6,294 matches
-
el și pe care o numește, uneori, Franța, este, după mine, un topos profund livresc. Nu pentru că scriitorul nu ar avea o priză autentică la realul și cotidianul francez, așa cum au ceilalți francezi, ci pentru că ea se nutrește din afirmații filozofice, e construită pe premise teoretice, nu pe evenimente sau pe simplă scurgere a timpului, care firește, și-au avut și ele rolul lor. Aceste premise sînt expuse foarte clar într-un preambul al cărții, care mie mi s-a părut
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
de origine, cu condiția de a dobîndi o altă; constitutiv pentru umanitatea noastră este faptul de a avea o limbă, nu de a avea o anumita limba" (sublinierea mea, pagina 27). Acesta nu este un crez personal, ci o axioma filozofica. Pe pagina alăturată, referindu-se la dedublarea să prin adoptarea unei alte culturi și a unei alte limbi, cea franceză, pe lîngă cea bulgară, Todorov face o teorie a dialogismului preluată deschis de la plurivocitatea romanesca a lui Bahtin: Coexistența a
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
la această frază. Articolul lui Sorin Alexandrescu e tulburător, pentru că el ne reamintește că, oricît ne-am delecta cu teorii postmoderne ale identității, a fi un turist în propria ta existența, un vagabond al universului, fie și acesta un univers filozofic, clădit pe principiile solide (dar oare mai puțin utopice, paradoxal cum ar părea o asemenea afirmație?) este mai curînd himera tragică a vietii deztăratilor la sfîrșit de secol 20. Pentru Sorin Alexandrescu, cultura de origine rămîne cultură. Ea nu poate
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
capitol, si totusi nu-ți spune nimic, sau se pregătește, hîtru, să te contrarieze. Cu atît mai evidentă mi se pare concepția literară a volumului lui Carrière, prin această modalitate de structurare a poveștilor. Subtitlul ales de autor este Povestiri filozofice. E perfect justificat, povestirea e sinonima, în bună măsură, cu înțelepciunea, si de aici jocul de cuvinte și de transferuri logice evident. Dar Carrière însuși are o justificare mai interesantă, pentru că e mai particularizata și mai nuanțată: "Poveștile", spune el
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
atît de mult încît le vrem fără sfîrșit? Sau pentru că, așa cum susțin unii neurobiologi, sîntem noi înșine o poveste, si ne e teamă de orice fel de final, căci întrezărim în el propriul nostru sfîrșit? Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor. Povești filozofice din toată lumea, traducere de Brîndușa Prelipceanu, Editura Humanitas, București, 1999, 433 pag., preț nemenționat.
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
cu care imi deschid discuția cărților filozofului francez, ci mai curînd un deghizat avertisment adresat acelor cititori pentru care Lévinas e un nume încă doar sonor, nu și cu adevarat familiar. Un avertisment că, oricît ar părea de notoriu sistemul filozofic pe care îl propune autorul Totalității și infinitului a și este, fără îndoială, măcar printr-o receptare la mîna a doua, via Alain Finkielkraut, tradus deja cu multe cărți în românește, acesta vine totuși împotriva matricii epocii. Lévinas aduce o
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
nazistă, dar și cîteva scrise după. Dificilă libertate a fost tradusă, pentru Editură Hasefer, de Ticu Goldstein, care semnează și el o postfața întru totul remarcabilă, prin felul în care combină informația biografica despre Lévinas cu subtile și concise comentarii filozofice. Firește, e vorba de coloraturi stilistice diferite în aceste două cărți: prima e un tratat de filozofie, în sensul aproape clasic al cuvîntului, în vreme ce a doua păstrează savoarea vie a unui discurs cîndva adresat unor fapturi în carne și oase
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
degrabă ca energie supremă prin care noi, ca ființe eminamente singure și distincte, individuate pînă la limitele unei autonomii copleșitor de insolitante, ne aruncăm, la propriu și la figurat, în brațele Celuilalt. Erotismul este o carte superbă, manual de gîndire filozofica sub semnul unei alte vîrste a filozofiei decît cea de pînă la al doilea război mondial, dar deopotrivă fantezie literară, eseu despre Marchizul de Sade și literatura erotică a Occidentului. "Punerea în aplicare a erotismului, spune Bataille, are în totalitate
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
ele care poartă totuși un nume, fac și desfac firele, simple sau complicate, ale unei intrigi, și uneori ajung chiar la banale și previzibile deznodăminte? E limpede că teorii precum cea a lui Baudrillard au limitele inevitabile ale unui SF filozofic, dacă îl pot numi astfel. Cu alte cuvinte, ca "pericolul" despre care ne vorbește el nu e chiar atît de mare. Că odată ieșiți din sala de cinema regăsim, totuși, o realitate familiară și de încredere, oricît de contestabila ar
