268 matches
-
prin gestul atingerii gîtului ca imposibilitate de a mai "înghiți" ceva. Deținînd informația esențială, gestul rematic (predicativ) are și avantajul rapidității și expresivității (cf. supra metafora înghițirii). Temă (verbală) Remă (gestuală) Și după șase luni pacientul n-a mai fost (figurare transversală a secerii morții) Restul l-am aruncat Dacă în aceste exemple tema și rema actualizează conținutul mesajului, în numeroase alte situații gestul acționează la nivelul relației (ca indicator al intervenției în discurs turn taking). Gest Semnificație (relațională) mîna îndreptată
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
următoare poate redemara ca relație verbală argumentativă (întreaga istorie a presupusei trădări a americanului, care fusese de fapt salvarea vieții nenăscute încă și a femeii). * Gestul complementar poate fi o simplă sinonimie gestuală ("E nebun de-a dreptul" dublat de figurarea dereglării mecanismelor cerebrale) sau o nuanțare a atitudinii în raport cu faptele evocate sau interlocutorii (gestul de avertizare schițat prin mișcarea arătătorului în plan vertical însoțește numeroase interacțiuni asimetrice părinte/copil, superior/subalterni revoltați etc.) Deși în majoritatea situațiilor concrete gestul încheie
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un modul și un numar de dinți stabilit de noi, din șirurile de valori acceptate, astfel: . Pe baza valorilor alese, calculăm celelalte caracteristici geometrice ale rotii: Pașii necesari trasării (aproximative a profilului dintelui) sunt: - trasarea cercurilor De, Dd, Db, Di - figurarea pe quadrantul cercului de diametru Dd a grosimii dintelui sd - unirea punctelor A și B (capetele segmentului trasat anterior) cu O (centrul rotii) - din punctul O1 (jumătatea segmentului AO) se trasează un cerc cu rază , cerc ce vă intersecta cercul
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
artistului, ce conferă, printr-un proces de adaptare continuă, luminii astfel plăsmuite, o dimensiune spațio-temporală specifică, si mediază, astfel, trecerea spre o realitate mai înaltă. Lumea imaginata nu este însă realitatea ultima ci, în tradiție neoplatoniciana, doar o oglindă, o figurare a ei, printr-o simbolică logică a inversiunii, legată de sacrificiul - atât al realității perceptive utilitare, cât și al subiectivității artistului. Deși cercul înțelegerii adevărate se mărește tot mai mult, acesta refuză, totuși, să se închidă: Pe zarul de constantă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
se pare însă că spiritul e prins în el însuși: actul de narcisism ne înfățișează o realitate mult mai liberă și mai neprevăzuta decât penibilă piramida de silogisme în care se rezolvă de cele mai multe, intelectul pur79. Poemul nu este decât figurarea acestui centru lacunar - experiență despre care Mallarmé a scris aceste memorabile rânduri: "Noi suntem toți doar forme vide ale materiei - vide și totuși sublime, pentru că am inventat pe Dumnezeu și propriile noastre suflete"80 - , este un cânt lăuntric, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
luat naștere din unirea a două principii fundamentale: Apa din Rece și Umed, Aerul din Umed și Cald, Focul din Cald și Uscat, pământul, din Uscat și Rece".176 Reprezentarea tradițională a celor patru elemente s-a realizat prin intermediul unor figurări universale: apa, prin valuri (ΰΰΰ sau δδδ), aerul prin volute (~~~), focul prin fulger (ΛΛΛ), iar pământul prin pătrate (□□□), triunghiul focului amintind de numărul trei, masculin, iar pătratul pământului de numărul patru, feminin.177 Pentru Gaston Bachelard, cele patru elemente constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu iarbă, pe care se făceau trei focuri. Agnihotra, "ofranda pentru foc", avea loc în zori și în amurg și consta într-o ofrandă de lapte, dată lui Agni.276 La romani, zeița Vesta nu era reprezentată prin imagini, singura figurare era focul. "Vesta" derivă de la rădăcina indo-europeană care semnifică "a arde": "flacăra perpetuă a lui ignis Vestae constituie căminul Romei" 277. Există, la romani, o adevărată "doctrină a fulgerelor"; într-un catalog era reprezentată semnificația tunetelor pentru fiecare zi a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
creației populare, se prezintă ca o structură procesuală, care însumează manifestările spațio-temporale ale universaliilor ontologice. Ca punere în act a virtualitățiilor arhetipale de expresie, discursul mitic poate fi reprezentat sub forma unui pătrat înscris într-un cerc; pătratul este o figurare a spațiului, iar cercul reprezintă timpul; diagonalele pătratului interiorizează timpul și spațiul ca temporalitate și spațialitate;cele patru vârfuri ale pătratului desemnează universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul: Discursul mitic este un discurs poetic re-semantizat de stările manifeste spațio-temporale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
