2,959 matches
-
transcendentalizat ca în Cimitirul Buna-Vestire. Textele adunate în capitolul de mijloc s-ar putea spune că le întrec din toate punctele de vedere pe toate celelalte, adevăratul Comnstantin Țoiu își arată aici, fără ornamente inutile, cel puțin două calități incontestabile: finețea cu care creează personaje feminine și farmecul memorialistic. Madame C., marchiza care își pingelește singură pantofii, "o medicinistă ambițioasă, albă la față, răsfățată de antecesori, hrănită numai cu porumbei pasați, cu ochi mari, negri, buze mici, orgolios strînse, cu o
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
2000. Se numea Duduca de marțipan, un titlu savuros, dulce, poetic și feminin, un titlu pe care îl ții minte și care era (și este) în pas cu moda literară a unei părți a publicului tînăr, acea parte dedată la finețuri pe spații mici, la histrionisme retro și dulcegării bine condimentate cu umor și bun gust. Am văzut-o atunci pe Doina Ioanid perfect integrată într-o anumită direcție a scrisului românesc de azi, o direcție care nu e doar a
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
al cărții, Stagnarea intelectuală. Aici autorul se bate de-a dreptul cu ceea ce el consideră a fi ghemul reacționar în sistemul cultural românesc. Și nu puține surprize vor avea cititorii descoperind, de exemplu, un text din 1993 care dezarticulează cu finețe structura nu tocmai nevinovată a atît de adulatului Apel către lichele. Sau nietzscheeanismul lui Breban ale cărui romane de "sedimente retorice" au aerul unui "relicvariu". Absolut remarcabile sînt analizele la Racul lui Ivasiuc și la romanul lui Matei Călinescu, Viața
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
asemănătoare, dar fragmentată în mici semnale disimulate, se petrece și între Ancuța, verișoara tîmpită și sclifosită și Feri, țigănușul repetent și fumător. Protagonistul din pasajul citat se transformă aici în observator "rece" al faptelor, numai că observațiile lui au o finețe care amintește de Adela lui Ibrăileanu: "Se uitară spre Ancuța. începuse să coboare în fund, cu picioarele înainte, ținîndu-se cu mîinile de brusturi. Cordeluța îi căzuse pe gît și i se vedeau deasupra șosetelor trei sferturi genunchii goi. Feri scuipă
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
ca un old hippie rătăcit în prezent și care și-a permis să nu filmeze litera scenariului ci... culisele platourilor, punîndu-le cineaștilor oglinda-n față. În tradiția fabulelor lui Capra și melodramelor lui Wilder, o comedie romantică ce realizează cu finețe reflectarea incisivă a muncii de creație cinematografică. Bineînțeles că acest lucru se face după chipul și asemănarea uzinei hollywoodiene pe care autorii și-au propus să o satirizeze cu tandrețe! Recent, am mai văzut și două pelicule franțuzești din aceeași
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
încep cu litera f sau v sau z. îi privesc lui Mihai Avramescu chipul din fotografia reprodusă pe coperta Calendarului: bărbie de gînditor, sprijinită pe îndoitura degetelor, privire plecată, smerită, contrazisă de gura care schițează un zîmbet de o indescriptibilă finețe, mai degrabă îngăduitor decît ironic, evident interior, reflex al unei revelații doar de el știute, metafizice și enigmatice. Pentru Mihail Avramescu e timpul recuperării și recunoașterii.
