940 matches
-
Duminica ieșeau amândoi la plimbare pe Grivita, se întorceau seara și a doua zi o luau de la cap, el cu acul, ea trăgând la mașina de cusut fustele de stambă ale femeilor de ceferiști. 79 Înspre drumul cel mare al Filantropiei, puneau temelii zidarii. Săritori unul pentru altul. Lucrau la aceleași binale, scoteau bani frumoși. Între ei mai răsărit era Ghiula, de tocmea lucrul. Antreprenorul le dădea pâine să mănânce. Cu el munciseră și în Lipscani la case boierești, și în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că se ridică mahalaua. Se croiseră alte străzi de pământ, drepte, în mijlocul cărora creștea încă dudăul, cu șanțuri înalte, care împărțeau malul Cuțaridei. Orașul înainta pe nesimțite într-aici, înghițind loturile sălbatice, și luminile lui se vedeau mai aproape. Dinspre Filantropia se deschisese un drum nou cu prăvălii de cărămidă, și noaptea, peste câmpul rămas, felinarele cu gaz răspândeau o lumină albastră, puțină, pâlpâitoare. Pe șoseaua de piatră, treceau convoaie lungi de căruțe goale. În margini răsăriseră oțetari cu frunze lungi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stere îi știa pe fiecare, cum ți-ai cunoaște sufletul: cu necazurile și încurcăturile pe care le aveau, pentru că la el se opreau la vreo nevoie, să-i ceară bani. Cârciumarul se lăsa greu. Unii se apucaseră să negustorească spre Filantropia, alții își luaseră locuri. Oltenii se întinseseră, își mai adăugaseră un loc pentru grădinărit. Precupeți vechi, simțiseră ce se ridică în Cuțarida. Prinseseră cheag, aveau obrajii roșii de trai bun. Dar cei mai mulți erau săraci. De unde să le iei banii, dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
La Spiridon ardea încă o lumină. Își aduse aminte că lângă ei ridica de vreo săptămână o casă de paiantă unul Goșnețe, atunci picat în groapa lui Ouatu. Zidurile ajunseseră la jumătate, le lumina luna galbenă, care urca dinspre capătul Filantropiei. Când o adusese Stere în Cuțarida, tot câmpul acesta era gol. Se mișca lumea. Toată sărăcimea dibuia, își făcea pereți de adăpost, case de bălegar și chirpici, magazii de lemn și șoproane acoperite cu paie. Avea dreptate Stere, lor ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Spiridon. Apoi ofticioasele de fete ale lui Chirică, de le bătea vântul. Naie al croitorului și, încolo, de-ăi mici, nebăgați în seamă. Plecau împreună și nu se întorceau până seara. Colindau mahalalele, pe unde nu-i găseai: la capul Filantropiei, la Tarapana, tocmai la șina Constantei, sau la gârlă la Herăstrău, de dădeau la pește. Înainte mergea Oprică, sorbind dintr-uu muc de țigară, scuipând cu sete. Ăilalți, după el, trăgând cu praștiile în vrăbii. Treceau peste grădina oltenilor, săreau gardurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să umble cu șișul. Când fl bătea vreunul mai mare, îi spunea cu dinții strînși: - Vine el nenea de la pârnaie, o să-ți facă mațele coadă de zmeu! Era legat cu hoții Cuțaridei. Le vindea ponturile: de unde să fure cherestea pe Filantropia, găini, rufe de la boieri. Nu bătea drumurile 121 degeaba. Târa ceata după el, să nu-l ia la ochi sergenții. Dar cu privirea, tot prin curți. Punea geana pe ceva, noaptea se lăsa la baltă, la căpetenii. Dincolo de apa puturoasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Funcționarul a scos o hârtie de calc, plină de linii. S-a apropiat și Stere, el cunoștea la planuri. Actul avea ștampile și timbre. Sus, scria cu litere mari: CARTIERUL CUTARIDA, și liniile acelea închipuiau străzile lor, groapa și drumul Filantropiei, tot. La mijloc, într-un cerc alb, era desenat locul bisericii. Omul a desfășurat altă hârtie unde lăcașul fusese făcut cu de-amănuntul. Le spuse arătând cu degetul: - Aici or să fie scările, aici stâlpii, altarul, turlele, două turle o să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
