338 matches
-
filozofare, aspect avut deseori în vedere de exegeți 312, dar rămas încă sub semnul controverselor, deși o orientare cu un mare grad de aderență nu lipsește. De obicei se încearcă stabilirea relației dintre anumite limbi și anumite moduri de a filozofa, considerîndu-se deci, implicit, că o asemenea relație există și că structura limbilor cauzează, condiționează și favorizează, măcar în parte, dezvoltarea cugetării într-o formă sau alta. Desigur, de fiecare dată discuția vizează în primul rînd modalitatea de filozofare și în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
integralitatea operei sunt obligatorii; nici o categorie poetică nu-l cuprinde îndeajuns. Succesiv sau simultan, iată-l jucându-și nu rolul, ci rolurile: transparent ori ermetic, neoclasic, baroc ori neoromantic, instaurator de sensuri dar și de contrasensuri (frizând absurdul), paradoxal și filozofând liber (nu o dată cvasi-didactic) iată-l mereu în gardă, totdeauna de o mobilitate ficțională enormă, în funcție de text. Mai toate demersurile lui, ca poet, sunt modulațiile unui căutător fără pace, ale unui solitar introspectiv și volubil, terorizat de disjuncții ("Eu" față
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și tot singuri murim..." Însă, ca și "domnul" Martin Heidegger, neîmpăcatul Cezar Ivănescu se împotrivește morții și "complicilor" ei, sfidând. Pe Hemingway și Malraux războiul, situație-limită, îi deprinsese să moară. Filozofarea, spusese scepticul Montaigne, propune înscrierea în legile cosmice: "A filozofa înseamnă a învăța să murim" (Eseuri, XX). II Tristețe la Baaad, dezolare în Doina și în alte texte, pagini în care limbajul depresiv își aliază programatic intelectul; hiperluciditatea singuraticului (retras în Turn pentru autocunoaștere) amplifică ineluctabil mâhnirea. Nici un sprijin în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
personalitate ramificată, un unicat; a-l prinde într-o singură formulă, aceasta ar fi ori prea laxă, ori jenant-reducționistă. Prezență proteică: creator de primă mână dinamitând locul comun, amator de concetti, baladist și orfic, ironist și narativizant, ceremonios și ermetic, filozofând între paradox și zâmbet, el e, pe scurt, un modern dezinvolt, un ecumenic cu deschidere spre universal, clamând parcă pentru refacerea omului natural. Apropierea de o poezie ca aceasta cere neapărat inițiere multiplă, pregătire și rafinament. Inclement cu "barzii" care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imagini din Turnul Babel (peste 600 de versuri) configurează un "babelism" în perpetuitate: ciudată rotire de obiecte (stratificate pe șapte nivele), teribilă viermuială de ființe, navigare în haos. Aparent flegmatic, simulând nonșalanța, poetul percepe în chip coșmaresc iar în subtext filozofează. Pe scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de frămîntări ai studiilor în străinătate, pămîntul s-a înfruntat cu cerul, dragostea cu me tafizica. Metafora fierbinte a iubitei s-a înfruntat cu recele simbol filozofic în Floare-albastră". Va să zică, poetul retras și tăcut din fire, voia să învețe, să filozofeze, iar fata nu-l lăsa în pace și-l ademenea la dragoste. Cînd s-a întîmplat aceasta? Poezia a fost scrisă în vara anului 1872, iar iubita lui, cu numele metaforic de Floare-albastră, murise de opt ani și jumătate! Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și criza economică mondială (e nevoie de bani pentru a testa și introduce un sistem nou), consider că trans -ul mai are de așteptat mult și bine. Totuși, ar fi interesant să matematicizăm (în limitele bunului-simț, firește) poezia și să filozofăm pe teme matematice. Într-o zi, poate, copiii-mi sau, mai realist, nepoții-mi, vor învăța trans. Până atunci, orice eveniment trans va rămâne doar o oază de inovație inteligentă, însă mult prea inteligentă și complexă pentru sistemul de învățământ
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
întregime venind imediat. Imaginația ne-a fost pusă de mai multe ori la încercare, noi trebuind să continuăm o frază ori să scriem un mic eseu pe o temă dată. Nu o dată am "despicat firul în patru", încercând timid să filozofăm. Cel mai mare câștig a fost faptul că am aflat mai multe despre colegii mei profesori și despre elevii participanți la acest proiect. Seriozitatea abordării temei, drăgălășenia prezentării acesteia, buna dispoziție și umorul au fost câteva din "plusurile" acestui curs