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
din care insolențele urmau să țîșnească cînd te așteptai mai puțin. Am stat inutil, la pîndă. Rareori am avut o convorbire mai destinsă, mai încrezătoare, mai pașnică decît cu ei doi, politicoși ca niște lorzi delicați ce înlocuiau morga cu finețea minții și a sufletului. Renăștea parcă o cafenea bucureșteană idealizată. Cînd am aflat într-o iarnă geroasă că Gherasim Luca, ajuns la 80 de ani, a avut curajul să iasă noaptea din casă, să meargă pe cheiurile Senei și să
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
omul fără însușiri din romanul lui Musil. Posedînd din toate (talent, luciditate, informație, expresie, echilibru moral etc.) cîte puțin, cronicarul este primejduit îndeosebi de excesul propriilor calități. Imaginația debordantă l-a împiedicat bunăoară pe Călinescu să fie un recenzent creditabil. Finețea analitică a lui Streinu este de nesuportat în articolele pe care le consacră unor autori mediocri. La fel ca gravitatea teoretică a lui Vianu ori erudiția detaliilor a lui Cioculescu. Pompiliu Constantinescu nu se compara cu nici unul dintre ei cînd
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
locurile unde spiritul individual al vreunui mare scriitor reușește să ne transmită semnale că oamenii nu se pot transforma decît la suprafață. Așa se poate citi, cred, discursul lui Tudor Arghezi rostit în 1960 la Ateneu. Nu poate trece neobservată finețea cu care metonimia salvează de la ridicol conținutul. Nu se face elogiul partidului, ci un fel de compunere mai degrabă ermetică, în jurul unui simbol: secera și ciocanul. Citit fără referent, textul nu-l face de rușine pe Arghezi, iar dacă reușim
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
imperiul de la răsărit, în cu totul alte condiții decât ar fi făcut-o votca și lenea rusească. Dovadă, iarăși, mișcarea romantică Sturm und Drâng, precum și sloganul Drâng nach Ost, de unde apăru ulterior și îndemnul agresiv de spațiu vital... Intuind cu finețea extremă a rasei și cu spiritul ei tranzacțional, acestea, revoluționarul temperat de contactul dur cu Practică, le-ar fi oferit, dinadins, nemților întinderi sălbatice, necultivate, din Siberia (atât de râvnita acum de japonezi), cu profituri majore pentru ambele tabere. Defulând
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
pierd, din teama de-a nu mă risipi, prea repede, dintr-o dată, ca fumul." Anumite motive poetice se conturează cu claritate în poemele lui Bogdan Ghiu. Noaptea, labirintul, dimensiunea dionisiacă și visul, traiectoriile indicibile ale existenței apar în imagini de finețe, stilizate și pure până la esență, cu îndepărtate irizări stănesciene: "...dacă aș fi înconjurat/ (cum și sunt) de coaja groasă/ a unui ou, dacă aș fi îngropat, imobilizat,/ dacă nici cu gândul (ca acum) n-aș/ putea decât să pășesc, și
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
care care sunt, cu emfază, exclusiv prozaici! Volumul lui Ștefan Aug. Doinaș, intitulat misterios T de la Trezor, cuprinde povestiri inegale ca lungime (de la 2 la 60 de pagini), dar egale ca valoare. Toate sunt încântătoare, prin fantezia bine controlată, prin finețe, prin umorul de idei, prezent ca o irizație discretă chiar și în secvențele lugubre. Și, mai ales, prin atmofera fantastică. Atmosfera fantastică este creată (și recreată, ori de câte ori se volatilizează) prin cele mai diferite mijloace. Autorul a organizat pentru noi o
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
catedrala, ce era, slavă Domnului, mult mai vizibilă ziua. Am ales special aceste două subiecte ca să zic așa, la prima mână, pentru că ele au fost larg dezbătute de predecesorii și profesorii mei în teoria artei. Marele Sigmund Freud analizează cu finețea lui infinită, într-un superb studiu, motivul sau motivația internă, psihanalitică, a creatorului Mona Lisei. Cât despre Van Gogh, ce să mai vorbesc, că râd și cucii. Răspunsul la cruciala întrebare a alegerii subiectului de către artist pare cel mai adesea
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
care le avea asupra lui: "Ce dezamăgire, totuși, dacă Tzara ăsta pe care-l așteptăm nerăbdători ar fi un groaznic elvețian, provincial și zgomotos." De decepția cu pricina ne temeam toți, dar nu pe ea o resimțirăm la primul contact. Finețea în toate cele este aceea prin care Tzara se salvează, se justifică. Nici chiar astăzi nu văd ce i s-ar putea reproșa. Cu toate astea, am fost toți, la început, Eluard, cred, Philippe ca și Soupault și André Breton
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
să-l confirme într-o funcție de mare influență pe unul dintre cei mai străluciți diplomați apăruți în ultimele decenii! Obișnuiți cu târâie-brâismele, cu limbajul primitiv și cu gestica largă, unsuroasă, de prim-secretar fudul, ale atâtora dintre pedeseriști, evident că finețea lui Răzvan Ungureanu șochează! Obișnuiți cum suntem să trimitem la Bruxelles sau la Strasbourg niște pămpălăi care-o rup pe franțuzește în ritmul sâmburilor de măsline pe care le mastică temeinic între măselele tip vipia iar englezește cam cât prim-
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