buni!... Biserică ne trebuie nouă? Mai bine făcea spital, că ne mor copiii de tifos, n-are cine-i îngriji. Femeile îi ocărau: - O să vă rămână gura strâmbă, păcătoșilor. Supărați pe Dumnezeu. A trecut iarna și, prin mai, din capul Filantropiei au sosit vreo douăzeci de căruțe cu nisip și vreo alte douăzeci cu cărămizi. Până 130 seara, au picat și niște meșteri tocmiți de primărie, cu sculele lor, toți țigani, veseli, de-au umplut cârciuma. A doua zi, au ridicat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stătea singur ca un huhurez în cămăroaia lui de sus, nu dormea, cu frica în sân să nu-l fure careva. Auzise de hoții Cuțaridei, tocmise un sergent de-l veghea noaptea. Ținea cu pâine mahalaua, pe ceferiști, Grantul și Filantropia. Avea un om de credință, robul său, Mielu, un 167 haidamac de ridica un camion în spinare, cu cal cu tot. Credincios, nu ti-ar fi risipit un franc, s-ar fi omorât cu străinii pentru jupânul lui. Îi plătea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dădea jos de pe capră și striga în poarta fiecăruia: -Punea! ,-; 168 În mahalaua asta lăsa o sută de pâini negre. Pe la opt întorcea droașca și mâna spre Cuțarida. Mai târziu de ceasurile nouă nu ți-ar fi intrat în gura Filantropiei. Lăsa și ceferiștilor o sută de bucăți și apuca spre groapă cu marfa rămasă. De franzele și de cornuri nu s-atingea. Astea erau pentru pricopsiții de dincolo de Tarapana. La ei pica tocmai pe la unsprezece, unsprezece și jumătate, când făceau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi era milă, le-ar fi dat de pomană o pitușcă, dar cine-o plătea, că avea pâinile cu socoteală! Când stătea soarele sus, proțap, trecea pe la Tarapana înapoi, cu căruța goală. Tabla droaștei zdroncănea pe drumul prost al 169 Filantropiei. Sluga lui domn' Bică se oprea sub un salcâm, la umbră, lega hățurile de un cui bătut anume în capră, se dădea jos, își ștergea frumos fruntea de sudoare și se așeza pe trotuarul de pământ. Scotea tașca în care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încotro s-o apuce. A luat-o spre Cuțarida. S-a trezit Mielu în capul mahalalei, făcut pământ, sus, în scaunul droaștei. Lumea, pflc, în față la Stere. Îl așteptau de cu dimineață. Se uitau babele spre Grivița, copiii spre Filantropia, doar l-or zări. - Da ce-o fi, soro, de nu mai vine zevzecu? întreba-baba Marghioala. - Ce să fie? O fi luat-o și el de lunea! adăugase Aglaia. Tinca, de față și ea, își pusese mână la gură: - Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu huideo, să nu-i strice ceva. În lunea aia bătea vântul pe cimentul lui. Frații beau la umbră în prăvălie, nu se uitau afară. Era și de amiază, să fi fost douăsprezece. Muierile făcuseră scurtă la gât privind spre Filantropia. Baba Marghioala 173 ostenise. Se lăsase pe vine, ciucită toată, cu mâinile în poale. Nu mai spunea nimic. Își strânsese broboada în jurul gâtului să nu răcească și-și trăsese poalele fustelor largi în jurul gleznelor, să n-o ia vântul pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o poftă de dragoste sălbatică, nu se mai saturau. Colindau cartierele, înnoptînd pe la ibovnice uitate de mult, le spuneau că nu-i mai slăbesc presării din urmă și petreceau cu lăutari. Nicu-Piele s-a dus întins la Tarapana, după Sinefta. Filantropia se vedea de departe, dreaptă și luminată de felinare. Ningea blând și pungașul prindea în palmă fulgii ușori, care se topeau. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a întrebat. A găsit, a ocolit o curte luminată cu lămpi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vine jitia când te văd, parcă ești la noi în groapă. Ține ca lumea furculița, n-auzi? Codoșul înghițea cu noduri și nu mai vedea înaintea ochilor. Ar fi lăsat dinainte mâncarea. Unde erau balurile la care mergea ei, pe Filantropia, sâmbătă seara? Acolo petrecea cu ai lui, cu șuții și cu fetele din Cuțarida, cu calfe și cu curve... Nu se uita nimeni cum bagi bulca-n gură. Saloanele erau luminate de lămpi cu gaz și puteai să joci la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dădea iama în grămadă însemna că terminase. Lua unul de blană și-l târnosea. Ieșea tot praful din el, pînă-l sângera. Sătul, se fudulea privindu-i cum se încaieră pentru ciozvârta rămasă. Plecau pe urmă mai departe. Mahalaua creștea spre Filantropia, și-ntr-acolo apucau, pe sub gardurile negre, pe la grădinile oltenilor, pișîndu-le verzele putrezite, apoi se întorceau spre groapă, coborând pe drumul îngust. Se lăsau pe malul gârlei, unul după altul, hămesiți. Gunoierii descărcau sus, pe mal, camioanele, și din fundurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l scoată din casă pe furiș... Copiii rămăseseră acasă, și dacă se mai încumetase câte unul într-aici, spre locuința cămătarului, fusese pus pe goană, pentru că ceea ce avea să urmeze era o treabă serioasă, de oameni mari. Dricul sosi dinspre Filantropia, hurducăind prin gropile drumului nesigur, acoperit cu bălți înghețate. Pe capră stătea un cioclu îmbrăcat în haine negre. Pe cap avea o pălărie caraghioasă cu pampon din pene 216 de gâscă, date și ele cu tuș sau cu altceva. Mâna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
