373 matches
-
este o frază ce avea o semnificație foarte precisă pentru bizantini, dar atingerea acestei fericite stări nu era apanajul prostiei, inculturii, ci al exersării celei mai subtile a minții. Într-un mod asemănător cu afirmațiile lui Pitagora din antichitate, a filosofa nu este altceva decât exprimarea năzuinței spre înțelepciunea pe care filosoful nu o deține. Cel ce reușește însă să atingă starea minții ce este desemnată prin conceptul de înțelepciune, atunci depășește cele ale filosofării ca act discursiv către filosofarea ca
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a vedea un spectacol, de a asista la o sărbătoare și până la contemplație spirituală, meditație, studiu și peculație teoretică.1 Este evidentă dimensiunea vizuală a acțiunilor descrise de termen, căci chiar și rădăcina sa înseamnă vedere, 0sa. Pentru grec, a filosofa însemna a săvârși ceva esen- țialmente legat de actul de a privi, de a contempla un spectacol, o sărbătoare. Conceptul își găsește o utilizare privilegiată la Platon, care consideră că ajungerea la adevăr, acțiune înțeleasă ca dezvăluire a ceea ce este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
timp antrenamentul și pregătirea minții pentru a se face aptă de primirea celor mai presus de ea, dar nu mai puțin și ceea ce se înțelegea prin filosofia cu fapta, cele ale ascezei și ale „liniștii”. Prețuirea acestei modalități de a filosofa nu a fost niciodată subestimată în istoria culturală a Bizanțului, de aceea atât școala de filosofie, cât și mănăstirea au fost în aceeași măsură căi de exersare în cele ale filosofiei. Întreaga societate bizantină a fost structurată din perspectiva acestui
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
încăierare tensionată Tofana scoate revolverul și trage, dar după moartea lui Rudy se prăbușește asupra cadavrului și, plângând, îl acoperă de sărutări. Alter ego ratat al Tofanei, Sbilț este raisonneur-ul piesei. În timp ce nepoata lui este un om de acțiune, el „filosofează”. Sfâșiat, ca Tofana, de complexe, din pricina originii lor, Sbilț le convertește în frondă și cabotinaj. Se pretinde genial și reflecțiile lui sinistre atestă, într-adevăr, o inteligență ieșită din comun. O inteligență de „geniu pustiu”, cum îl caracterizează Tofana. Ieftine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
a gândirii franciscane, de a da răspunsuri la unele probleme actuale și urgente, - sigur nu este unica tradiție, dar este o trăsătură decisivă a identității Europei. III. Drepturile credinței, autonomia persoanei și libertatea conștiinței 1. Bonaventura este un creștin care filosofează și nu un filosof care este și creștin « Chiar dacă ar avea omul cunoașterea naturii și a metafizicii, care se înalță până la substanțele cele mai înalte, și de am admite că omul, ajuns aici, s-ar opri: este imposibil ca el
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
obiectul; și nu se va realiza fără Cristos atâta timp cât El îi este scopul. Filosofia se află în fața alegerii lui Cristos sau a căderii sale sistematice în eroare». Așadar filosofia lui Bonaventura este o filosofie creștină. Bonaventura este un creștin care filosofează, și nu un filosof care este și creștin. Altfel spus, Bonaventura nu se joacă de-a creștinismul: când face filosofie nu își pune în paranteză propria credință, ca și cum Revelația nu ar fi avut loc. Poziția sa este o formă de
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
vieții este de a ști ce e bine și ce e rău; * a afla ce sunt cu adevărat binele și răul; * răul cel mai mare de care poate avea parte omul: a crede că știi ce nu știi. Socrate a filosofat toată viața, o monomanie care l-a împiedicat să aibă o viață ordonată. Confruntându-ne cu Socrate ne dăm seama de nevrednicia noastră. Astfel și-a atras dușmănii. Viața este cel mai precar lucru: oricând poți să nu mai fii
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
entități universale dincolo de cuvânt, încrezător în realitățile particulare. Toată filosofia lui Montaigne se rezumă la un elogiu adus lumii reale, concrete, terestre (M. Onfray). Montaigne este interesat de trup, de natură, pământ, realitate, timp prezent. El gândește și trăiește. "A filosofa înseamnă a învăța să trăiești", să trăiești bine, să nu te temi de moarte. A muri nu se învață. Fiecare viață trebuie trăită în așa fel încât să nu regreți nimic. Viața trebuie trăită plenar. Plăcerea este convenabilă când este
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
