1,925 matches
-
clipe ale acestei lumi, În pofida amintirii care e sinele uitat al omului și readuce trecutul spre viitor, determinând ființa și ființarea omului. 2642. Sufletul omului este amintirea propriului său sine etern față de Dumnezeu. 2643. Amintirea este esența devenirii și a ființării. 2644. Amintirea este sinele sufletului Întregii lumi. 2645. Amintirea este regăsirea de sine a eternității din noi. 2646. Fără amintire totul s-ar nărui. 2647. Amintirea aduce trecutul acolo unde Îi este locul: În viitor. 2648. Dacă s-ar prăbuși
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
Francois Rabelais sau Cervantes) este chiar istoria expolrării existenței umane. În momentul când știință s-a autonomizat pentru a putea analiza lucrurile exterioare, fără a le locui( sau cu termenii lui Martin Heidegger se produce o uitare de sine a Ființării, apare românul pentru a explora « lumea viului » (Lebenswelt) că un soi de cartografiere a acestei regiuni autonome. Istoria românului este o succesiune de tentative de surprindere a Sinelui, a identității umane (și se urmăresc actele, psihologia, posibilitățile...). - Astfel, Rabelais și
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
Apostol Pavel, dar există și derogări de la gândirea paulină. Spre exemplu, îi lipsește sensul pavelian al uniunii participative cu Hristos; nu vom regăsi nici expresia caracteristic paulină, „în Hristos”. Și totuși, imaginează o transformare care este instaurată în credincios prin ființarea sa ca adevărat discipol sau ucenic al Domnului. Putem vedea acest aspect grăitor exprimat în limbajul pe care îl utilizează asupra iminentului său martiriu. El îi imploră pe romani să nu-l înșele cu materia, ci să-l lase să
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
ca „revers“ al valului revoluționar, ca parte dispre matcă și de „reflux“ - ce, la următorul seism, își transformă ultimele două-trei "promoții", încă „neafirmate deplin“ (fiind în „pragul maturizării“), evident, în „structura de rezistență“ a următoarei generații. De fapt, în țărmul ființării, nu există decât un unghi „istoric“ de observare-înregistrare a lucrării valurilor „pe zona fiecărei generații“, valuri exercitându-se în noul relief, „în noua priveliște a țărmului“, a ființei, în funcție de amplitudinea și de „originalul spirit al veacului“. Orice generație - ce se
Generație literară () [Corola-website/Science/310290_a_311619]
-
în materialism iar de la legile dialectice ale evoluției istorice se ajunge la ideologia "luptei de clasă", la sfârșitul căreia nu mai regăsim spiritul întors la sine însuși, ci o societate comunistă lipsită de clase, presupusă liberă. B.G. Kuznetov, "Rațiune și ființare", Editura Politică, Bucuresti, 1979
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
gândire, sensibilitate, devenire sau existență, iată de ce există mai mult decât suficiente imagini, desene, picturi sau varii ipostaze adiacente celor înșirate, dintr-o dorință mistică neexplicată de a-și apropia în orice fel natura, transcendentul, sau de a-și explica ființarea. Există trei dimensiuni ale imaginii, spune Jean Paul Sartre, în "L’imaginaire", prima este aceea că imaginea este, în fapt, o conștiință, și mai mult, una transcendentă; ea diferențiază imaginația de celelalte moduri ale conștiinței, obiectul imaginat e dat imediat
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
să preia tronul României. De asemenea, a avut de respins mișcări separatiste, precum cea de la Iași din 3 aprilie 1866, organizată de elemente boierești și sprijinită de forțe externe care doreau anularea Unirii din 1859. Chiar în prima zi a ființării acestei Locotenențe (11 februarie), Camera și Senatul se reunesc sub președinția mitropolitului primat Nifon și aleg ca domnitor al Principatelor Române Unite pe „Alteța sa regală Filip Eugeniu Ferdinand Maria Clement Balduin Leopold George, comite de Flandra și Duce de Saxonia
Locotenența Domnească (1866) () [Corola-website/Science/308731_a_310060]
-
promovat de Epicur, se deosebește de cel al lui Aristip din Cirene. Epicur numeste hedonismul bazat pe plăcerile fizice, promovat de catre Aristip „morala porcului”. El considera ca ataraxia (imperturbabilitatea) poate fi atinsă prin cultivarea placerilor sufletului. B.G. Kuznetov, "Rațiune și ființare", Editura Politică, București, 1979
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
cu triumful luminii asupra umbrei. Poemele se dezvoltă din două registre evanescente: silvestru și acvatic. Sensul ultim al tuturor metamorfozelor este sublimarea în mirifica stare nupțială.». Ca spațiu, "Zoria" proiectează "eul" / "ens"-ul tocmai la „apogeu“, într-un solstițiu al ființării: Criticul literar, Ioan Buduca, tot într-o cronică literară la volumul "Zoria", consideră că «gesticulația solemnă, larg-învăluitoare, încrezătoare în valorile plastice ale cuvântului, în prețiozitatea romantică a relației afective cu lumea și cu absolutul, își are în poezia lui Ion
