3,915 matches
-
masă, Sisoe scrie, foarte concentrat. Este îmrăcat cuviincios, cu cămașă albă si anteriu negru descheiat la gât, cât să se vadă cămașa. Are barba și părul tunse scurt. Aspect de gospodar aranjat) NIȚĂ: Fie, dom' șef, da' bun vin au finii dumitale! Acuma-mi pare bine că i-am cununat... DUMITRAȘ: Apoi am știut eu la cine m-am prins naș... (strigă) Fină Ilincă, oare s-ar mai găsi pe undeva o oală nouă și plină? ILINCA (din culise): Îndată, nănașule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
hangiul. Parcă eu de unde știu? De la feciorul meu Șulim, care a terminat liceul de vreo zece ani. Aaa! Șulim. Deștept băiat. Nu era el cel care a întrebat atunci când ai vândut calul: „Tată, calu’ nostru iap-o fost?”l-a șfichiuit fin moș Dumitru. Ia spune-mi, ești mulțămit de plată? Sau... Dacă nu ești mulțămit, să știi că înțarcă bălaia. Spune-i lelii Zamfira că îi mulțămesc tare mult pentru ce ne-o trimis. La mine ai să ai poarta deschisă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe paharnicul, că eu ud mai mult pământul - a rânduit învățătorul lucrurile. Nu i nimic, nașule, că și morții sunt ai noștri - a răspuns Costăchel. Inginerul s-a așezat și asculta cu zâmbetul pe buze dialogul celor doi - naș și fin. Petrache mustăcea și el la locul lui, dar nu îndrăznea încă să intre în vorbă... Când vinul a reușit să strălumineze mintea și să încălzească sufletele, discuția a început să curgă ca o apă vioaie... Care va să zică, nemții nu s-au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Am șters-o din inimă, vreau s-o șterg și din ogradă. Ce mândrețe de copac! Face niște cireșe!... Un timp Costache nu mai zise nimic, apoi își continuă gândul: Făcea, Maria! Făcea! Ca apoi să zică: mă duc la finul Petrache să-i cer beschia. Poate vine și el să mă ajute. Maria muți. Se așeză pe un scăunel în ceardac, cu capul prins între cele două mâini, și-și strânse gândurile toate să nu izbucnească afară la lumina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și să găsească cărarea, dacă nu drumul care duce la iertare. N-o fi Simona prima și nici ultima fată de pe pământ care se greșise! Nu trecu nici jumătate de ceas și Costache se întoarse și fără beschie și fără finul Petrache. Acesta îl rugase să înțeleagă că nu poate participa la o crimă ca aceasta, pentru că asemuia cu o adevărată crimă tăierea cireșului din care mâncaseră și el și pruncii lui, ani la rând, cireșe mari și deosebit de gustoase. Finul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
finul Petrache. Acesta îl rugase să înțeleagă că nu poate participa la o crimă ca aceasta, pentru că asemuia cu o adevărată crimă tăierea cireșului din care mâncaseră și el și pruncii lui, ani la rând, cireșe mari și deosebit de gustoase. Finul Petrache încercase să-l întoarcă pe Costache din hotărârea lui, dar acesta, fără să-i dea măcar binețe, ieșise pe poartă întunecat, dând din mâini și bolborosind cuvinte bolovănoase, după cum i se frământau buzele. Costache intră în ograda sa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de trăit că noi mai avem nevoie de el. Peste încă un an revenisem. Găsisem poarta legată. Tata nu era acasă. Simțisem un gol adânc, era prima dată când nu-l găseam acasă și pornisem să-l caut. Era la finii lui. Era sărbătoarea Schimbării la față a Domnului și el, după Sfânta Liturghie, fiind invitat de fina, se dusese la ea acasă. Noi eram mulți, copii și nepoți. Când ne văzuse, începuse a plânge de bucurie. Ne întoarserăm toți la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și discretă. Regretabil e faptul că a plecat dintre noi pe neașteptate, în anul 2000, în urma unei boli nemiloase, ca și acela de a nu fi fost anunțat și invitat la înmormântare îchiar dacă a fost incinerată), căci eram și finul ei de cununie. Fratele mai mare al bunicului Ioan Sasu, poetul și rapsodul popular Constantin Sasu, nu avea decât patru clase primare, situația familială și vremurile de răscruce dinaintea primei conflagrații mondiale nepermițându-i continuarea școlii. Cu toate astea, talentul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pe noi. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și Acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, imitându-l pe preotul Mihuță al cărui fin eram, fiind botezat de preoteasă. Slujba se termina cu ungerea frunților cu mir și înfruptarea cu nafură ori agheasmă. Prejudecata lor oarbă în Dumnezeu le întărea speranța unei răsplăți divine, uitând că de la pământ la stele drumul nu e neted