vieții, prelungește copilăria și întârzie venirea bătrâneții, este necesară prieteniei, dă naștere artelor. Astfel încât e mai bine să dorești să fi nebun decât înțelept (M. Onfray). Una din frazele celebre ale lui Montaigne ("Nu sunt filosof") atestă modalitatea de a filosofa care constă în a-ți bate joc de filosofie. Totuși, Montaigne a "inventat" filosofia franceză. Marele secol (XVII) a fost apolonic (ordine, lumină, sobrietate, calm, măsură, simplitate, transparență, dialectică) și dionisiac (muzică, beție cântec, dans, viață exaltată, înflăcărare, jubilație, natură
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
lucrurilor. Să știm cine suntem, ce suntem, cum gândim, pasiuni, dorințe. Este proiectul prin care individul își poate găsi locul în lume, în real, rațiunea de a fi împreună cu ceilalți spre a da sens existenței sale. Este nevoie de a filosofa pentru a ajunge la Bucurie. Spinoza nu era ateu. Dumnezeu există în chip necesar. Unic și etern, el există și acționează din simpla necesitate a naturii sale. Fără el nimic nu poate exista și nici nu poate fi conceput. El
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
va mai încerca abilitățile în multe alte ipostaze pînă să se hotărască să se implice total în realizarea unui film - That Thing Youk Do! - incursiune în lumea rock-ului. După metamorfozarea impusă de Naufragiatul (1999) în care a trebuit să filosofeze asupra vieții și modalităților de supraviețuire, devine responsabil cu disciplina în perimetrul carpetei verzi de pe Culoarul morții (2000) ce duce direct la scaunul electric. Gardianul șef reprezintă încă o partitură ingrată pentru vedeta ce trebuie din nou să se războiască
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
sfârșise prin a se sinucide. Dumitrașcu nu o face, dar se internează pentru multă vreme la "nevrotici", părăsește apoi Clujul pentru Italia unde se pierde în anonimat, schimbând de acolo mesaje nu cu Mârzea, vechiul "complice", ci cu Jiquidi care filosofează pentru el în înregistrări pe bandă, trimise prin poștă, despre "relația de fond, abisală, eternă, între călău și victimă". Jiquidi îi domină pe cei din mediul său altfel decât Mârzea care este un cinic jovial, pus mereu pe chefuri ,oricât
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
o prostituată, un profesor etc. - de a se încadra în conveniențele sociale în ciuda faptului - enunțat de locvacele raisonneur - că oamenii se nasc unii în paradis, alții în iad. "E greu de acceptat că Răul domină!" este ideea centrală în jurul căreia filosofează din off protagonistul absent al eseului pe care Jean-Daniel Pollet l-a intitulat Cei din fața noastră, referindu-se la o sumă de fotografii-receptacol al tuturor mizeriilor suportate sau săvîrșite de oameni în acest veac. Dacă cineastul francez este recunoscut pentru
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
clopoțel, ca o culoare țipătoare a unei pene prinse în păr. Numai să zici „eu sunt” și e deja prea mult. Acum imaginați-vă că cineva spune „Eu sunt Ambrosio” și judecați singură imensitatea acestei iluzii. Dar nu vreau să filosofez, ci să vă vorbesc despre relația mea cu sunetele, de care nici măcar eu nu sunt conștient. Se pare că, uneori, vorbesc singur, vreau să zic că gândesc cu voce tare și pun suflet și mă plâng și înjur. Scriind ceva
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
călătorește ca o lampă pe care o vezi trecînd noaptea, dintr-o cameră în altă cameră, pe fațada unei case?". De aici, imaginile alunecă, într-o simulare de dicteu automat, o fericire leneșă, care te face să descoperi și să filosofezi. O legătură de sînge - la propriu, sîngele îl folosește Voronca spre a-și lipi imaginile - se încheagă între trecerile repezi de la o poveste la alta, atît de pripite, uneori, încît își fărîmă conținutul. Omul perfect fericit se căinează, pe el
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
și indigoul, de la Ind;/ iubea Marcel pe Albertina/ și era foarte suferind.../ ... Și ne-a cuprins indiferență,/ și-a mai pocnit câte-un balon:/ Sclipesc faiantele-n Faenza/ și baionetele,-n Bayonne.// Voltaire dormea într-o volteră/ și, între timp, filosofa;/ a mai trecut de-atunci o eră,/ a mai căzut câte-o sofa.../ ...De ce se clatină iatacul/ și cad ghiulele pe balcon?/ Opriți,/ opriți,/ opriți atacul/ La baioneta, la Bayonne!" (Balada baionetei din Bayonne, din vol. Simpleroze) Șerban Foartă nu
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
înțeleagă de aici omul obișnuit, care se lovește zilnic de tot soiul de necazuri și trăiește de azi pe mîine, deși mult prea cinstitele noastre statistici vor să-l convingă de contrariul? Să rățoiește și el la cine poate și filosofează neguros că răul cel mare nu e sus, ci pornește de jos, unde totul merge prost. Or, dacă lucrurile ar sta cu adevărat astfel, România ar fi o țară neguvernabilă. Ceea ce nu e cazul. Atît doar că dacă noi, cei
