17,285 matches
-
a douăzeci-și-șasea). Dialogurile sunt spumoase și incitante, e greu să anticipezi vreo replică de-a protagoniștilor. Mai mult, ele oglindesc incapacitatea personajelor de a lua ceva în serios: de la familie până la ei înșiși. Nu e atât umor bonom, cât ironie fină și sarcasm, cruzime uneori. Chiar când personajele vor să lase jocul deoparte, rămâne mai degrabă o parodie de melodramă decât o melodramă. Dar ce putea fi mai adecvat într-un film care-și propune să exploreze fața întunecată a ludicului
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
în continuare... Al. P.: În Franța am trăit numai cîțiva ani. Există încă în Franța o majoritate de oameni inteligenți, care nu se manifestă decît particular. Și există un fel de agresiune infamă și resentimentară contra elitelor și contra valorilor fine umane, pe care o întrețin intelectualii francezi de stînga vehement. Pe care îi urăsc din răsputeri ! Mai mult decît comuniștii din România, sunt simple lichele, simpli criminali. Detest intelectualul francez de stînga care e și rafinat e subtil, e paradoxal
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
situație ori a sărit peste cal. În ziarul ,Ziua" din 2 august 2005, fostul ministru de Externe, fost vice-prim-ministru, fost membru în tot felul de comitete și comiții internaționale, trântește un articol de-o agresivitate fără precedent în zona ,oamenilor fini" din mijlocul cărora provine. Chiar și pe vremea lui Ceaușescu, dl Severin avea contacte cu lumea internațională și știa care sunt cutumele, în ce constă diferența între un democrat și un, să zic, adept al teoriilor rasiste. Ei bine, toate
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
-o: Sonet Lui Karin Săpând adânc primordiale clise Marea în zori un os pe țărm zvârlise Un os rotund de monstru vechi marin, Alb de talazuri spălat mereu lin. O, cât prin ape tainic rătăcise Ritmic bătut de dalta verde fin, Câte valuri leneș biruise Săltând mai pur de spumele lor plin... Priveam tăcut minunea întinsă pe nisip, Desăvârșit prin vremuri tăiat de valuri chip; Și ascultând nemărginitele chemări Când seculi îndărăt pe gânduri numeri, Eu mări vedeam, de mult învinse
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
suficient de pudică. Scris și apoi finisat vreme de cîțiva ani de zile, romanul Degete mici este o poveste retro, cu iz mitteleuropean (are dreptate Simona Sora în prefața cărții) în care nostalgia se îmbină cu ironia și un umor fin, abia sesizabil. Ca scriitură (umorul discret din intervențiile naratorului, sentimentalismul ironic, atenția acordată detaliilor, obiectelor care compun universul casnic, caracterul non-eroic al personajelor și al faptelor) proza lui Filip Florian aduce, la nivelul acestui roman, cu cea a lui Daniel
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
se organizeze pentru unii grăniceri cursuri intensive de adulmecare și a străinilor. Că zice el: - Uite, mă, Frantisek Priplata ăsta, condamnat pentru asasinat, a plecat din țară fluierând vesel la festivalul usturoiului din Cehia. Mă rog, are avantaj pentru noi, fin'că, poate, mirosindu-i gura a usturoooooi... l Am vizionat cu mare plăcere și liniște sufletească reportajul tv de la Neptun, unde Președintele Băsescu și Premierul Tăriceanu dansau pe aceeași terasă ponteuxină. Înseamnă că numai briza mării mai reușește câte-un
De la sublim la ridicol și înapoi spre... Schengen by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11446_a_12771]
-
a întâmplat cu ea și cu noi în douăzeci și unu de ani. La început, nu ne unea doar plăcerea să mâncăm, să bem și să fim împreună. Mai era și ostentația, da. După ce am schimbat chifteluțele de la Alberi pe bucate mai fine, dineurile noastre au devenit niște ritualuri de putere, chiar dacă nu știam asta pe-atunci. Ne puteam permite să mâncăm și să bem bine, de-aceea mâncam și beam tot ce era mai bun și ne străduiam să fim văzuți și
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
la o parte, pentru un timp, strigăturile revendicative și sudălmile antiguvernamentale. Era cald și era consens". Asta-i viața: o pauză cît o zi de post între două lucruri făcute - eventual... - cu temei. |stimp, ce face cultura, ce fac, adică, finii cronicari? Merg pe vîrfuri, să nu-i deranjeze cu mai mult de-un junghi între coaste pe mai sus pomeniții oameni ai muncii. Și se mulțumesc să se amuze, chit că nu-i totdeauna rîsul lor. Peste toate lumile astea
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
