1,924 matches
-
Pământ. Capabilă a-și expune privirilor, cu minuția unui bătrân geometru antic, îndelung pervertita-i corporalitate bine înfiptă în păienjenișul haotic mondial al momentului și conturându-și cu nonșalanță trunchiul unei „concepții” mitice postmoderne exhaustiv descărnate de estetica superioară a ființării Omului prezent (concepție umplută până la refuz, desigur, cu faciesul sui-generis al declinului general promovat cu mare intensitate la toate nivelurile azi - cu deosebire, în sfera mediatică -), pornografia secolului XXI își dezgolește lipsită de rușine nurii, ca și cum aceasta ar fi adevărata
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
un vânt fericirea spre nori, ascultă hăul în tine un nume, nemurire, iubire, abisul și eu. Suspinul mă leagă, o lacrimă pică pe mine de sus. Nimicul formează în jurul nostru un cerc închis ce strânge - răsfrânge și mai mult dorința ființării.. când întâmplarea te află, naști nefericire. Fetița își privește mama și plânge ușor. E tristă și tace. Adună jucării într-o sacoșă. Le luăm pe toate. - Te rog să mă ajuți. Am nevoie de mașină acum, în juma de oră
26 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366709_a_368038]
-
și Orânduitorul și Împăratul” . Despre frumusețea ca realitate pancosmică, caracterizată de armonie, ordine, consonanță, scrie și Sfântul Dionisie Areopagitul precizând că armonia cosmică se vădește în raporturile dintre ființele cerești și cele de sub cer dispuse ordonat într-o ierarhie a ființării. Dumnezeu este principiul ordinii (ταξιαρχια) și al armoniei și, din această cauză, umple toată creația de armonie dumnezeiască și frumusețe sfântă , dăruindu-le totodată, măsură, număr și ordine . Cosmosul este o podoabă frumoasă și bună, icoană vie a lui Dumnezeu
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
ușuratică și coruptă. „De la o vrene mai mult ca oricând înainte caut de toate de-a bușilea mergând pe genunchi și coate... Eclesiastic observ că toate-s vane destrămate!” ( Caut) Între credință și religiozitate, Ticu Leontescu alege expresia alegorică a ființării divine, eul său înțelegându-se simbiotic cu Dumnezeu, o revelație a iubirii până la savurarea eternității. „Înveșnicind vremelnicia depozitez în inima-mi chivot: cuvântul, cântarea, iubirea pâine, miresme și flăcări... Ce simple sunt acestea toate! Doar ele-mi dau eternitate.” ( Înveșnicind
BEDUIN- TICU LEONTESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366214_a_367543]
-
pur, aidoma unui nou-născut - de vreme ce „a piele de copil mirosea spinarea ei“, întrucât mirosea „a piatră proaspăt spartă“ și „a strigăt dintr-o limbă moartă“; își deslușește mireasma și prezența prin această stare „odorizantă“ / „odorantiformă“. Desigur, ca și la nou-născut, ființarea poeziei se certifică prin strigăt, dar dintr-o „limbă moartă“, în numele unei dialectici a viului. În catrenul al doilea suntem atenționați asupra reperelor / dimensiunilor imponderabile: „ea nu avea greutate“, fiind ca aerul respirat; dar are gust ca sarea atât de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
ca forme de cunoaștere. Imagine transfigurată în metaforă a Creatorului care se clădește și se zidește prin vers, Iconosonetele surprind cronologia, trăirile ce au structurat destinul poetului de-a lungul existenței marcate de receptarea subiectivă a existenței, căci Poesia presupune ființarea însăși, întoarcerea continuă către sine: „Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!” Gravurile lui Cesare Ripa, complexe prin tematică și tehnică, într-o îmbinare de o desăvârșire rar atinsă în
INVITAŢIE LA O LANSARE DE CARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352463_a_353792]
-
contemporană; dar toate, la timpul lor. Volumul actual se numește Frigul însingurării și este mult mai suplu, mai concentrat tematic, mai „rotund” ca să zic așa (pun ghilimele, pentru că poetul are opinia sa despre cerc: „Mai rotundă ca rotundul, / sămânța / răspândește ființarea / pe pământ“, Sămânța ființării; în acest sens, volumul său de poezii este ca sămânța, renaște din sine). Filosofii, când fac poezie, copleșesc de obicei prin bogăția te-melor sau prin aducerea la o temă dominantă a realului, oricât de vari-at ar
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
timpul lor. Volumul actual se numește Frigul însingurării și este mult mai suplu, mai concentrat tematic, mai „rotund” ca să zic așa (pun ghilimele, pentru că poetul are opinia sa despre cerc: „Mai rotundă ca rotundul, / sămânța / răspândește ființarea / pe pământ“, Sămânța ființării; în acest sens, volumul său de poezii este ca sămânța, renaște din sine). Filosofii, când fac poezie, copleșesc de obicei prin bogăția te-melor sau prin aducerea la o temă dominantă a realului, oricât de vari-at ar fi, fâcându-l ei înșiși
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