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
așadar, unul ontologic, ce vine în continuarea ontologiei lui Platon și Aristotel. Numai că în centrul "ontologiei fundamentale" heideggeriene stă, de astă dată, ""Dasein"-ul uman. Întrebarea privitoare la ființă ia, încă de la început, forma întrebării privitoare la ființa unei ființări determinate. Existența autentică a omului este configurată ca o deschidere în lume și ca proiectare conștientă ce depășește cotidianul, având certitudinea morții ineluctabile. Heidegger își pune deci întrebarea fundamentală asupra sensului existenței, căzută în uitare și trivialitate, care nu ar
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
trei dimensiuni ale sale: "Viitor", "Prezent" și "Trecut". Această concepție a lui Heidegger a marcat o cotitură importantă în filosofia europeană, sub influența sa îmbogățindu-se curente ca existențialismul și deconstructivismul. Distincții importante în "Ființă și timp": ontologic / ontic, ființă / ființare, existențial / existențiel, autenticitate / neautenticitate, temporalitate a "Dasein"-ului / temporalitate a ființei înseși. "Ființă și timp" este o carte neterminată. Varianta publicată în anul 1927, cu subtitlul "Partea întîi", cuprinde de fapt doar primele două secțiuni ale primei părți. Cea de
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
de mărginiți, pe atât de malefici. În primul rând, acest cetățean unic, cu un respect adânc sădit față de legi, a știut ca puțini alții să distingă, în mod tranșant, în-tre ceea ce este aparentă, fenomen și strălucire trecătoare și între esență, ființarea nesupusă vicisitudinilor și capriciilor de moment. Această delimitare pe care Socrate o recomandă în permanență era cu atât mai utilă atenienilor, cu cât nicăieri n-a fost mai prețuit ca la ei spectacolul, exhibiția, în toate sensurile posibile „A fi
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
aceea a vremii. Vremea este umană că timp istoric sau că desfășurare evenimențiala individuală, personalizată, în relație cu existența umană inevitabil limitată dar și ca duh al ordinii cosmice. Într-un anume fel, dialectica ontologica se spiritualizează prin însuși faptul ființării. În expresie plastică, mai important ne apare însă faptul că Marcel Guguianu acorda privilegii realtiilor dintre volumul sculptural și lumină. Artistul își gestionează identitatea, înglobând în substanță ei, succesivele lecții ale tradiției sculpturale românești și nu evita sporirile aduse artei
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
și Hemel Hempstead. Două porțiuni a două districte rurale, Saint Albans și Watford, care existau în zona desemnată Hemel Hempstead, și care au primit statutul de orașe noi, au fost de asemenea incluse. Districtului i-a fost conferit dreptul de ființare (în engleză, ) în 1984. Hemel Hempstead a menținut numitul Charter Trustees între 1974 și 1984. Numele districtului este același, "Dacorum", ca și al aceluia care făcea parte din diviziunile administrative anterioare, numite în engleză "hundred", și care acoperea aproximativ aceeași
Dacorum () [Corola-website/Science/310777_a_312106]
-
Metafizica (greacă μετά (meta) = "după", φυσικά (phisiká) = "cele despre natură") este un domeniu al filozofiei a cărui obiect de studiu îl constituie explicarea naturii lumii. Este studiul ființei și ființării, deci al realității. Ca principale subiecte în discuțiile metafizice se pot enumera: Dumnezeu, Nemurirea, Libertatea, Sufletul, Fiirea/ Existența, Spiritul, Natura. Metafizica adresează gândirii întrebări de tipul, "Care este natura realității?", "Există Dumnezeu?" sau "Care este locul omului în Univers?" O
Metafizică () [Corola-website/Science/298223_a_299552]
-
indivizi sau a unor grupuri de indivizi, ci s-a făcut ca urmare a unor strategii politice implementate de stat. Implicarea activă a statului în dezvoltarea sentimentelor naționale s-a produs atât în noile republici care își datorau înființarea și ființarea existenței unor sentimente naționale mai mult sau mai puțin răspândite în masele populare (cum este cazul Statelor Unite sau al Franței după 1870), cât și în cazul unor puteri imperiale care, prin dezvoltarea unor sentimente naționale, doreau să își asigure propria
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
în timp ce cauza secundă detrmină forma materiei, așa cum este închipuită de "Al-Bări’" (Plămăditorul), "Al-Mușawwir" (Plăsmuitorul). Ibn Țufayl (m.1185), abordând la rândul său o cale de mijloc între sufism și raționalismul elenizant, face referire în opera sa filosofică la „Ființa necesară ființării”, „Autorul formei” : Știa că, neapărat, tot ce e produs trebuie să aibă și un producător. Astfel se desenă în sufletul său convingerea că există un autor al formei, fă‘il - dar liniile acestei convingeri erau deocamdată grosolane, neclare. [...] Cum materia
