54,757 matches
-
rosti Turonok cu o voce sfâșietoare, eu te concediez. Pentru încercarea de a discredita tot ce e mai frumos. Dă-l încolo pe căcăciosul dumitale de etiopian! Așteaptă să se nască un copil normal - mă auzi? - un copil dintr-o ființă umană, normal!... - Bine, - zic, - eu doar am întrebat... Se auziră păcănituri dese. Teppe mă privea compătimitor. - Nu merge, - zic. - Eu din capul locului am avut îndoieli, dar n-am spus. - Pot să dorm puțin după paravan? - Bineînțeles, - Teppe nu se
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
firească ieșire din postura egotică a creatorului, o joncțiune a acestuia cu lumea în momente de cumpănă. Nu altminteri a procedat E. Lovinescu, militant atunci cînd era nevoie, într-un fel ce depășea decorul confortabil al camerei sale de lucru. Ființa omului de litere își dezvăluie o față socială, capabilă de solidaritate. Diaristul se transpune, empatic, în ipostazele confraților care suferă, protestează, se îndoiesc, se revoltă, speră: "Deșliu neliniștit să știe ce credem despre el. A fost printre cei mai tari
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
lui cu pânze sonore nu ca un comandant intransigent și nici infailibil, ci ca un matelot îndrăgostit de întinderile pe care le străbate. Relația lui cu muzica este una erotică. Pentru el actul interpretativ reprezintă destinația unui pelerinaj perpetuu către ființa iubită. Ovidiu Bălan nu este dirijorul care, sub domnia orgoliului, să corupă și să seducă opera muzicală la modul expert, dar frivol și accidental, ci, dimpotrivă, se dovedește a fi șeful de orchestră teribil de îndrăgostit de marea muzică, pe
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
pentru tot ceea ce, din acel start încoace, era susceptibil de a se desfășura în timp și spațiu". Autentica libertate nu e decît o coincidență a făpturii cu propriul său principiu ("temei"). Ea este "împlinitoare" și "absolut neconstrîngătoare", întrucît, evident, nici o ființă nu e nevoită a se constrînge pe sine, spre a-și manifesta imanența. Libertatea nu se obține fără lupta dintre feluritele tropisme exogene (sau exproiecte) ce atentează la ființa omenească și la singularul ei tropism endogen (sau endoproiect) care o
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
principiu ("temei"). Ea este "împlinitoare" și "absolut neconstrîngătoare", întrucît, evident, nici o ființă nu e nevoită a se constrînge pe sine, spre a-și manifesta imanența. Libertatea nu se obține fără lupta dintre feluritele tropisme exogene (sau exproiecte) ce atentează la ființa omenească și la singularul ei tropism endogen (sau endoproiect) care o așază pe făgașul său, o îndreaptă spre ținta ei specifică: "Cu alte cuvinte, libertatea adevărată este: asumare deliberată a propriei ființe, pentru a o manifesta în afară așa cum este
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
feluritele tropisme exogene (sau exproiecte) ce atentează la ființa omenească și la singularul ei tropism endogen (sau endoproiect) care o așază pe făgașul său, o îndreaptă spre ținta ei specifică: "Cu alte cuvinte, libertatea adevărată este: asumare deliberată a propriei ființe, pentru a o manifesta în afară așa cum este ea înlăuntrul ei. Această manifestare are loc în condiții de perfectă autonomie, deși libertatea vine de mult mai departe decît străfundul lăuntrului, a cărui manifestare tocmai ea, libertatea, o face posibilă, exercitîndu-se
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
amfibologic" egalitate. Acolo unde autorul în discuție înțelegea "o egalitate proporțională a fiecăruia cu fiecare, măsurați fiind cu toții (în mod diferențiat, firește), cu propriile lor staturi potențiale", doctrina "socialismului" înțelegea "o brutală egalizare procustiană (croită firește pe un calapod exterior ființei, și anume pe calapodul cel mai mic, la nivelul brutei supraviețuiri)". O altă "poveste" e generată de vocabula fraternitate, "poate cea mai închisă și exclusivă dintre vocabule". Căci "democrația populară" indigenă înfățișa un "noi" restrictiv, reprezentat de puterea politică, tratînd
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
irealitatea imediată ale lui Blecher. Îl invoc aici ca pe un ecou literar subiectiv stârnit de perspectiva intertextuală adoptată de Floarea Țuțuianu în poeziile sale reunite selectiv în Arta Seducției, volum apărut în septembrie anul acesta la Editura Vinea. Astfel, ființele care se întâlnesc în versurile sale "se răsfoiesc" între ele, sunt ființe-palimsest; vocea poetei este ea însăși o polifonie de glasuri, unele din registrul înalt, erudit, altele din cel prozaic, mundan. Consecința acestei întrepătrunderi cu lumea este o experiență totală
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