la o ambasadă americană din Golf asediata de fundamentaliști). Noutatea valida e în urmărirea anchetei și în modularea cinemului specific american al procesului intentat, în speță, colonelului negru, pentru reprimarea sîngeroasă, inevitabilă, a asediatorilor civili, dar înarmați. E aici o finețe a tuselor dificile, simptomatica pentru însăși reconsiderarea jurisprudenței, dincolo de pragul temporal tocmai trecut, ca argument pentru o reabilitare a tematismului filmic, într-un balans al contribuțiilor și formulelor transatlantice. Regula jocului (SUA, 2000) de William Friedkin, cu Tommy Lee Jones
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
clipă), unde notează "o modalitate ordonată, planificată, de a dezvolta o intuiție într-un lanț de imagini previzibile", observată și de Tudor Vianu, care remarcase "tipul de invenție logică", propriu poetului. În acest capitol, Alexandru Cistelecan pune multă abilitate și finețe în demonstrarea preeminenței imaginarului acvatic și în subteranele viziunii tânărului Ion Pillat, la care notează "oceanificarea cosmosului" și "acvificarea cerului" ca "operații vizionare recurente", având grijă totodată să atragă atenția asupra conflictului permanent dintre "proiectul bovaric al vitalismului", de sursă
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
fiind aici izvorul, "metafora extatică a poeziei pillatiene", definitorie pentru o "mitologie regresivă", ce asimilează, pe de altă parte, tradiția cu copilăria și face ca temele curgerii să devină dominante (față de "metafora concurentă" a casei). Și aici, criticul distinge cu finețe între stratul programatic al versurilor, care angajează uneori chiar motivul apei, și nivelul de adâncime al imaginarului, notând: "Apa reveriei, acordată cu eternitatea, e antagonizată de apa ideologică, simplă metaforă a clipei trecătoare și a sentimentului ireversibilității timpului". De imaginarul
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Jurnalist cu ochiul nesățios plimbat pe realitate, autorul excelează pe terenul descrierii. Fiindcă prozele sale sunt descrieri și în epic și în dramatic, dialogul e doar un prilej de a-i oferi cititorului niște personaje aproape remarcabile, chiar fără pretenția fineții analizei psihologice. E plăcerea pură a observației unor inși interesanți, de obicei culeși de prin gări sau de pe stadion, ei înșiși cu un registru larg al posibilităților umorului, de la ironie și bășcălie subțire la umor gros, ireverent și amar Lumea
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
combină aici confesiunea dură, scârba existențială și abjecția, ratarea constantă a binelui și a frumosului. La fel, Analiza receptării și O zi din viața lui Nae Stabiliment, (parafraza după Soljenițîn e un soi de bășcălie a realismului dur), texte de finețe narativă și conștiință a procedeelor interne ale literaturii. Sorin Stoica, , colecția "Debut", Ed. Paralela 45, 123 pag., f. preț.
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
formă fixă. Lipsit, în genere, de "entuziasmele primei vîrste", sonetul (critic) e mai mult fin decît inspirat și mai mult exact decît spumos. E, altfel spus, potrivirea aproape stoichiometrică de, cu titlul recentului volum al lui Mircea Martin, Geometrie și finețe. Publicată anul trecut la Editura Institutului Cultural Român, cartea reia, cu două adăugiri (eseurile despre Georges Poulet, din 1987 și Jean Starobinski, din 1990) și cu unele comprimări studiile din Critică și profunzime (1974), adunate atunci în ceea ce s-a
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
Gaëtan Picon. Nu există, în artă, naivitate, chiar "strigătele inimii sînt voci ale conștiinței" și, poate, de aici melancolia. Din teoretizarea ei și-a făcut un crez Jean Starobinski, autorul cu care se încheie seria întîlnirilor frumoase dintre geometrie și finețe. Ironia este o melancolie jucată, și invers. }ine, în orice caz, de un sorbet literar cu multe ace de gheață. Răcorește (adică vindecă...) dar și înțeapă. Are, altfel spus, virtuți multiple, unele contradictorii. Critic al interferențelor, al mișcărilor de du-te-vino
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
Jean Starobinski, potrivit, așa, să pună (provizoriu) punct unei cărți despre doi (sau mai mulți...) în unul. Despre "topografi" și despre "rafinați". O sinteză, păstrînd diversitatea, de direcții critice, fără îndoială de citit și de discutat. Mircea Martin, Geometrie și finețe, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
Voronca explodează departe, în straturile de adîncime ale limbajului, antrenînd mișcări tectonice la nivelul semantic. În construcția "vîntul fierbinte alintă lin clopoțeii argintii și înclină foile late de pliban" aliterația traduce la nivel auditiv clinchetul "clopoțeilor argintii" (onomatopee de mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu uitară să cînte acel vals domol, valsul voluptuos și trist, în legănarea căruia pîlpîia nostalgică și
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
radical diferită de cea scrisă de bărbați. Așadar, bărbatul și criticul nu se înțeleg în privința femeii, unul raportând-o la condiția biologică a sexului, iar celălalt la actul scrisului literar, care e intelectual și individual."( p.27) Savuroase, analizate cu finețe, sunt și portretele unora dintre doamnele care frecventau cenaclul Sburătorul, decupate din Memoriile criticului. Portretul Soranei Gurian sau acela al lui Bebs Delavrancea (apariție "mică, miniaturală, cu un cap mare, plin de zulufi, cu ochi franci") întrețin impresia că în
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]