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
Gheorghe Grigurcu Ce relație are moartea cu filosofia? A filosofa înseamnă a învăța să mori", proclama solemn Platon, iar Nietzsche, dionisiacul îmbătat pînă la primejdioase limite de întune-coa-sele-i energii vitale, afirma la rîn-du-i că "dacă n-ar fi fost moartea, nu s-ar fi filosofat deloc". Scriitorul român contemporan Dumitru
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
are moartea cu filosofia? A filosofa înseamnă a învăța să mori", proclama solemn Platon, iar Nietzsche, dionisiacul îmbătat pînă la primejdioase limite de întune-coa-sele-i energii vitale, afirma la rîn-du-i că "dacă n-ar fi fost moartea, nu s-ar fi filosofat deloc". Scriitorul român contemporan Dumitru Au-gustin Doman e dintre cei ce cutează a schița o replică: "Filosofia se învață, moartea - nu". Cu alte cuvinte întoarce spatele unei "științe a morții", unei morți cărturărești, uscate, pentru a măsura terifiantul fenomen cu
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
Socrate". În paginile volumului de care ne-am ocupat sunt presărate nu puține citate din Cioran: "Sentință cioraniană: ŤNiște muște tragice, asta suntem cu toțiiť. Nu chiar cu toții. Unii sunt muște vesele, fericite, inconștiente". Ca și: "Cioran: ŤA învăța să filosofezi asupra morții e adevărata modalitate de a învăța să moriť. Ei, dar ce plăcut e doar să filosofezi despre moarte! De ce ne-ar mai interesa un lucru atît de complicat pentru învățarea morții?". Ca și: "Cioran: ŤMurind, devii stăpînul lumiiť
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
ŤNiște muște tragice, asta suntem cu toțiiť. Nu chiar cu toții. Unii sunt muște vesele, fericite, inconștiente". Ca și: "Cioran: ŤA învăța să filosofezi asupra morții e adevărata modalitate de a învăța să moriť. Ei, dar ce plăcut e doar să filosofezi despre moarte! De ce ne-ar mai interesa un lucru atît de complicat pentru învățarea morții?". Ca și: "Cioran: ŤMurind, devii stăpînul lumiiť. Care lume? Doar a morților, deși am o bănuială că Cioran avea în vedere chiar toată lumea". Autorul Tratatului
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
ludică, așa cum își propune să fie Tetraktys: "chiar dacă tu îmi spui mereu că memoria este singura noastră formă de luptă împotriva morții, eu îți răspund invariabil că uitarea este singura noastră șansă de a ne elibera de suferință" etc. Așa filosofează de obicei bărbații în pat, după consumarea actului sexual (susțin sexologii și... Camil Petrescu, care exemplifică fenomenul, în romanele sale). Dar faptul în sine nu este la urma urmelor condamnabil. Contează ce rezultă. Unele dintre lungile monologuri eseistice ale lui
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
vidă (simplul său gest suspendat în ridicol), precum și obscenitatea ostentativă, ambele postúri făcînd școală, mai cu seamă ultima, îmbrățișată de tineri care își imaginează că simpla denudare fiziologică ar fi un act de bravură literară: "Sorin Comoroșan are timp să filosofeze în stilul lui caraghios («Într-o lume în care nimic nu este sigur, trăim pe-o găoace fără probabilitate unu...») și, mai ales, să-și desfășoare fanteziile erotice scabroase". (continuare în nr. viitor) Alex. Ștefănescu - Ceva care seamănă cu literatura
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
și o dîrzenie de om întunecat. În epoca poemelor epice, a mers mai departe decît ceilalți tineri și ne-a fericit cu un roman în versuri, ilizibil; s-a apucat apoi să dea semnificații simbolice unor situații din viața muncitorilor, filosofînd penibil și scoțînd efecte artificoase din temele sale foarte la modă". Sau despre apucătura autoritaristă a lui Alexandru Piru: "Punctul său de pornire este cel al negării sau al contestărilor parțiale. E limpede că tînjește după calificativul de critic exigent
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
mereu aceeași: voința universului. De aceea muzica e voință întrupată și muzicianul e un gînditor care nu are conștiința că face metafizică. Parafrazîndu-l pe Leibniz, Schopenhauer scrie: „Muzica e un exercițiu de metafizică ocult, în care spiritul nu știe că filosofează.” (p. 307) Straniu e că filosofarea aceasta se face fără lexic, muzica fiind scutită de ingerința noțiunilor, care au dezavantajul că impun o tentă abstractă ce merge pînă la alterarea prospețimii voinței. Dumnezeu nu se lasă prins în concepte, ci
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]