o vagă siluetă de aer în peisajul actual. Rareori mai este amintit în câte o evocare nostalgică a anilor '60 sau menționat într-o înșiruire de nume, de obicei la sfârșit, ca o curiozitate literară; ori ,analizat", cu un surâs fin, pe făgașul excentricităților sale, de-a lungul drumului de pietre și simboluri pe care l-a parcurs cu un fel de stoicism, la mijloc de ridicol și vizionarism. Criticul nu trebuie să adopte o conduită justițiară de haiduc, deposedându-i
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
caz. Întrebarea pe care trebuie să și-o pună în permanență cititorul, citind aceste interviuri este ce elemente din discursul acestor vedete ale zilei asigură imensa lor audiență la public. Dacă la Andrei Pleșu stilistica impecabilă, folosirea permanentă a acordului fin pentru a valorifica la maximum sonoritatea și sensurile fiecărui cuvînt, umorul difuz, vorba de duh, care apare cu deplină naturalețe în discurs, transformă fiecare replică într-o sărbătoare a comunicării, la alții secretul audienței la public este mult mai greu
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
Luys de Narváez, Diego Pisador, Enríques Valderrábano, Alonso Mudarra și până în secolul următor, secolul marilor așezări în planul culturii europene, moment ilustru reprezentat în muzica spaniolă de Gaspar Sanz, spre exemplu. O muzicalitate clar formulată, o claritate a tonului, o fină coloristică timbrală ce argumentează departajarea netă a planurilor și, mai ales, susținerea interioară vie, permanent logică, de o dinamică echilibrată; ...totul desemnează în cazul lui Gallardo del Ray o personalitate artistică puternică, anume personalitatea unui muzician virtuoz de aleasă clasă
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
unei femei. O fetiță, de fapt, care vrea să crească întîrziat, dacă se poate deloc, să nu treacă în pielea fostei colege de joacă, deja măritată, a mamei îmbătrînind dinăuntru, a mătușii țepene și nevricoase. Este nuanța, trasă în tușă fină, care ține departe un roman cu temă riscantă de excesele regretabile ale literaturii de gen. Nimic exaltat, bovaric în imprimarea pe bandă a unei vieți care nu duce lipsă de constrîngeri. O voce stăpînită, de om care a înțeles din
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
este Letiția Branea. E, mai întîi, un corp frăgezit de senzații pe care le-a reținut cîndva, ca pe ciupiturile prin care încerci să-ți dai seama dacă ești treaz sau visezi. Vederi de noapte, vederi de zi, vedenii, bîzîituri fine care te tot împung în urechi țes o plasă legănată din care te mai dă jos spaima cîte unui priveghi. Experiența morții apropiate, a vecinei, a mătușii, a colegei de serviciu a mamei scutură, din vreme în vreme, amorțeala unor
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
ea că a venit alături la vecini, niște pesionari, poștașul, cu pensia, ca și la Ifi, care-mi spunea că pe-ăsta, pe poștaș, îl cheamă Păsărică, aducând în cioc pensioara. Damblaua dânsei de a tot da nume în dreapta, în stânga... Fine
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
închide la doi, mistica aparține exclusiv plăcerii sexuale. Sonete de alcov casnic, poemele sînt închinate în exclusivitate trupului femeii calină gospodină și amantă focoasă a cărei perpetuă seducție are loc în dormitor & în bucătărie, trupul ei fiind cîntat cu metaforele fine ale textilelor sau cu cele aromate ale verdețurilor. Iată una dintre capodoperele volumului, unde elogiul fetișist al trupului femeii are eleganța și grația unui poem scris de un trubadur al plăcerii nu doar al dorinței, acest delirant și patetic discurs
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
poemului, cele în care sînt rememorate riscurile și victimele avorturilor datorate legii punitive a lui Ceaușescu din anii '80, au funcția unei adevărate exorcizări și a asumării firești a maternității. Poemul Și mai înainte este un cutremurător remember și un fin omagiu adus tuturor femeilor care refuzau să nască în acele vremuri. Celălalt sprijin, lîngă care se retrage de fiecare dată, este bărbatul, o prezență tandră, vitală, discretă, ghicită mai ales în absență. În fine, comunicarea cu miraculosul imediat este starea
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
răpus După care se cere să fi cufundat în mare la fund apoi se înhață un polip (cît mai mare) se prinde de-o stîncă cu harponul ori cu ținte și i se taie nervurile pe lung c-un briceag fin ăstimp se privește cu sînge rece sîngerarea dar între timp se ia un trandafir magnific căruia i se desprind alene petalele una cîte una 1962 La vestea morții doamnei M.T. Treabă bine făcută, Moarte, chiar o izbîndă, ca să distrugi o