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Dumitriu, Istoria logicii, p. 790. 114 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 58. 115 H. Schnädelbach observă că "pentru a aplica modelul său de comprehensiune asupra a tot ce este inteligibil în general", Dilthey "profită de cîmpul semantic comun <<expresie-manifestare>> și filozofează oarecum pe bază etimologică". În aceste condiții, termenul de "expresie" dobândește "o funcție-cheie, asemănătoare cu aceea a termenului de << trăire>>": "Tot ce e inteligibil este manifestarea unui fapt interior, iar comprehensiunea este în forma ei elementară o regresie de la faptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și mâna preotului predicator, cu alte cuvinte cuvântul și fapta trebuie să fie în cel mai perfect acord, iar când cele două se unesc devin icoană a toată filosofia: De ce te trufești? Fiindcă înveți prin cuvinte? Dar este ușor să filozofezi prin cuvinte; învață-mă prin viața ta, aceasta este cea mai bună învățătură ... Este mai bun decât tine cel care mă învață prin fapte, căci învățătura nu pătrunde în suflet prin cuvinte așa cum se furișează prin exemplul tău; nu numai
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
și mâna preotului predicator, cu alte cuvinte cuvântul și fapta trebuie să fie în cel mai perfect acord, iar când cele două se unesc devin icoană a toată filosofia: De ce te trufești? Fiindcă înveți prin cuvinte? Dar este ușor să filozofezi prin cuvinte; învață-mă prin viața ta, aceasta este cea mai bună învățătură ... Este mai bun decât tine cel care mă învață prin fapte, căci învățătura nu pătrunde în suflet prin cuvinte așa cum se furișează prin exemplul tău; nu numai
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
ele. Odată ce devenim conștienți de timp ca substantiv, ne punem întrebări despre creația timpului.“52 Atunci când folosim expresiile limbajului „în mod practic“, noi urmăm reguli ale folosirii, pe care le-am învățat fără să fim conștienți de acest lucru. Când filozofăm nu ne mai putem sprijini însă pe asemenea reguli, care conferă sens expresiilor limbajului. Asta înseamnă că limbajul „nu mai lucrează“, că „roțile se învârt în gol“. Atunci când folosim, în viața practică, expresii care se referă la stările noastre subiective
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
familiare, constituie tot atâtea contribuții la acea „înțelegere“ pe care o poate oferi cercetarea filozofică așa cum a practicat-o Wittgenstein în ultimele două decenii ale vieții sale. Suntem tot timpul tentați, în viața cotidiană și cu atât mai mult când filozofăm, să considerăm anumite demersuri, anumite mișcări ale gândirii nu numai drept firești, naturale, ci drept norme generale. Iar de obișnuințele care tind să orienteze autoritar modul nostru de a gândi nu devenim coștienți decât atunci când ajungem să le percepem drept
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asupra exprimărilor noastre curente poate genera confuzii conceptuale nu există o tensiune, o contradicție. Învățăm cu toții să dăm semnificație exprimărilor semenilor noștri cu privire la ceea ce simt ei, tot așa cum învățăm să dăm semnificație varietății manifestărilor lor comportamentale nonverbale. Atunci când „reflectăm“, când „filozofăm“, vom fi însă tentați să caracterizăm exprimările despre ceea ce simțim drept „descrieri“ ale experiențelor subiective. Falsa analogie care ne face să acceptăm această caracterizare este favorizată de trecerea cu vederea a unor corelații, de incapacitatea noastră de a „cuprinde cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și în alte însemnări ale sale Wittgenstein s-a pronunțat împotriva ideii curente că obiectul cercetării filozofice este formularea și întemeierea unor teze teoretice, autorul afirmă că „această intenție explicită este pe de-a întregul compatibilă cu faptul că el filozofează cu intenția neexprimată de a întemeia o teorie“. Iar dacă se va putea arăta că lucrarea conține „o teorie bine întemeiată“, atunci indicația cu caracter biografic că Wittgenstein nu a urmărit formularea unei teorii „ar putea cel mult să ne
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
perfecțiunii divine, ea însăși stagnantă, deoarece perfecțiunea este autosuficientă. Zeii nu se schimbă, nu evoluează, în vreme ce oamenii, prin cultivarea rațiunii au șansa devenirii, dacă "se rânduiesc între cei ce știu și cei ce nu știu nimic": Nimeni dintre zei nu filozofează, nici unul nu năzuiește să devină înțelept fiecare și este. Căci dacă unul e înțelept, el nu filozofează. Tot astfel e cu cei neînvățați; ei nu-și bat capul să filozofeze și n-au nici o râvnă să devină-nțelepți. Tocmai asta
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