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
-și datorează existența decât faptei acelui fă‘il , autor, înțelese că toate lucrurile au nevoie, ca să existe, de acest autor, că niciunul nu poate ființa fără el - care le e cauza, ele fiindu-i efectele, fie că au trecut în ființare fiind create după neant, fie că n-au avut început în timp și nu le-a precedat neantul; în ambele situații ele sunt cauzate și depind de el pentru a exista. Dacă el n-ar avea durată, nici ele n-
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
renovată sumar, zugrăvită și sfințită de către preotul Constantin Mihulin, care în 1929 a plecat protopop la Beliu, județul Bihor cu regretul că nu a putut construi și o casă parohială: Pentru ca să satisfacem unei lipse generale și urgente care este în ființarea casei parohiale de care parohia aceasta încă nu dispune, am adunat într-un fond 125.552 lei, cătră cari mai adăugând sumele ce le voiu putea economisi în curând se va putea face ca și această lipsă să dispară [2
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
atât cronologică, cât și ontologică a simbolismului față de orice semnificație audio-vizuală. Astfel, modelele transmise din trecutul cel mai îndepărtat nu dispar, nu-și pierd puterea de reactualizare, ele rămân valabile inclusiv în cazul conștiinței moderne, adevărat receptacul arhetipal, purtând inerent ființării sale aceste structuri imaginare colective. Imaginarul colectiv este cel care se structurează, conștient sau inconștient, pe toate compartimentele existenței noastre, gândirea simbolică fiind cosubstsanțială ființei noastre; ea precedă limbajul și gândirea discursivă, iar imaginea trebuie înțeleasă ca fascicol de semnificații
Arhetipalitatea imaginilor () [Corola-website/Science/302904_a_304233]
-
doua jumătate a lunii septembrie. În secolul trecut orașul a devenit un centru în industria serviciilor, precum și un centru cultural pentru boreala regiune Norrland. Prima stemă a Umeå consta din 3 capete de reni, apărând la 20 de ani după ființarea orașului din 1622. Regina Kristina decide în 1646 ca renii să apară pe stemă. Deși tema a fost ușor schimbată în decursul timpului, numărul capetelor a rămas constant. Originea lor poate fi derivată din stema provinciei istorice Västerbotten, care reprezintă
Umeå () [Corola-website/Science/307707_a_309036]
-
dă răspuns câtorva probleme care au fost discutate timp de mai bine de 150 de ani. Această teorie are o bază reală în realitatea istorică românească, mai exact fapte istorice, sociale, economice și culturale, dar și date statistice, care dovedesc ființarea de forme fără fond. Ea este o coordonată a gândirii românești de toate nuanțele, întrucât abordează căile de modernizare, iar judecăți despre evoluția capitalistă a țării regăsim în scrierile tuturor categoriilor de specialiști, de la istorici și filosofi până la economiști și
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
a fost considerată ca limită vestică a așezării. În 1976 au fost efectuate niște lucrări de reparații și întreținere la subsolul corpului C al liceului „Johannes Honterus”, aflat în aceeași zonă, în urma cărora au fost descoperite fundațiile capelei. În momentul ființării ei, capela se afla în mijlocul orașului, aproape de piața centrală - Piața Sfatului. În vecinătatea ei se regăseau școala (situată în Curtea Johannes Honterus nr. 8) și casa parohială (Curtea Johannes Honterus nr. 2). Lăcașele de cult situate în apropiere erau Biserica
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
include totuși și rațiunea umană, viața, moartea și chiar veșnicia printre acele frânturi de limbă” menite să fie etern perpetuate. Zbaterea Într-un univers finit - am numit existența omenească - produce prin distilarea unor elemente componente „cea mai pură esență a ființării: ecstatica eului poetic”. Spre aceasta conduce o mare parte a creației eminesciene (În proză și versuri). În finalul capitolului, George Popa remarcă faptul că „Eminescu optează pentru temporalitatea de tip omenesc, pe care, supunând-o sortilegiului poeziei, o preschimbă În
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
liric: «Ea era frumoasă ca umbra unei idei - / a piele de copil mirosea spinarea ei...». Două dimensiuni lirico-semantice se evidențiază: cea concretă, descrierea Iubitei / Poeziei, palpabilă, corporală, și cea abstractă, a ideii, a umbrei ideii. Desigur, ca și la nou-născut, ființarea poeziei se certifică prin strigăt, dintr-o „limbă moartă“, în numele unei dialectici a viului. În catrenul al doilea suntem atenționați asupra dimensiunilor imponderabile: „ea nu avea greutate“, fiind ca aerul respirat; dar are gust ca sarea atât de „slăvită la
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]