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
scuze că există) Când am revenit În cameră, Melanie adormise deja, cu trupul dezgolit aproape În Întregime (așa cum Îi era obiceiul). Avea pe ea doar o pereche de chiloței roz, peste care și-a tras un furou transparent, din ceva fin. Dormea liniștită, cu năsucul În vânt. Am privit-o din nou, interminabil, fără să mă mai satur. Totul la ea se afla Într-o armonie deplină de linii și ondulații, de trăsături fine și de curbe dulci. Un corp de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se întoarse către mașină. Elicopterele-și luau zborul, pe când Tinel Bleneac reveni la copacul în care aruncase căciula plină cu bani, o recuperă, se duse la mașina proprietate personală, urcă la volan și plecă în localitatea învecinată cu frontiera, la finul său. Ăsta, semițăran, semitârgovăț, lucra ceva prin curte. Hai în casă, îl invită părintele. Hai. Vezi ce am aici ? O pungă răpănoasă. De pe unde ai culeso? De printr-un șanț. Ce ai în ea? O căciulă de bani?! Nu rămâne
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
PRM și chiar...PCR! Ptiu! Cum arată și autoarea studiului, ce rost avea revenirea lui Hegedus, a lui Măciucă, Traian Iancu, Amza Săceanu , În structurile de decizie culturale? Și cît de pali dă a fost activitatea lui Sorescu, ori a finului său, Ogășanu? Să nu mai vorbim de Mircea Micu sau Mihai Ungheanu, care n-au făcut decît rău mișcării noastre artis tice! Și ca să nu credeți că am fixații, vreau să reproduc un fragment din volum, citînd de la pagina 401
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai puternică, că tânjeam încă, în fiecare secundă, să ating mâinile ei reci, să-i mângâi părul lins, să o privesc în ochi cum n-am privit-o niciodată și să-mi desfăt auzul cu cascadele glasului ei atât de fin. Cum să-i mărturisesc, la revenirea noastră acasă, că acea înfiripare a dragostei dintre mine și Iozefina în biblioteca orășenească din orașul X, în urmă cu luni bune, urma să dispară imediat după așezarea ei în mormânt, riscă să crească
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cine plătește udătura? Nu numai udătura, ci și mâncarea, și nu una oarecare... Ci una ca la o cumătrie măcar. Și plata ar cam trebui s-o facă... nașul... ha, ha, ha! Adică eu? Piei drace! Plata are s-o facă finul. La asta mă gândeam și eu, dar am vrut să te necăjesc doar. Dinspre partea asta nu-i bai, Pâcule... În zori, carele erau deja încărcate. Ca de fiecare dată, în fața cărăușilor ședea Vasile Hliboceanu, ca un haiduc în fruntea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lume de mare și mâncare ioc - a întins coarda Pâcu, vorbind în șoaptă, cu o înfățișare șoltică. Mai bine hai să vorbim cu Costache, ca să vedem cum o dregem în astă seară. Că odată vede nașul... Care naș și care fin, Dumitre? Păi, nașii suntem noi, iar finul sau finii, că sunt doi, sunt Hliboceanu și Mitruță. Pâcu și-a răsucit mustața și a grăit: Sunt sigur că nu-ți trece prin cap la ce m-am gândit eu. La ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întins coarda Pâcu, vorbind în șoaptă, cu o înfățișare șoltică. Mai bine hai să vorbim cu Costache, ca să vedem cum o dregem în astă seară. Că odată vede nașul... Care naș și care fin, Dumitre? Păi, nașii suntem noi, iar finul sau finii, că sunt doi, sunt Hliboceanu și Mitruță. Pâcu și-a răsucit mustața și a grăit: Sunt sigur că nu-ți trece prin cap la ce m-am gândit eu. La ceva de soi sunt sigur că nu, Pâcule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pâcu, vorbind în șoaptă, cu o înfățișare șoltică. Mai bine hai să vorbim cu Costache, ca să vedem cum o dregem în astă seară. Că odată vede nașul... Care naș și care fin, Dumitre? Păi, nașii suntem noi, iar finul sau finii, că sunt doi, sunt Hliboceanu și Mitruță. Pâcu și-a răsucit mustața și a grăit: Sunt sigur că nu-ți trece prin cap la ce m-am gândit eu. La