prin cultivarea rațiunii au șansa devenirii, dacă "se rânduiesc între cei ce știu și cei ce nu știu nimic": Nimeni dintre zei nu filozofează, nici unul nu năzuiește să devină înțelept fiecare și este. Căci dacă unul e înțelept, el nu filozofează. Tot astfel e cu cei neînvățați; ei nu-și bat capul să filozofeze și n-au nici o râvnă să devină-nțelepți. Tocmai asta-i nenorocirea cu neștiința, fiindcă te-miri-cine, fără să fie împlinit ca om și la minte, își închipuie
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și cei ce nu știu nimic": Nimeni dintre zei nu filozofează, nici unul nu năzuiește să devină înțelept fiecare și este. Căci dacă unul e înțelept, el nu filozofează. Tot astfel e cu cei neînvățați; ei nu-și bat capul să filozofeze și n-au nici o râvnă să devină-nțelepți. Tocmai asta-i nenorocirea cu neștiința, fiindcă te-miri-cine, fără să fie împlinit ca om și la minte, își închipuie că este așa de ajuns; de aceea nici nu râvnește lucrul de care
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
aparițiile disparate care se pot detecta în opera sa, avem impresia unei prezențe mai mult anunțate decât investigate cu adevărat, percepem atmosfera crizei evocate de Nietzsche, pe care o respiră și Heidegger și care condiționează pathosul modului său de a filozofa, dar nu observăm încă referirea precisă la corpusul textelor și fragmentelor nietzscheene. Am văzut în ce mod receptarea operei lui Nietzsche a contribuit la caracterizarea climatului epocii, marcate de nihilism, relativism, deziluzie și Kulturpessimismus. Problemele deschise în perioada "post-Nietzsche" trebuiau
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a cerut postul de comandant al gărzilor de ieniceri din Istanbul. Nu, nu se poate, Kuciuk Selin este un om de o cinste ireproșabilă și loial până la prostie. Mavrocordat, cu felul lui de a despica firul în patru, începu să filozofeze asupra a ceea ce înseamnă să fii cinstit într-adevăr. Avea acea superioritate înaintea semenilor săi pe care doar lectura aprofundată o poate oferi. Citise cu atenție scrierile patristice și comentariile prelaților contemporani lui, deși se mișca într-o lume plină
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pas, dar jocul minții devenise rece și sărac. — Ce să-ți spun, ce să înțelegi, m-ar obosi, mă obosește. Jaluzelele ferestrei cedară, căzură. Lumina se fracționă, hașurată, zăbrelită. Auzi, undeva, în spate, murmurul, binecuvântarea, adioul. — Tu ai un defect. Filozofezi prea mult. Țâșnise, brusc, suprem superb saltimbanc : adevărat maestru ! Dublu triplu multiplu salt fatal : arena înmăr murise. Capul asinului sărea de pe un birou pe altul, țop țop țop, trupul pornise pe scări, în salturi, step spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nimeni nu voia să mănậnce. Mi-i închipuiam prune pe ram, semințe ale ierbii legănate de vậnt și orice dangăt al clopotului mă făcea să meditez profund. Biserica era locul tainic de refugiu al sufletului meu, obligat prea devreme să filozofeze. Curậnd, după plecarea iernii năprasnice, avea să-l petrec dincolo de tărậmul lumii acesteia pe tatăl meu, răpus de o boală îndelungată. Se despărțise cu greu de noi, dragii lui copilași, cărora le scrisese cu grijă testamente bătute ordonat la mașina
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu degete catifelate și calde, cârciumarul a scos mese pe terasă, sub umbrar, iar mușterii - gâdilați plăcut de razele soarelui - Își ung gâtlejurile cu beuturile care fac viața dulce și capul greu dimineața. Muzichia de pahar și de inimă albastră, filozofează Gicu, aduce sete și mai mare pe șoseaua gâtului. După care cântă, spre amuzamentul celor doi, fiindcă n-are voce nici cât măgarul. Păcătos ești, cârciumare, dai să bea la orișicare, pe bani și pe datorie, tot așa să-mi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la paranghelie cu cocoana. Gicu privește către cer implorând mila divină, apoi scoate o hârtie de cincizeci de mii, cheamă florăreasa și preia firul de trandafir. Nici nu ajunge bine la masă și, hop, se-nțeapă. În timp ce Își suge degetul, filozofează clătinând din cap: M-a blestemat baragladina, să vezi că-mi merge rău, ăstea se pricep la magie Închisă la culoare! Mi-a zis mie baba de la patru, cică Îți leagă și mințile dacă vor ele... Chiar atunci apare nevastă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
numai că fără banii lui iri nu există șanse. Nici măcar infime. Așa că tot femeia deacasă este mai aproape de sufletul lui, iar concluzia i-a făcut pe ceilalți să aplaude. Gore declarase că el ar alerga după moni, iar Sandu Șpriț filozofase În legătură cu obligativitatea ca masculii să nu o ia la sănătoasa după reprezentantele sexului frumos sau după mijloacele de transport În comun... Ehe, ce-i femeia? A vieții cheie, conform melodiei sau o tovarășă de viață și de idealuri. Sandu oftează
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]