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
toate astea, o poveste. Un roman nu de escapade frugale și iuți - eroul lui e sastisit de ele ca un chiriaș etern de pensiuni, ci, mult mai mult, de dispoziții. O carte scrisă așa cum zgîrîie tamburul tăvălit prin cerneală penița fină prinsă în urechiușa inimii pe care faci experiențe. Viața e ținută să se rotească încet și pe scoarțele ei de piele rămîn, acolo unde-o atingi, din viteză, puncte, puncte. În rest, alb și neted. Cele cîteva bride, capitole, deși
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
la niște întîlniri de falii care se imbrică. Doborîrea fanioanelor, rapidă, ca un schimb de mingi fără azimut și scrisul încet, migălit. De fapt, de la o viteză încolo, experiențele trepidează pe loc. Un fel de centrifugă aruncă afară doar fragmente fine ca stil, nesăbuite, deseori, ca idee. Ambiții de om care, mai tînăr sau mai trecut, nu crede în sfaturi. A cărui curiozitate ține de plăcerea, deseori brutală, a descoperirilor pe care le face un diletant, un amateur, nu de ștaiful
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
din obsesiile vieții sau dacă fantasmele literaturii tensionează viața. Cert este că jurnalul este literatură și încă una la cel mai înalt nivel. Artificiile și stilul ficțiunii nu sînt ocultate în discursul diaristic și, oricum, descriptivismul policrom și luxuriant, arhitectura fină a viselor și substraturile lor simbolico-mitice, reflecțiile subtile pe marginea scrisului sînt deja o marcă înregistrată. Dincolo de impresii și analize, Jurnalul rămîne aceeași fascinantă, pentru că înșelătoare, walk on the deepest side, în "basementu-ăla întunecat" unde orice accent îți stîrnește emoții
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
Inevitabil, a devenit mentorul meu. Dincolo de prelegeri, ne-a lăsat lecții de-o caldă urbanitate, de-o rară moralitate. De sărbători, ne invita la el acasă. Fuma "regale" cu carton. Beți tutun?, ne întreba. Ne oferea un vin ușor, purpuriu, fin, ne vorbea despre Rebreanu și Macedonski, despre Sadoveanu... Imita vocea lor, surprinzător pentru noi, și evoca scene de cald umor, într-o atmosferă de calm și bună dispoziție tonifiante. După trei ani, eram în București, într-o deplasare. Spre bucuria
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
Crețu, un telefon mă anunța că va veni să mă ia numai Constantinescu, pe numele mic Richard, un medic chirurg lucrând pe cranii și pe care nu aveam de unde să-l cunosc. (Hazardul lucrează, și el, cu instrumentele cele mai fine...) Doctorul Constantinescu este un tânăr eminent, slab, scund, cu ochi extrem de vioi, trist, timid, întâmplându-i-se mai de mult un lucru, făcând din el o ființă nefericită. Ce? Nu zic. Nu insist. Un om singur și apăsat, pe care
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
un unghi personal, cu un polemism implicit de bună factură. Așa cum versurile tînărului Geo Dumitrescu aruncau cu vitrion în obrazul pur al poeziei moderniste din interbelic, mai multe pagini din antologia lui Alexandru Mușina par a fi replici directe și fine parodii la neomodernismul nichitastănescian. Crenelurile abstracte din 11 Elegii, toată acea tensiune a speculației care înghite și consumă realul, în trepte de combustie anunțate oracular, sînt convertite, în versurile obraznicului profesor de franceză, într-un tip de poezie cvasirealistă, de la
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
mai ales pe amici. Este jurnalul, matur și fair-play, al unei "urmăriri" întinse pe ani, al unui fel de critică-școală. Grila" rămîne, practic, aceea a unui poet, deprins a trage cu ochiul la felul cum se schimbă stilul celorlalți, cu fina curiozitate pe care o au, de obicei, unii față de alții, copiii crescuți împreună. Developările critice dreg scăpări mai vechi, precum vina autorului de-a nu-l fi antologat, cîndva, pe Adrian Alui Gheorghe, bun prieten, altminteri. Încet-încet, relațiile dintre poeții
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
consumatorului ei. Dacă așa ar sta lucrurile, n-ar fi, vorba ceea, decât o "mare sfârâială". Esențial nu mi se pare ce intră în pagină (poate să intre orice). Esențial e ce rămâne din ea, bucățile de piatră sau pulberea fină a viziunii poetului. Din această perspectivă, nu tematica (pestriță) și tonalitatea (scăzută) îi pot fi reproșate lui Dan Sociu. Deficiențele volumului apar din vidul de semnificație al unor versuri, din platitudinea lor totală, irevocabilă, pe care nici o teorie și nici un
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]