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
pot numi astfel. Cu alte cuvinte, ca "pericolul" despre care ne vorbește el nu e chiar atît de mare. Că odată ieșiți din sala de cinema regăsim, totuși, o realitate familiară și de încredere, oricît de contestabila ar fi ea filozofic. Este o realitate în care Eu și Tu au consistentă, se întîlnesc, oricît de efemera și de suava, impalpabila acea secundă a întîlnirii. Baudrillard ne propune să fim stoici, prin asta înțelegînd, de fapt, să fim vicleni: "dacă lumea este
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
putea scăpa multora. Nu suntem țară care să fi trăit vreodată sub imperiul urgentei. La noi, posibilitatea - relativismul adică - a dominat copios toate celelalte forme de exprimare socială. De la imperativul " Nu se poate, toa'su, unde te crezi mata!", până la filozoficul " Se poate și așa", românul și-a exhibat ăntreaga paletă a strategiilor existențiale. Imobilismul tragi-comic, indiferență criminală față de timpul care se scurge fără a ne da osteneală de a-l marca an vreun fel, complacerea ăntr-un fel de pseudo-societate naturală
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
sistemului judiciar a unor magistrați. În paranteză spun, am întotdeauna rețineri să spun "resurse umane", pentru că oamenii sunt mai mult decât resurse, ei sunt în primul rând un scop în sine, informează . Iar această remarcă nu este doar de ordin filozofic, ci are și aplicație practică. Concret, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să mute magistrații de la instanțe mai libere către unele mai aglomerate, în funcție de gradul de încărcare. Dar aceasta presupune implicit să schimbi cursul vieții profesionale unor oameni, și nu va
Ministrul Justiţiei: Până la sfârşitul anului 2012 trebuie să intre în vigoare şi celelalte trei coduri () [Corola-journal/Journalistic/25061_a_26386]
-
până la urmă acesta tot se va șterge undeva cu ei.) Editură Christiana, București, 2006, 534 pp. (Recenzie și Comentarii) D Lestine iterare răscolit însă de partea dedicată “reeducării.” Comentariile cărți, și în timpul zilei puteau ieși în curtea închisorii. Actul de la filozofice și psihologice sunt fără îndoială înțelepte și profunde, 23 august și ocupația sovietică au pus administrația dar oarecum secundare descrierii “reeducării.” În ce priveste închisorilor în deruta. Pentru scurt timp, regimul de detenție s-a credință și întoarcerea la Iisus
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
țara condiția umană actuală, care incită sentință morală. Morala poetului este de el zidită și numai de el știută”, dar spiritele. Impune un stil de meditație practică și se bazează pe faptul că în așternută metaforic pe file de carte. filozofică, o gândire metaforică, pe viață „numai rădăcina contează, După lectură, înțeleg că care puțini dintre noi o înțelegem, dar fiindcă ea leagă diversitatea în „Marginea Lumii” înseamnă pentru G. ne atrage prin construcția lirică. unitate (...) și leagă oamenii într-un
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
este neliniștit când vede „fericirea tuturor activiștilor corupți de astăzi, care înțelepciunii”(p.17), în care „Ea, femeia” rătăcindu-se” și încearcă să o trateze promovează „licheaua în vârful apare ca o simbioză de echilibru în „ca pe o problemă” filozofică. Înțelegând ierarhiei” prin slugărnicie, prin „gudurare central universului: „E ca pământul cu „neputința umană”, concluzia nu poate fi alăptată de incultură”. care se joacă Dumnezeu când plânge decât tristă: „Când credem că am trăit, Așadar, analizând primele poeme de t
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
e viața, singura întâmplare exprimate într-o formă concisă și „PREZENTUL” nu se poate mândri cu neașteptată ce ne tastează biografia expresivă, cuprinzând adevăruri morale realizări, ci rămâne sărac în „fapte” și într-un e-mail cu pretenții de istorie sau filozofice. „gesturi” mărețe. Așadar, în poezia umană”(Variațiuni de ocazie, p.13). Dintre poeziile celui de-al doilea „Prezent”, George Baciu realizează o Iată, G. Baciu este surprinzător de ciclu, amintesc poezia „Prezent” care excelentă demonstrație de integrare a modern în
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
chiar aceasta este - Din nou despre Cioran). Întrebat „ce aspecte ale operei lui Cioran” l-au atras la o primă lectură și care dintre acestea i se par „importante și astăzi”, Dan C. Mihăilescu răspunde: „Eu nu am pus niciodată filozoficul, religiosul, metafizica sau mistica în plinul blazonului cioranian. Ci undeva spre marginea cîmpului heraldic. Dintru început am avut, năpraznic și copleșitor, senzația unui imens jurnal pe viață (le Journal d’un douteur), a unui scriitor-de-sineînsuș i (écrivain de soi-même). Cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