Din informațiile noastre (!?), dînsul era tînăr pe atunci. Abia terminase studiile de specialitate. Poate să fi fost un fel de practică pe care o făcea dl Priboi..." Incredibil, dar adevărat. Candoarea dlui Onișoru întrece binișor granița unei alte însușiri a ființelor umane. Cît despre "informațiile noastre" privind vîrsta dlui Priboi...! Bine informat CNSAS! A doua declarație aparține ministrului Administrației Publice. Alertat de prognozele meteo, dl Octav Cozmâncă a notificat autorităților de resort că "e mai bine să oprim circulația pe aceste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
au lăsat, finalmente, ca festivalul să se întîmple. Iar eu consider asta ceva important pentru breasla teatrală, pentru pulsul pe care îl putem lua împreună. Presupunînd că onestitatea, verticalitatea și iubirea față de arta spectacolului nu ne-au părăsit, cu totul, ființele și sensibilitatea, și că mai există în preocupările noastre. Plecînd, așadar, de la premisa esențială că Festivalul a avut loc, să încercăm să aruncăm o privire critică, și nu numai, asupra fenomenului care ne-a ținut ancorați mai bine de-o
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
i-ar fi smuls și mâncat demult ochii porcini. Dar până-n ziua când a descoperit o urmă de mucegai verde pe peretele de pe scara blocului domnul Carol îl lăsă în pace. Nu-și amintea cum își găsise cuib în adâncimea ființei sale gustul pentru fatalitate al destinului său. Putea, fără îndoială, să devină un altul, așa cum putea măcar să-și schimbe numele; dar devotamentul ce-l lega de cel care fusese era fără margini. Totdeauna brava cu patimă pe această temă, dar
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
unui fugar în delir. Ce să mai spui atunci de William, acest biet cretin care n-avea nimic în cap? Prietenii, ceilalți, această masă amorfă, acest ecou al nimicului în care domnul Carol n-a descoperit decât urme infime ale ființei sale!... Era singur de douăzeci de ani. Lucrase douăzeci de ani în biroul de comenzi al unei manufacturi de caserole și alte obiecte heteroclite din plastic fiind în fiecare lună la doi pași de fatalitate. Locuise douăzeci de ani în
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
toate romanele mele. - Logic. Sunteți un scriitor de romane, nu un istoric. Spre deosebire de alte personaje dictatoriale care apar în operele unor scriitori nu mai puțin renumiți ca Roa Bastos, Asturias, García Márquez sau Carpentier, în Sărbătoarea Țapului ați transformat o ființă umană într-un tiran. Credeți cu adevărat că tiranii au suflet de om? - Vedeți, tiranii nu sunt niște accidente ale naturii, nu sunt nici monștri. Sunt oameni pe care puterea, Puterea absolută, cu timpul, îi dezumanizează și face din ei
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
hitleriste, cea atît de producătoare de orori. Mihai Șora, un tînăr român studios, în vîrstă de 28 de ani, a scris, acolo și atunci, acea carte "năbădăioasă", "ca să-și lămurească măcar sieși drumul de urmat; de regîndit, bineînțeles, cu întreaga ființă, trup și suflet; de regîndit din încercări și îndurări poate mai mult chiar decît din cărți și din cunoștințe puse cap la cap, deși nici acestea nu lipseau". Opțiunea proximă care-i stătea în față era, bineînțeles, opțiunea politică. Ea
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
științei (cărora le consacră și un capitol special la finalul volumului), a mitologiei, religiei și a reflexelor în literatură. Dar cercetarea consideră visul mai mult decît un simplu subiect de istorie literară: visul este "un mecanism homeostatic menit să protejeze ființa", provine dintr-o "necesitate structurală a ficțiunii, ca o condiție ontogenetică", resemantizarea produsă în reprezentările sale pune problema unei gîndiri onirice sau a unui mesaj formulat într-un alt limbaj decît cel diurn, structurat logic. Visul poate influența ca scenariu
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
presupune literatura absurdă se dovedește extrem de profitabilă pentru înțelegerea semnificațiilor absurdului chiar dincolo de granițele avangardelor). Visul este totodată una din formele expansive ale conștiinței, în ceea ce Ovidiu Moceanu numește "avataruri cvasi-onirice" ale sinelui sau ale realității, investigația felului și mediului ființei onirice constituindu-se într-un capitol incitant al analizei. în contextul problematicii inconștientului și a legăturii sale cu visul, intrăm pe teritoriul reflecțiilor romantice pe această temă: visul ca spațiu al copilăriei umane, regatul neatins al interiorității și originarității sinelui
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
