1,777 matches
-
si el originea ardelenească a acestora, cu ascendenți în localitatea Bran, lângă Brașov. Jocul popular “Ca la Breaza”are note aproape identice cu jocul popular “Breaza”de Făgăraș, asemănare ce derivă, desigur, din originea lor comună. Toponimul “Breaza” este, spun filologii, de origine slavă, însemnând în traducere, mesteacăn sau pădure de mesteceni. (Iorgu Iordan, Toponimia românească, editura Academiei, Bucuresti, 1963, pag. 80-82). Prezența pâlcurilor de mesteceni pe raza localității, relicve ale mestecănișului de odinioară ce îmbrăca terasa și versanții Prahovei în
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
să mă-năbuș? Asta e o lovitură de stat!"; tirania e înlăturată, imperiul e salvat (și i se va spune republică); se adoptă limba vulgară (Gagaț, găozium, tipicu, bășidum. Jos limba aristocrației!" strigă toți, "Limba noastră-i o comoară! Pentru filologi însă. Vă propun să învățați vulgara. E mai directă", zice Toth), iar din comitetul de urgență care ia ființă fac parte șeful sacagiilor, șeful pietrarilor, șeful barcagiilor, șeful grăjdarilor, șeful harabagiilor... Într-o paranteză (deschisă, ca să fie și ea translucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
luptei de clasă, arestărilor, terorii, morții. Născut din “oul vechii lumi”, supraviețuitor al lumii vechi, scriitorul-analist rostește și scrie cu curaj adevărul, eliberandu-se de fantomele trecutului, într-o țară aflată încă în întuneric, săracă, mințita și manipulata. Negoiță Gabriela Filolog, master în Lingvistică Engleză SUNT UN MOȘ BURGHEZO-MOȘIER de Jorj-Ioan Georgescu Prezentul volum, Sunt un moș burghezo-moșier, de Jorj-Ioan Georgescu, reunește trei piese de teatru: În patul lui Procust, Dan Lungu, Divorț total, dovada, raport MCV, Un proprietar furios și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
alături de Camelia și Mihai și, la rugămințile lui Beatrice, Petre reluă "poveștile din Câmpina": Două din ele sunt legate de Franța. Istoria noastră, în ultimele două veacuri, a fost mereu legată de Franța. Aici a locuit un mare savant, Hasdeu, filolog, lingvist, istoric, folclorist, marcantă figură culturală a epocii. Avea o fiică, Iulia, frumoasă și talentată, a făcut studii strălucite la Sorbona, a publicat poezii în franceză... A fost prima româncă ce a studiat la Sorbona. S-a pierdut la doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
adevăr, lucrurile importante se împlinesc de oameni pe măsură. Mă gândesc cu bucurie la sprijinul necondiționat pe care au știut a-l oferi, spre exemplu, membrii familiei Vasiliu, stabiliți de aproape două decenii la Stuttgart, o familie de dascăli, de filologi originari din Reșița. Au înțeles că o cauză nobilă necesită o implicare temeinică. Este implicarea pe care au demonstrat-o muzicienii sosiți la Stuttgart. Sunt hotărâți a înfrunta riscurile. Pentru Enescu. Pentru noi înșine.
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
îl recomanda pentru transpunerea unor împrumuturi latino-romanice (ca echivalent al lat. -tio/-tionem, al fr. -tion, it. -zione etc.); forme ca eliminăciune sau emulăciune sunau comic încă din vremea creării lor, iar termenul ironic și depreciativ ciunism, creat de adversarii filologului, a intrat în dicționarele curente (DEX). Or, e interesant că în limbajul familiar-argotic actual au apărut deja mai multe derivate cu -ciune, astfel că sufixul tinde să se transforme într-o marcă stilistică, într-un instrument de convertire a cuvintelor
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
de azi, "sudici" sau "nordici". Iar de polemizat , în vremea lui, Maiorescu a polemizat și cu cei din sud și cu "nordicii", ba parcă mai aprins cu aceștia din urmă, cu bucovineanul A. Pumnul cu al său "Lepturariu rumânesc", cu filologii ardeleni etimologiști Cipariu și Laurian, cu jurnalele românești din Austria stricătoare de limbă, cu stilul lor "greoi antiromânesc" și cu "monstruoasa germanizare în expresii". Nici Blaga nu-mi pare să fi fost ignorat de "sudici", respins de ei, fie doar
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
secolul XX. Sunt uimit că nu există un ziar care să preia această colecție și să o impună astfel pe piață. Un alt editor poate ar fi reușit mai mult în privința difuzării. În formarea dvs. se disting ca "punti cardine" filologul Rosa del Conte și istoricul Angelo Tamborra, de la care ați dobândit instrumentul de a accede la surse primare și respectiv metoda istorică. La rândul dvs. ați reușit să creați o școală. Cu ce rezultate? După părerea mea rezultatele sunt foarte
Cu istoricul Francesco Guida by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/8828_a_10153]
-