ne definește în singurătatea și unicitatea noastră umană, cu cel public, al agorei, unde trăim alături de ceilalți, comunal, cu toate rigorile, relele și bunele ce decurg de aici. Deși recunoscută că falsă, dihotomia privat/public are rădăcini adînci, nu doar filozofice, ci mai ales într-un mental comun care ne-a convins, pe diverse filiere (religioase, literare, filozofice, sociologice, psihologice) că de cele mai multe ori lumea dinăuntrul nostru nu are nimic de-a face cu aceea din afară. Dar daca natura noastră
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
comunal, cu toate rigorile, relele și bunele ce decurg de aici. Deși recunoscută că falsă, dihotomia privat/public are rădăcini adînci, nu doar filozofice, ci mai ales într-un mental comun care ne-a convins, pe diverse filiere (religioase, literare, filozofice, sociologice, psihologice) că de cele mai multe ori lumea dinăuntrul nostru nu are nimic de-a face cu aceea din afară. Dar daca natura noastră este contractual bună, dacă avem nevoie de ceilalți pentru simplă supraviețuire, oare mai putem accepta această schisma
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
acum cunoscută (cititorului român) manieră tulburătoare, aforistic-speculativă, si totusi auster argumentativa, a lui Vladimir Jankelevitch. Ambele cărți tratează chestiunea iertării, Delumeau în cheie istorică și focalizata pe religie într-o perioadă bine determinată, Jankelevitch la un nivel pur teoretic și filozofic. Dar, în esență, ambele sînt o reflecție pe tema felului în care sinele, prin mărturisire și iertare, izbutește să se deschidă spre Celălalt, să stabilească un soi de punte către lume, fără de care nu ar putea supraviețui. Pe Delumeau l-
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
degajă o atmosferă apăsătoare, de pesimism și tristețe". Aceeași obiecție o are și E. Docsănescu la Moartea ceasului de Marin Sorescu, pe care-l supune avizului tovarășilor Ionescu Al. și Ț. Stoian. ("Volumul conține poezii de meditație - fie cu implicație filozofica mai largă, fie cu caracter personal - si cateva poezii satirice. Din ansamblul volumului se degajă o viziune sumbră, sceptică asupra vieții, asupra istoriei."), povestindu-le politrucilor mai multe poeme ce "pot da naștere la interpretări greșite din punct de vedere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18189_a_19514]
-
teoriile și idealurile părinților revoluției franceze au fost contestate. Și nu numai de gînditori "reacționari", precum Joseph de Maistre, dar și de gînditorii de tradiție liberală, Montesquieu, Tocqueville, Benjamin Constant, aceștia din urmă fiind "redescoperiți" abia astăzi de nouă gîndire filozofica franceză (Pierre Manent, Marcel Gauchet, Luc Ferry, Alain Renault). Alți gînditori (Heidegger, Foucault, Horkheimer, Adorno) au mers chiar mai departe cu critică lor și au văzut în individualismul de sorginte raționalista sursă întunericului însăși. Astfel s-a afirmat că nazismul
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
fond metaforic. Când abordăm universul unei opere poetice, scriem de fapt despre forța cu care poetul a știut să-și construiască paleta sa de înțelesuri, subânțelesuri înglobate într-un sistem de semnificații, de specificitatea sa, deci despre metafora sa. Esența filozofică, la unii poeți profunzi, se află în câmpul metaforic. Când poetul este el însuși, adică în metaforă, se realizează o apartenență intimă, de profunzime la Idee, într-un univers al conștienței și inconștienței. Metafora este de sorginte filozofică. Un tot
Metafora ca ritm al gândirii poetice. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/85_a_471]
-
sa. Esența filozofică, la unii poeți profunzi, se află în câmpul metaforic. Când poetul este el însuși, adică în metaforă, se realizează o apartenență intimă, de profunzime la Idee, într-un univers al conștienței și inconștienței. Metafora este de sorginte filozofică. Un tot filozofic și liric, inseparabil, se realizează. O impresie de atemporalitate se realizează prin metaforă când realitatea imediată este aparent respinsă de aceasta. Gândirea poetizantă este dată de metafora întâmplătoare, când nu se constituie într-un sistem metaforic.În
Metafora ca ritm al gândirii poetice. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/85_a_471]
-
la unii poeți profunzi, se află în câmpul metaforic. Când poetul este el însuși, adică în metaforă, se realizează o apartenență intimă, de profunzime la Idee, într-un univers al conștienței și inconștienței. Metafora este de sorginte filozofică. Un tot filozofic și liric, inseparabil, se realizează. O impresie de atemporalitate se realizează prin metaforă când realitatea imediată este aparent respinsă de aceasta. Gândirea poetizantă este dată de metafora întâmplătoare, când nu se constituie într-un sistem metaforic.În poezie metafora este
Metafora ca ritm al gândirii poetice. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/85_a_471]