îngerii păzesc.” (Litanii de zi), aplecat cu atâta acribie și dragoste asupra cuvântului. Considerându-l piatră filozofală, cu el transformă bucuria sau întristarea, amintirea ori speranța, dragostea sau revolta etc. în aurul pur al rostirii/scrierii ca formă supremă a ființării și a nemuririi: „în neguri/ săpăm tunel,/ Învingătorule,/ noi fugărim timpul,” (Coloane ). Însă, pentru a fugări timpul, sufletul trebuie să prindă aripi, așa că se roagă. Dorința i s-a împlinit doar pe jumătate - sufletul său a prins aripi cu care
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
culoarul său destinic, intrând în timp și ieșind din el cu aceeași chinuitoare dorință de tălmăcire profundă a verbului „a fi”. Pentru unii, tălmăcirea aceasta are o importanță minoră. Alții, în schimb, o transformă în crezul fundamental al propriei lor ființări terestre. Este și cazul Doinei Aldea Teodorovici, un destin extrem de scurt, aproape egal ca întindere temporală cu cel al Mântuitorului christic, care a strâns însă în lăuntricitatea lui o bogăție covârșitoare de semnificații majore ale neamului său. Chip delicat, de
ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351335_a_352664]
-
susține prin dragostea de frumusețe proprie. Și e capătul tuturor și cauza iubită și finală (căci toate se fac pentru frumos) și exemplară” El continuă afirmând că Frumosul și Binele sunt scopul acțiunii și al existenței pentru întreaga ierarhie a ființării, ca fiind cauza finală a tuturor: „și toate câte sunt și se fac, sunt și se fac pentru frumos și bine și toate privesc spre el și sunt mișcate spre el și se susțin de el și sunt din pricina lui
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
și bine prin toată cauza. Și nu există ceva din cele ce sunt care să nu se împărtășească de frumos și bine” [36] El continuă afirmând că Frumosul și Binele sunt scopul acțiunii și al existenței pentru întreaga ierarhie a ființării, ca fiind cauza finală a tuturor: „și toate câte sunt și se fac, sunt și se fac pentru frumos și bine și toate privesc spre el și sunt mișcate spre el și se susțin de el și sunt din pricina lui
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
ridice spre cuprinderea Necuprinsului.. Despre frumusețea ca realitate pancosmică, caracterizată de armonie, ordine, consonanță, scrie și Sfântul Dionisie Areopagitul precizând că armonia cosmică se vădește în raporturile dintre ființele cerești și cele de sub cer dispuse ordonat într-o ierarhie a ființării. Dumnezeu este principiul ordinii (ταξιαρχια) și al armoniei și, din această cauză, umple toată creația de armonie dumnezeiască și frumusețe sfântă Astfel, Sfântul Vasile cel Mare spunea: „El - Dumnezeu - privește ca frumos ceea ce este făcut după toate regulile artei și
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
ridice spre cuprinderea Necuprinsului.. Despre frumusețea ca realitate pancosmică, caracterizată de armonie, ordine, consonanță, scrie și Sfântul Dionisie Areopagitul precizând că armonia cosmică se vădește în raporturile dintre ființele cerești și cele de sub cer dispuse ordonat într-o ierarhie a ființării. Dumnezeu este principiul ordinii (ταξιαρχια) și al armoniei și, din această cauză, umple toată creația de armonie dumnezeiască și frumusețe sfântă [62] , dăruindu-le totodată, măsură, număr și ordine [63] . Cosmosul este o podoabă frumoasă și bună, icoană vie a
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
nr. 968 din 25 august 2013 Toate Articolele Autorului Motto: „Templu e un zigurat părăsit de zei la nașterea noastră” (I.T.) Una dintre posibilitățile de ființă ale Dasein-ului (Omului) e situarea lui afectivă în sine pentru o deslușire ontică a ființării, ne spune Martin Heidegger. Specific, desigur, și Omului - sensibil, poetului Andrei Gheorghe Neagu, care, astăzi, îmi umple bucuria de a-i savura „lacrima iubirii” și a călători în „templul poemelor sale”. Postmodernist iertător al clasicului, indecis să-i fie supus
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
care sosește oricând și întotdeauna la oră exactă, cu zâmbetul ori cu suferința-i așezate parcă de când lumea între cutele unui chip lipsit de asprime, dar marcat nativ de vizibile accente oarecum meditative. Anulându-și cu de la sine voință limitele ființării proprii între cadrele înguste ale epocii sale de proveniență, spiritul olimpian al lui Godot a transcens dintotdeauna puținătatea țărânii ancestrale, nedorind a o călca cu niciun preț în picioare, tocmai pentru că arta umilinței, aceea care te înalță, nu cea care
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
întunericului duplicitaro-machiavelic, fapt care îi reușește în mod vizibil... Problema actorului nostru social intitulat în stil specific beckettian Godot este aceea că el poate fi asemuit cu infinitul însuși, infinit pe care se străduiește a-l pătrunde cu bucuria unei ființări telurice totalmente firești, dar și cu drama interioară de a trăi totdeodată, secundă după secundă, acel rău cotidian insalubru și dezgustător, ce domină azi societatea de la plus și până la minus infinitul ei. Pământeanul nostru Godot nu se vrea a fi