le-o stat, / Mândru i-o-ntrebat: Cine vi le-o dat? / Noi le-am căpătat / De la sfântul soare / Cu mare rugare."136 Fețele existențiale ale timpului, ilustrând moartea și învierea, sunt reprezentate în colindă printr-o adevărată simbolistică a "furtului", ca figurare a lumii căzute, de la solstițiul de iarnă; se poate observa mai întâi, raptul cunoașterii binelui și răului, dar și al misterului divin, cunoașterea fiind ipostaziată de măr: " La mărul lui Dumnezeu, / Florile dalbe, / Nu știu ce s-o înjitat / Că merele le-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în care sunt puse în acțiune mecanisme psihologice care concură la formarea visului, acestea fiind următoarele: - condensarea-aglutinarea imaginilor diferite, disparate, într-una nouă, cu semnificație pentru individ: - deplasarea sensului imaginii originare către o alta nouă, diferită de prima; - dramatizarea, sau figurarea unei idei abstracte printr-o imagine concretă; - simbolizarea, sau figurarea unui obiect printr-un simbol care să-l înlocuiască; - stilizarea, constă în păstrarea caracterelor esențiale, definitorii ale imaginilor în ceea ce au acestea esențial. În psihopatologie, dar mai ales în psihanaliză
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la formarea visului, acestea fiind următoarele: - condensarea-aglutinarea imaginilor diferite, disparate, într-una nouă, cu semnificație pentru individ: - deplasarea sensului imaginii originare către o alta nouă, diferită de prima; - dramatizarea, sau figurarea unei idei abstracte printr-o imagine concretă; - simbolizarea, sau figurarea unui obiect printr-un simbol care să-l înlocuiască; - stilizarea, constă în păstrarea caracterelor esențiale, definitorii ale imaginilor în ceea ce au acestea esențial. În psihopatologie, dar mai ales în psihanaliză, visele au o valoare excepțională, constituind un „material psihologic” din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la Philippide: "Lovinescu, de exemplu, osîndise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt termen și pentru a-1 opune alegoriei, îl voi numi: figurare. Deosebirea dintre figurație și alegorie aș putea explica-o mai cu succes, domnului Lovinescu, prin viu grai. Știu că vorba mea scrisă e înzestrată pentru Domnia-Sa cu proprietăți de opacitate și căldură obscură. Odată, acest lucru întrista de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
evenimentelor cercetării despre pictura narativă? Cum poate fi așezată această genealogie în afara oricărei finalități monotone? Cum pot fi pândite fenomenele ei acolo unde sunt mai puțin așteptate și mai mult sau mai puțin lipsite de istorie? Cum poate fi evitată figurarea curbei lente a evoluției lor și cum pot fi regăsite diferitele scene pe care cercetarea picturii narative a interpretat roluri diferite? S-ar putea spune, de exemplu, că istoria artei narative vizuale începe în 1895, cu prima descriere sistematică a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
evidenția o serie de caracteristici: - simbolismul: caracterul simbolic al desenului ( În sensul de configurații grafice substituante) se datorează incapacității copilului de a aprecia proporțiile, elementele componente ale obiectului desenat și relația dintre acestea, și nu a unei sinteze conștiente; - transparența: figurarea tuturor elementelor realității pe care copiii le percep și reprezentarea lor grafică simultană, chiar dacă unele sunt ascunse de alte planuri; - nediferențierea : lipsa distincției dintre detaliile semnificative și nesemnificative, deoarece copilul desenează din memorie, fără preocuparea unor redactări adecvate; - absența perspectivei
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
A. Philippide e un mare elegiac. CAMIL BALTAZAR Sanatoriul servește în poezia lui Camil Baltazar, ftizic simulat, ca simplu pretext de coordonare a unor emoții universal umane: înfrățirea cu semenii care suferă împreună cu noi, presimțirea morții, melancolia autumnală etc. În figurarea sentimentelor, poetul are tehnica sa caligrafică, hieratismele, peisagiile de proiecție și gesticulațiile sale. Tocmai această supunere a sincerității într-un sistem face valoarea poeziei. Întristatul ia poza tuberculosului într-un pat de sanatoriu, dând mâinilor un gest stilizat: ..și ca să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca forță conducătoare, omul nou - comunistul, constructorul noii lumi - se delimitează mai categoric. (Ă). Într-o bună parte a perioadei actuale a poeziei noastre, poeții erau atrași de elementele de suprafață. (Ă). Din pricina aceasta, poemele În care se Încearcă o figurare a noului tip uman sunt uneori neconvingătoare. Foarte mulți poeți se mulțumeau și se mai mulțumesc Încă să Înregistreze direct, mecanic, În versurile lor un fapt deosebit, așa cum este inserat În ziare sau aflat În altă parte: Pop Ludovic a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spațio-temporal, astfel încât imaginea lumii ajunge să fie construită sistemic, după o "hartă" a planului terestru (teritoriu cunoscut − teritorii străine) și pe mai multe registre desfășurate pe verticală (celest - teluric - "lumea de dincolo"). Funcția simbolică (iconică) a imaginației se manifestă în figurarea sacrului (de la Geneză la Apocalipsă), iar funcția "onirică" (pe care o putem asimila cu fantezia, ludică sau tenebroasă) este creativă mai ales în registrul popular al imaginarului, acolo unde credința creștină întâlnește moștenirea pre-creștină și iau naștere astfel cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