care mă cunoștea bine, îndrăzneț, ca toți ziariștii buni, și doritor să-mi verifice cunoștințele de profesor universitar de literatură română, îmi pune o întrebare rapidă, cu gândul secret că-mi va dovedi lacunele: Ia să vedem cât de bun filolog ești dumneata, domnule Simuț! Îți pun o întrebare filologică, ba chiar de istorie literară, și dacă știi să răspunzi la ea, mâine dau în ziar orice anunț năstrușnic vrei, fie și că ai luat Premiul Nobel pentru literatură pe 2006
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
dunărean și femeile din familia Moscu au doi oaspeți: pictorul Egor Pașchievici și profesorul Nazarie, istoric și pasionat arheolog din școala Pârvan. Amândoi simt forța malefică a locului, vraja rea care îi captează. Perechea de prieteni din romanul japonez, un filolog pasionat de fantastic și un psihiatru interesat de fenomenul posedării șamanice, au aceeași curiozitate de a afla ce ascund cele două ToganÜ, care sunt secretele pe care le apără. Unul dintre cei doi cade sub vraja femeilor: Egor este alesul
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
din 1960) a conferit învățării și aprofundării limbii și literaturii românești însemnătatea ce i se cuvine, atât prin deosebită pregătire științifică a cadrelor didactice cât și printr-o constantă legătură a catedrei cu cele mai importante universități din România, cu filologi și lingviști români de prim ordin, frecvent invitați în ultimii ani să țină aici lecții și conferințe. Altă reuniune, de aceeasi înaltă calitate, s-a desfășurat a doua zi, 30 noiembrie 2007, la Universitatea din Florența, în cadrul celebrului "Circolo linguistico
Manifestări universitare italo-române by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/8879_a_10204]
-
amănunțit. Lipsește o editură care să se ocupe în mod special de acest lucru. Lipsesc finanțările. Și, bineînțeles, lipsesc și specialiștii - nu de tot, dar în mare măsură. Corect ar fi să spunem: s-au împuținat îngrijorător specialiștii în domeniu, filologii "de modă veche", care să poată face o ediție critică. Dar mai sunt necesare edițiile critice? - e o întrebare, o îndoială, care pot trece prin mintea scepticilor. Gestiunea simbolică a unui patrimoniu cultural național nu se poate lipsi de profesiunea
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
Cosmin Ciotloș Orice filolog încercat v-ar recomanda fără să stea pe gânduri o carte cum e cea a Ioanei Bot: Sensuri ale perfecțiunii. Și - de dragul adevărului - orice critic lucid pus în fața acestui studiu ar trebui să redevină, pentru câteva clipe măcar, un asemenea
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
încercat v-ar recomanda fără să stea pe gânduri o carte cum e cea a Ioanei Bot: Sensuri ale perfecțiunii. Și - de dragul adevărului - orice critic lucid pus în fața acestui studiu ar trebui să redevină, pentru câteva clipe măcar, un asemenea filolog. Să-și lase, adică, deoparte orgoliul celui care le știe pe toate și mai ales care le-a citit pe toate și să se pregătească pentru o lectură cu creionul în mână. Întâi și-ntâi pentru că avem de-a face
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
Cea mai bogată recoltă de documente în română e, totuși, cea de acasă. Site-ul Universității din București conține, în afara unor cărți publicate la editura universitară, colecția Classica. Gîndită, se pare, pentru cercetările istoricilor, ea este de mare folos și filologilor. Se găsesc aici - tot în versiune fotografiată - două tipărituri coresiene - Pravila Sfinților apostoli și Întrebarea creștinească, editate de I. Bianu, în 1925, mai multe volume din N. Iorga, seria Scrisori și documente (de exemplu, Scrisori de boieri și negustori olteni
Prin bibliotecile internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9920_a_11245]
-
exemplu, Scrisori de boieri și negustori olteni și munteni, 1906), Dicționarul român-francez al lui Frédéric Damé (1893), mai multe volume ale lui Th. Capidan, despre aromâni și aromână etc. Edițiile de documente istorice n-au fost prea mult folosite de filologii români, în măsura în care aceștia erau interesați mai ales de forma cuvintelor, de evoluția sunetelor, iar transcrierea istoricilor nu era foarte riguroasă. Astăzi, sursele istorice pot fi foarte utile în studiul sintaxei sau al pragmaticii, în care esențială este organizarea textuală și
Prin bibliotecile internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9920_a_11245]
-
demersul artistic față de cel speculativ. Este cazul, între alții, al lui Giorgio Barberi Squarotti, poet, nu doar om de știință literară, cum s-a știut mai bine de douăzeci de ani, al lui Umberto Eco, Claudio Magris sau Marco Santagata, filologi și prozatori. Nu e lipsit de interes să comparăm iterul celor trei din urmă ca autori de ficțiuni, nu doar autorități în semiotică, în germanistică, respectiv în literatura veche italiană. Cel puțin la o primă privire, se observă că debutul
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