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
adolescentină, ca un alt Holden Caulfield pe plaiuri mioritice, tărâmul poeziei, al idealului, adevărului, iubirii, valorilor morale de la care nu concep săabdic înspre compromisuri balcanice de conjunctură. Nu e o fugăde realitate, ci o hranăcultivatăca săîntăreascăspiritul în fața vicisitudinilor din lumea ființării politice în cetate (căci suntem și zoon politicon). - Cât de important este să reușești să păstrezi ritmul și rima în poemele pe care le traduci? - Ritmul și rima mi se par obligatorii, ca o datorie fațăde autor, dar cred căele
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
a fost limba ceasului Unui iulie canicular și halucinant Din urmă cu două veacuri și-un pătrar- Bătând grăbită în crug de vremi și ctitorie Pentru a trezi Fiii și Fiicele Americii Întru jertfirea de sânge Spre pururea izbândă a ființării statale Și a Libertății unei Națiuni O obsesie s-a risipit dar avea să vină alta Un oropsitor a plecat dar avea să vină altul Mai zănatec și mai necruțător Zvârcolind șerpii pe care mereu are să-i crească La sânul
REQUIEM PENTRU FIII ŞI FIICELE AMERICII ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356053_a_357382]
-
un uriaș bordel de tip multi- și intercultural?!... Este inadmisibil ca tocmai în veacul al XXI-lea al umanității creatoare să se ajungă în situații de viață de o dimensiune aflată sub limita cea mai de jos a conceptului de ființare telurică, iar niciunul dintre cei care le cer alegătorilor votul să nu realizeze nimic concret în acest sens, ci într-unul taman antagonic!... Din această perspectivă, propun ca, înainte de a mai fi cerșită încă o ștampilă cetățenilor lumii, din orice
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
În fine, la categoria poezie, doamna Cezarina Adamescu vă mângâie sufletul cu adieri bogate de „Poeme Pascale”. Evident, prin grija aceluiași director și Redactor-șef, poetul Nicolae Negulescu, aveți la dispoziție și proză. Semnează neobosita Maria Cozma (de la Paris!) „Povara ființării” și Anișoara Anghel Mija - „Ultimul om- rezultat al iubirii divine în romanul omonim al Elizei Roha”. Este nelipsit preferatul dumneavoastră, Corneliu Leu, dar și Stroia A Gheorghe și alți autori, inclusiv cu teme de natură religioasă. Veți găsi, sunt sigur
MULŢUMIRI ŞI FELICITĂRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354921_a_356250]
-
diferența deloc spectaculoasă, de altfel, dintre firul de lumină și cel de întuneric, dintre prostie și înțelepciune, dintre un înger și un drac. Aceste persoane, denumite simplu „culturnicii de serviciu ai postmodernității”, rămase la stadiul cel mai de jos al ființării lor telurice - anume acela de simple structuri bipede împerechiabile și-atât -, siluiesc în fel și chip limba în care, dintr-o regretabilă eroare destinică, au ajuns să scrie, semnificațiile ei profunde, propunând drept „creație” literară a zilei străbătută de „har
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
tot acest amalgam de cuvinte adunate de-a valma în structurile triviale ale limbii române, care nu au puterea de a transmite altceva prin mesajul lor direct decât haos mental creat la comandă și poziționarea pe un nivel inferior al ființării individului în viața acestuia de zi cu zi, ne determină să căutăm adevărata sursă a răului cultural postmodern - rău pentru care Cuvântul în sine ca entitate cu forță pozitivă lăuntrică nu mai are ca funcție primordială a sa nimic altceva
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
solid. De fapt, Silvia Dumitrescu-Timică a fost ea însăși o veritabilă conștiință umană, modul său de a fi, atât cel de pe scena teatrului, cât și cel de pe scena vieții, întruchipând o realitate binară așezată finalmente sub auspiciile puternicului sentiment al ființării sale individuale prin artă și, nu în ultimul rând, prin iubire. Destinul uman și cel profesional al Silviei Dumitrescu-Timică nu au fost însă deloc niște segmente cvasiliniare și nesupuse loviturilor sorții. Dimpotrivă. Tot ceea ce i s-a dat acestei artiste
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
noi înșine și cu lumea în care trăim. Viziunea complexă asupra realității în coordonatele sale esențiale, reunește în evantaiul unui „rerum cognoscere causas„ , sensuri poetice privind spațiul și timpul, istoria și poezia, destinul și idealul, sufletul și mântuirea, ființa și ființarea, într-un cuvânt, viața. Timpul este ceasul contemplației lirice și al meditației la acel „dans primordial„ „cu luceferi„ ; timpul este un prezent, un trecut, cu „jocul sub lună„ al copilăriei, dar și un viitor, prefigurat în ruga Poetei către Dumnezeu
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]