ceva de soi sunt sigur că nu, Pâcule. Ba la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că îți vorbește unul căruia - când era mai tânăr - i s-au aprins călcâile tot după... după Măriuța... Hliboceanu simțea că vorbele lui Pâcu, deși erau dojenitoare, cădeau totuși ca o mângâiere pe inima lui aprinsă... Pâcu, cu nasul lui fin, l-a mirosit pe Hliboceanu. A întins mâna și, luându-l de braț, a ieșit cu el afară, sub clar de lună... S-au așezat pe o buturugă, lângă fântână... Cu mișcări leneșe, Pâcu a pornit să îndese tutun în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sub 4-5 cm, ecografie la o lună fără alt tratament, iar în cazul în care diametrul este peste 5 cm - observație eco. Unii autori sunt de acord cu aspirația de teama torsiunii (metoda este controversată). Etiopatogenie: creștere excesivă a gonadotro finului din cauza scăderii postnatale a nivelului de estrogeni + progesteron. De luat în considerare diagnosticul diferențial, cel mai important cu tumorile renale. În general este diagnosticat incidental la ecografie. De urmărit ecografic în chistul neonatal dacă se reduce spontan, de luat în
Revista Medicală Română by Aboayesh Said () [Corola-journal/Journalistic/92292_a_92787]
-
lipită stângaci de trunchi. Mulțumește și continuă să tremure la câțiva metri de postul lui Antoniu. La capătul scării rulante care coboară În adânc, cerșetorul cu picioarele retezate, stăpân absolut al ,,vehicolului,, coborâtor, pândește sprijinit În cârje, cu mirosul lui fin de fiară, cascada de oameni ce curge necontenit Înspre trenuri. În fiecare zi la 10 dimineața se instalează acolo strategic și dispare la 14,00 fix , cu buzunarele pline de bancnote verzi de 1 RON Ă zece mii vechiă. Dacă raportăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În sacul ei. Mi-a dat o batistă albă din mătase, tivită cu dantelă, care avea brodate inițialele ei. —Mersi, am acceptat-o eu. Era o adevărată crimă să te ștergi la nas cu ceva atât de frumos și de fin, dar am făcut-o. Este foarte frumoasă batista asta. — Se pot lua de la Leron. Comandă specială. Vin ei la Chicago la mama. Lucrează numai cu programare. Să vezi materialele. Minunate. Ce-ar fi să comand și pentru tine data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vieții. Și eu, sincer să fiu, ți-o spun pentru că nu te cred suflet meschin ori vulgar, am crezut că am șanse la..., la o femeie frumoasă. Mi-a bănuit intenția și mă tratează cu un sictir fin, așa de fin, deghizat în ironie sau indiferență, că uneori mi-i milă de mine, alteori mi-i ciudă și-mi vine să fug. Crezi că fata pe care o aștepți...?... Sînt hotărît! Are un trup frumos. La cap e cam botoasă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
suficient de detașat de situație ca să poată observa cât de frumos se desenau mușchii lui Bull când piciorul încordat dezvăluia cu totul elementul invaziv ce ținea de anatomia feminină. Zona din jurul vaginului, perineul, protuberanțele și osul pubian, era atât de fin implantată în membru, încât efectul general era unul suprarealist - ca într-o pictură de Dali sau Man Ray. Bull își întorsese gâtul și privea transfigurat. Vedea și el acum în oglindă orificiul absolut nelalocul lui ieșind în evidență ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că ne-a auzit! — A, nu. Nu ne poate auzi. Și are un somn atît de adînc! Tot din spirit de economie: să dormi puțin, dar adînc... — CÎt Îl urăști! exclamă Rowe uimit. — A Încurcat totul. Un băiat atît de fin, de inteligent, și totuși, singurul lucru pe care-l face e să inspire frică altora. — Unde spuneai că e? — În dormitorul lui, dincolo de salon. — Pot folosi telefonul? — E riscant. Telefonul se află În salon, iar ușa dormitorului e Întredeschisă. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar interzice, ci i-ar fi lăsat în pace să-și facă politica la lumină, cel puțin așa poți să vezi ce fac, pînă unde ajung, cîtă ascultare li se dă. Îi bagi în ilegalitate, caută acul în carul cu fin, nu-i și cînd te așezi binișor numai ce simți că te înțeapă și nu ai cum să-l apuci. Ăsta era un lucru pe care nu-l pricepea și n-avea încotro decît să dea vina pe mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]