a da cale liberă unor creatori diferiți de el prin concepție și expresie. Sigur că e o mizerie să propui drept cadru al acțiunii o morgă și drept personaje - autopsierii, în plin exercițiu al muncii lor, extrăgând organe, comentând, reducând ființa umană la condiția de cadavru și cadavrul la suma organelor din interiorul lui. Nu la autopsie poate fi găsit sufletul și nimic nu ne lasă să presupunem că oamenii care o execută au vreo idee în legătură cu existența lui. Ei intră
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
teoretică, dacă nu străină: Dumnezeu este iubire (acesta e și primul punct al "îndreptarului" pe care și l-a conceput în închisoare, și care a ajutat-o "să nu cadă pradă dușmanului" și să nu nutrească "nici o ură față de vreo ființă"). Pentru unii, închisoarea a însemnat pierderea sufletului, pactul cu diavolul, încărcarea cu ură; pentru alții - și Nicole Valéry-Grossu e un spendid exemplu -, închisoarea a însemnat apropierea de Dumnezeu, care este iubire... Cartea s-a bucurat de interes în Franța, unde
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
de concentrare, de azile psihiatrice, le pot spune că, în ciuda "testelor" ce mi s-au aplicat, pacea sufletului meu, care a rămas mereu, prin rugăciune, în legătură cu cerul, n-a fost nicidecum tulburată...Și că, în timp ce înduram cu resemnare torturile fizice, ființa mea spirituală, desprinsă de trup, se bucura în suferință"... În acest sens, cartea a fost scrisă, conform unei expresii a autoarei, ca un "mini-tratat de tehnică spirituală, util oricărui suflet dezorientat"... "Închisoarea, ca experiență mistică", își intitulează Ana Blandiana prefața
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
o extraordinară dificultate (care ar fi putut eșua într-o noblețe strict retorică), Maria Ploae - una dintre foarte puținele actrițe cu destin cinematografic din istoria școlii românești de actorie - face un personaj atașant, fremătător și, mai ales, verosimil (despre o ființă, în fond, "neverosimilă"!). Actrița pare să-și fi ghidat interpretarea după rîndurile scrise în carte, de autoare, despre o prietenă pe care o admira, despre "chipul ei luminos", "chipul omenesc al lui Christos cel bun și blînd", "purtarea ei plină
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
se termină spectacolul, nimeni n-are de strâns nici un decor. Artistul se ia pe sine și pleacă acasă. Nu există stare de spirit pe care Dan Puric să nu o poată exprima, făcând un mijloc de exprimare din propria lui ființă. Este, succesiv, tandru, îndrăgostit, rușinat, înfricoșat, entuziast, victorios, confuz, năuc (ca Chaplin), sarcastic, visător, este om, un om complet. Dar și mai surprinzătoare, adevărată magie, este capacitatea lui de a-i face pe spectatori să "vadă" pe scenă diverse alte
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
literatură confesivă, la limita dintre poezie și jurnal; în aceste pagini se pot regăsi atît suflul liric al poetei, cît și obiectivitatea, directețea, duritatea diaristei din Zidul martor. Textele narative ne arată, mai mult decît a făcut-o poezia, o ființă fragilă, căutînd ca un Pagurus (cum o numește un personaj) o cochilie în care să se ascundă și care să o poată proteja. Biografie și ficțiune, cartea lasă loc și meditației și tentației decriptării. Cine a citit jurnalul (1970-1990) poate
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
la lectură, mai ales printre amatorii de decriptări. Altfel în paginile despre singurătate, boală și moarte, Florența Albu va fi mai ușor de recunoscut de cei ce i-au citit poezia și jurnalul. Mai rămîn de descoperit luminozitatea, bucuria regăsirii ființei în formele elementare ale naturii, trăirile simple din întîlnirile miraculoase "în odaia cu scară". Toate acestea se află în Scara ce nu duce nicăieri.
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
discuțiile cu prietenii mei regizori, actori sau scenografi, traversez țara sau continentele în lung și-n lat pentru a vedea spectacole și mi se pare că nu se poate trăi altfel. Drumurile mele duc spre teatru. Acolo ficțiunea absoarbe toată ființa mea. Abandonez realitatea și mă dau cu voluptate în brațele poveștii și ale personajelor ei. Cu unele dintre ele aș putea să merg pînă la capătul lumii și să nu mă sfiesc în fața aventurii, a dimensiunilor iraționalului. La începutul săptămînii
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
eului interior, zbuciumat, în dezordine cu traseul propriu și cu lumea din jur. Proiecția acestui film realizat la vedere nu devine un drum paralel, în sine, în spectacol, ci un alt tip de limbaj, foarte actual, care poate vorbi despre ființă, ca rezultat al unui alt fel de investigație. În montarea Andreei Vălean nimic nu este vulgar, deși uneori felul în care cei doi tineri protagoniști vorbesc este mai slobod. Firescul cu care își construiesc povestea salvează orice fel de alunecare
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]