inteligibilul, dar atunci acesta nu ar avea nimic în comun cu imaginarul. În al doilea rând, nu e de ignorat diferența stabilită între imaginar și simbolic, o altă categorie mentală (cu toate că trimiterea pentru exemplificare se face numai la imagini concrete − figurarea regilor Franței pe portalele principale ale catedralelor, ca o "actualizare" a regilor din Iudeea antică). Simbolicul se manifestă numai dacă "obiectul luat în considerație [în cazul de față, imaginea, n.n.] este raportat la un sistem de valori subiacent, istoric sau
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sacrul interpretat dogmatic); c. fantezia sau imaginația "onirică" ("artă" a combinațiilor insolite, fantastice sau fabuloase; pentru perioada la care ne referim, evul mediu românesc, conservator și canonic, ea este relevantă mai degrabă în cazul imaginarului popular creștin, în care regăsim figurarea diavolului, a lumii de dincolo și a formelor sale, precum și în câteva scrieri culte - spre exemplu, în bestiarul din Istoria ieroglifică sau în Țiganiada). Pe schema de reprezentare, imaginația proiectează o categorie ambivalentă și greu de definit, situată între concret
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau prospectiv (prolepsă). Imaginile literare sau ansamblurile plastice complexe care oglindesc structurile imaginarului conțin atât imagini-simbol, cât și o "signaletică" ce trimite la aspecte sociale, identitare și la programe politice și religioase relevante pentru receptor (prezența unor indicii culturale în figurarea iadului din frescele comandate de Petru Rareș, semne ce duc la identificarea păgânilor, reprezentați în locul sau alături de cohorta diavolilor; imaginea morții în frescele religioase populare din secolele XVII-XIX, cu semne ce trimit la statut social, relații locale, contexte etc.). Diferența
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
modifică spectaculos, în jurul catedralelor apar piețe noi și largi, iar imaginea religioasă este redefinită printr-o iconografie "umanizată". Noile modele figurative au un rol decisiv în apărarea reprezentării sacrului, mai ales datorită activității franciscanilor (ei introduc reprezentările teatrale după "mistere", figurarea celor 14 momente ale "drumului Crucii", scenarizarea diferitelor episoade din viața sfântului fondator al ordinului și ilustrațiile biblice sofisticate). Sunt, totodată, și promotorii uneia dintre puținele teorii medievale ale imaginii: ca și la Ioan Damaschinul, imaginea divinității provoacă spiritul credincios
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dincolo de argumente de bun simț. Acest mod postbelic de a face politică (soap box) e o formă dublă de dezumanizare pe relația emițător-receptor. Această dezumanizare politică este mult mai complicată decât aș putea să o pun pe hârtie. O simplă figurare prin cuvântul scris nu o împlinește. O posibilă direcție de cercetare ar fi cvartetul nefericit: element lingvistic-decizie politică-normă socială-forme de comportament și de excludere! Elementul lingvistic devine reprezentare. Decizia politică e acțiunea în raport cu această reprezentare "suverană", reduplicându-se cu ea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spune, ci prin focarul de reprezentări și imagini rezultat din activitatea în sine de a scrie. Acest focar de reprezentări este analizat și criticat de hermeneuți. Pentru Foucault, litera este un semn ce "permite fixarea cuvintelor; ca linie ea permite figurarea lucrului"171. Ideea de enunț este tratată tot din perspectiva "filosofiei semnelor"172. În concepția gânditorului francez, textele servesc drept suporturi pentru imaginile pe care le desemnează, le explică, le descompun, reluându-și astfel locul lor legendar. La fel ca
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
drept fundament epistemic asemănarea; 2) lingvistică, specifică limbajelor, discursurilor, textelor, ce se instituie prin diferență. Dacă în artă sau în teoria artei reprezentarea plastică este preocupată de seriile de corespondențe care se pot stabili între figuri și între tehnici de figurare, în domeniile analizei limbajului, în teoriile lingvistice, reprezentarea are funcția de a disocia și descompune ordinea lucrurilor pentru a accentua diferențele dintre acestea, dintre aspectele vizibile. Comentariul (critic) e o formă comună de dislocare. Însă această "dislocare" nu se poate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ajută sau nu, dar nu le poate crea cunoașterea. Ideea de reprezentare comportă trei dimensiuni 186: realitatea reprezentată, procesul de reprezentare și reprezentarea în sine. O funcție esențială îi revine procesului de reprezentare, unde intervin elemente reale și fictive spre figurarea lumii și a lucrurilor. În cadrul acestui proces de reprezentare se află funcția scrisului și a figurativului. Istoria nu poate fi o "știință ermetică" și din acest considerent epistemologic. A spune despre fapte și despre acțiuni umane trece prin ideea reprezentării
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]