copii s-a tras. Ieșiseră cu felinarele de pepeni. Nu era băiat în cartier să nu fi găurit coaja unui cantalup de miez și să n-o fi scobit, găurele-găurele, cu coada unei penițe. Se adunau în capătul străzii, lângă Filantropia, cu luminări aprinse în boșarii goi, acoperindu-i cu palmele, să nu se stingă lumina. Bătea un vânt rece și șui, și băieții se strânseră cu pepenii la un loc, să vadă al cui e mai frumos. Au nimerit în spatele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ăsta era om al dracului, se vedea după cum pune mâna. Nu se înșelase nici de data asta. Paraschiv vorbea îndîrjit, privind groapa adâncă, sălbatică: - Mi s-a făcut sete, Treanță, să stăpânesc numai eu peste hoți, să călăresc Grivita și Filantropia, să văd ce e-n Obor și Mandravela și să-i fur Stăpânului pe Didina, să v-o dau vouă s-o mârliți și s-o batjocoriți, că 1-a lăsat pe Sandu și s-a dus după ăl puternic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cărămidă, și pe zidurile încă umede se așezau firme noi. Nu se putea spune că le merge tuturor la fel. Erau luni de când ședeau și zidarii, și-atunci nici negustoritul nu mai mișca. Unii proprietari lăsau pereții netencuiți. Ba, spre Filantropia, se încinseseră și câteva prăvălii. În octombrie care trecuse a dat și un potop de ploaie peste Cuțarida. Prăpădul începuse devreme. Pe la prânz cerul se albise tot. Dinspre margini se adunau norii, vălătuci-vălătuci. Apoi s-a iscat un vânt. Gutuile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gata și balaoacheșii, se înființau cu "mozica". De Crăciun o luau dinspre Grivița, pe la popă, să-i cânte oltenește, apoi la cârciumar, să-i guste vinul, și nu se opreau decât la poarta lui nenea Tache Sachelarie, lumânărarul, în coada Filantropiei, unde-i așteptau niște cozonaci moldovenești, galbeni ca berea, și țuică fiartă, să-i trezească din adormiri. Abia târa Anghel contrabasul, vechi și negru, mare cât un hambar, scrijelit de atâtea drumuri, în pântecele căruia dormeau cântece nemaipomenite. Mitică Ciolan
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iar la mititică, să nu mai văd lumina soarelui, mor cu gaborii de gât. Că-mi place să fac ce-mi trece prin cap, să nu dau socoteală. Și unde mi s-au așezat pe capul negustorilor! întîi au răscolit Filantropia. Au spart obloanele la Tarapana, au cărat marfa cu un camion tocmit. Pe urmă au trecut la jaful Griviței. Intrau ziua-n amiaza mare peste negustori și le puneau cuțitele în piept: -Banii! O învățaseră și pe Didina. O luau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i, ziceau oamenii legii, că știm noi ce să le facem! Prinde orbul, scoate-i ochii! Pungașii lucrau mînă-n mână cu comisarii. Nu le păsa. Se mai odihneau. Petreceau. De Crăciun s-au îmbătat la o petrecere cu zidarii din Filantropia. Spre ziuă, când băteau bidinăresele cu papucii lor roșii de catifea în cutiile viorilor, de drag ce le era, a plecat Sandu-Mînă-mică cu gazda, o aia cârnă și potcă. Bărbatul era mazgugur de băutură. A vrut să-l împiedice, a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu tine, Gheorghe? 1-a întrebat pungașul. - Ce să fie? Nimic. - Mă, tu-mi ascunzi ceva... - Nu. Să moară! 357 Dar celălalt știa că minte si parcă i se făcu frică. Au plecat s-o caute pe Didina. Pe drumul Filantropiei se aprindeau felinarele. În geamurile negustorilor, lămpile palide luminau mărfurile învechite, pătate de muște. Era cald și măturătorii loveau caldarâmul cu bocancii lor grei. Nuielele măturilor zgâriau pietrele pline de praf. Li se făcuse somn și scârbă. Era ultima lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu un protocol ecologic. Natura va deveni ea însăși un fapt de cultură. Limbajul inclusiv va descreți cele mai sfruntate frunți. În mod paradoxal, ceea ce dispare din această viziune umanistă despre viitor este chiar compasiunea. Mimarea compasiunii prin promulgarea unei filantropii care nu-ți atinge buzunarul te poate preface oricând într-un campion al egalității. Numai un „celălalt” perceput ca avatar al aproapelui poate fi arătat ca „mai bun”. În mod evident, o asemenea poziție spoliază capitalul simbolic al tradiției creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]