un tablou cu cireșe într-un bol de pământ și pătrunse în el cu papilele limbii, apoi cu corpul întreg, ca într-o hipnoză. Ajutoarea bucătăresei era acolo, cu șorțul ei și cu rădăcinile părului mirosind a fiertură. — Câți ani ai? Ești de-aici, de prin satele ce se văd pe linia câmpului? Nu știa să-i răspundă. Rămase tăcută și se duse cu pieptul sub nările lui și sub ochii ce îi deslușiră linia dintre sâni. Se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ridică singur în coate și îi permise lui Profiri, așezat lângă el pe pat, să îl hrănească cu lingura. Din când în când își umplea gura cu pâine, pe care nu o putea mesteca decât după ce o muia bine în fiertură. Abia după ce a mâncat și ultima lingură își recăpătă puterea îndeajuns pentru a șterge farfuria cu ultima bucată de pâine. Porfiri așeză farfuria deoparte pe podea. Nu avea unde altundeva să o pună. Virginski slobozi un mic râgâit de satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Înainte ca regina să dispară, cu mințile și cu inima rătăcite, În cine știe ce fel, Verulam o sedusese. Acum chipul ei era schilodit și era redusă la starea unui schelet. Mâncarea ei ajunsese să fie o pâiniță mică albă și o fiertură de cicoare. Păstra la șold o spadă și În momentele de furie o Înfigea cu violență În draperiile și În damascul ce-i acoperea pereții odăii unde era izolată. (Și dacă În spatele lor ar fi fost careva, trăgând cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
îndrepta spre necunoscut, iar nu cel care scrie. II Pe înserat am ajuns la primul popas, de unde se intră pe via Postumia. Mi s-a dat voie să mă culc pe fânul din grajd, fiind miluit cu o strachină de fiertură de boabe și carne de berbec. Hangiul, înștiințat de mine asupra destinației, m-a trezit în zori, poftindu-mă să iau o căruță care mergea în Ceneda. Era a unor negustori romani care transportau vin. Tineri și voinici, în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]