formale. 3. Obligativitatea întemeierii edițiilor academice pe analiza critică a tuturor manuscriselor autografe (eventual și a copiilor antume după manuscrise ipotetic autografe), a edițiilor antume apărute sub supravegherea autorilor și a principalelor ediții postume, analiză a cărei sinteză editorul profesionist, filolog, trebuie să o facă în prefața textologică, prezentând totodată și normele proprii de transcriere stabilite prin menționata analiză critică, norme care asigură stabilirea corectă a textului autentic. Analiza critică a surselor ediției și deducerea din această analiză a normelor de
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
politice ori acceptării unor exigențe sau a unor intervenții ale cenzurii, precum și - să presupunem -, în cazul unor studii de istorie literară, descoperirii unor documente ce impun modificări ale textului din ediția anterioară sau din ediții anterioare. în asemenea cazuri, editorul filolog trebuie să distingă între ceea ce merită să fie păstrat ca text autentic și ceea ce se cuvine să fie înregistrat, cu adnotările adecvate, la capitolul "variante". 5. Obligativitatea indicării în toate cărțile cuprinzând literatură clasică a ediției/ edițiilor matcă, fie printr-
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
ca și originalitatea critică a unei antologii din opera unui scriitor, par a fi de neadmis de către majoritatea editorilor contemporani și de cei ce administrează drepturile de autor, care se bucură, desigur, deocamdată, de prezumția de nevinovăție, întrucât nu sunt filologi. Dar ar fi cazul să recurgă la concursul unui filolog autentic, bine școlit, care să-i ajute să-ndrepte nedreptățile decurgând din ignoranță. 6. Necesitatea adnotărilor documentare, istorico-literare și a gloselor lexicale, îndeosebi în edițiile din colecțiile școlare și de
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
scriitor, par a fi de neadmis de către majoritatea editorilor contemporani și de cei ce administrează drepturile de autor, care se bucură, desigur, deocamdată, de prezumția de nevinovăție, întrucât nu sunt filologi. Dar ar fi cazul să recurgă la concursul unui filolog autentic, bine școlit, care să-i ajute să-ndrepte nedreptățile decurgând din ignoranță. 6. Necesitatea adnotărilor documentare, istorico-literare și a gloselor lexicale, îndeosebi în edițiile din colecțiile școlare și de popularizare. 7. Aș fi dorit să se discute la Clubul
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
treia ale romanului constituie miezul propriu-zis al romanului burghez. Timpul-țintă al reconstiturii este vara anului 1916, mai precis câteva zile din august, înainte și după intrarea României în război. În centrul Dimineții pierdute se află figura profesorului universitar Ștefan Mironescu, filolog ce vrea să instaleze un laborator fonetic și să alcătuiască un atlas lingvistic. Firele narative sunt destul de încâlcite și cititorului îi trebuie destulă perspicacitate și răbdare ca să le descâlcească. (Cel mai răbdător cititor profesionist al romanului a fost Valeriu Cristea
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
ghid turistic presat de spațiul tipografic. Nu e mai generos în basme, trei la număr, isprăvite în cîteva file. Primul pe care-l reține ediția este Roman Năzdrăvan, cunoscut, după titlu, dar foarte puțin, cred, legat de Filimon. Explicațiile de filolog autodidact nu lipsesc: "Prin zicerea năzdrăvan, poporul român, și mai cu seamă țărănul, înțelege pe omul cu minte deșteaptă, care prevede viitorul." Basmul pare făcut din foarfece, zmeul apare unde nu e locul lui, obiectele năzdrăvane intră în scenă fără
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
ca de la Tocilescu, și m-am gândit mult la modul de a te face solid, solid mai pe sus de toate. Ar fi foarte bine să urmezi cu asiduitate și la cursul de paleografie, necesar unui lingvist, ca și unui filolog, ca și unui istoric."; "V-am scris Dv. această scrisoare, fiindcă Dv. sunteți omul competent în specialitatea pentru care m-ați trimes și pentru că dacă n-aveam încrederea Dv. nu aș fi fost trimes de nimenea." (Ioan Bogdan); "Hasdeu se
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
fost definiți dintr-o perspectivă care privilegia ideile recomandabile în epocă (independență, continuitate), evitînd asocierile cu noțiunea de vasalitate și minimalizînd conflictele de orice fel. este cu siguranță termenul cel mai interesant, despre care au scris mai mult istoricii decît filologii. Textele în care cuvîntul apare (cu familia sa lexicală) constituie însă și materialul de studiu al istoricilor limbii române și chiar și al istoricilor literaturii (interesați de tehnicile narative din cronici). Profesorul Djuvara prezintă o bibliografie a problemei, trecînd în
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]