24,488 matches
-
sine decât în scrisorile către Al. Rosetti (din care Eugen Simion extrage lungi fragmente, cu deplină îndreptățire). Al. Rosetti s-a dovedit cel mai bun destinatar al confesiunilor sale, atât de greu de obținut, căci scriitorul era extrem de reticent din fire. G. Călinescu ar putea spune odată cu Flaubert: "Omul nu este nimic, opera este totul!", iar această operă nu poate fi decât una de ficțiune și de construcție obiectivă. E ciudat cât de radical anti-subiectiv e G. Călinescu într-o epocă
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
plin și cu mintea atașată definitiv de o învățătură deprinsă de Cristian Bădiliță de la unul dintre mentorii săi, Petru Creția: "E păcat să lași să treacă o zi fără să te alegi cu ceva: din cărți, de la oameni sau de la firea lucrurilor, pur și simplu".
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
unui Dumnezeu imanent lumii, iar nu transcendent. Credință heterodoxă, desigur, dar propice poeziei, creînd un mediu palpabil și contemplativ al contactului cu divinul, mediul limbajului liric. Astfel Dumnezeu e aproximat în icoanele ce-I transcriu chipul, ca și în icoanele firii în care Sfînta Treime crește copleșitor-vegetal: "E o biserică pardosită cu mari cărți pe care îngenunchi. Și din chivoturi căptușite cu satin scot psaltire și alăute evreești. Iar îngerii coboară din cer icoane ale împărăției. Doamne, mîngîie-mă aproape. Din icoane
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
roman aparent deschis, o dată ce se înfățișează ca un tronson de existență în continuare, nu mai puțin unul circular, de vreme ce înțelegem că vocea care ni se confesează se află în siajul unui circuit de unde nici destinul, nici hazardul, nici propria-i fire, la rândul său un destin, nu-i vor îngădui să evadeze. Cu rezerva speranței, acel poate mâine surplusează, iar aici gândul ne duce la replica finală a Scarlett-ei O"Hara, din Pe aripile vântului. O fragilă sfidare, o vitează sfidare
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
-și proslăvi vîrsta aurorală, autoarea Netrăitelor compune acum, sub zenitul maturității, tabloul utopic al acesteia, o instaurează ca pe-o "netrăire " esențială, nu mai puțin reparatoare în sens virtual. Pagina i se umple tardiv cu îngeri "activând cu infinită blândețe" firea-i nativ "armonioasă", "muzicală". Actul scriptic i se revelă determinat nu de daimonul amoral, ci de mesagerul celestelor virtuți: "Ce faci când nu citești/ și nu scrii. Te gândești/ la ce ai citit și la ce ai scris./ Și te
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
judecă pe Șerban în propoziții ce se răsfrîng asupră-i, menționînd nu doar "o a doua natură a unui om deschis realității, convivial, participativ, sensibil la farmecul vieții, rezistent la reversuri, din fidelitate față de valorile existenței", ci și harul "unei firi generînd umor și, la nevoie, chiar ironie veselă în plinul ei, liberă și devotată rațiunii". "Cruzimea" criticului nu e, prin urmare, decît ironia, adică "felul cel mai rafinat de-a exprima defectele altora", cum spunea John Locke. Un cocteil de
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
niciodată la un război între unele și altele, dus cu ură și fără de cruțare - oamenii în exclusivitate fiind cei ce se bucură de privilegiul mișcării. Tot astfel, zîmbesc cînd aud vorbindu-se despre războiul cărților în rafturi". Pe linia acelei firi "participative", fidele "valorilor existenței", exegetul nu pregetă a se manifesta ca un impresionist (imaginea se îmbată de imagine), dar nu ca unul divagant, ci sintetic. Departe de-a se disocia penitent, fulgurantele însemnări se adună în mici, dar sugestive tablouri
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
rebel. întrebări ce intră în joc parcă mereu cu stângul. Cauze, efecte, justificări Se prea poate ca poeta, inteligentă, cultivată, și cu lecțiile făcute, dar fragilă și mereu de infinită bună credință, din delicatețe, poate, să se fi pierdut cu firea de data aceasta. Pare copleșită de o admirație nu îndeajuns motivată ca să fie credibilă. Și, poate, fără experiență în arta dificilă a dialogului între neasemănători, ca să depășească cu dibăcie capcanele din replicile aiuritoare ale celuilalt, e posibil să nu se
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
face și condus de temperament. Om liniștit în manifestările lui exterioare, retras, deferent, luând parte ca observator tăcut, totdeauna, la întrunirile literare, cel mult asumându-și acolo, cu discreție, postura de "scrib", C. Stănescu își decomprimă pe coala de hârtie firea activă și vocația polemicii. Este mereu ofensiv în textele sale, mobilizat de un imperativ al participării și al intervenției prompte. Se petrec în preajma noastră lucruri pe lângă care nu putem trece apatici. Se cuvine să intervenim, să luăm poziție față de ele
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
însuși președintele republicii pune punctul pe i, răspicat, părintește, lămurindu-ne că, fenomen universal, de neînlăturat, corupția ține de chiar condiția umană, își are gena proprie, dincolo de orice caracter politic, că n-am izbuti să o extirpăm fără a modifica firea profundă a omului. Dacă cei mulți și-au dat votul opoziției, spre a penaliza guvernul pentru corupție, acești mulți dar rătăciți, au greșit. Și asta într-o societate în care, cu nici două decenii în urmă, masele alegătoare răspundeau binefăcătorilor
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
budismului, creștinismului, la iudaisn, islamism" fiecare ciclu de civilizație a avut Dumnezeul lui, unul și Același, însă diferit interpretat. Istoria religiilor este una zbuciumată ca relatare umană, raportată la transcendent" Din ea fac parte toți zeii, toate Personajele imaginate, cu firea, caracterele lor reieșind din acțiunea și din faptele săvârșite, ca- n romane" E spiritul vremii să-și croiască stăruitor un drum și un înțeles cât mai larg în viitor. Cândva. Eventual, încă o reformă. Pătrunsă de ideea că tot ce
Deteronomul (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12699_a_14024]
-
doar o mască, asumată conștient (oricum postmodernismul desfide aperspectivismul). Sau, dacă obiectivitatea e autentică, atunci lumea descrisă e una maladivă. Deja obiectele aveau simptome animiste într-un mod patologic în poezia pre-2000 a lui Vișniec: "lucrurile își veneau încet în fire/ după îndârjirea cu care mă gândisem la ele/ își cercetau rănile și se numărau/ unele pe altele" " Eu tot la adevăr, bine și frumos. În Poeme ulterioare și în cele inedite, obiectele părăsesc de bună voie balamalele gravitației și încep
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
individului, astăzi cînd oamenii încep să-și afle filoane comune, pe două poziții distincte, gata de luptă". După cum vedem, o probă belicoasă! Dar ajuns colaborator al Cuvîntului liber, publicație de-o culoare roșie, Gherasim Luca nu se pierde totuși cu firea. Chiar dacă își face, în manieră comunistă, o autocritică pentru producția anterioară ("o mare rușine mă cuprinde cînd mă gîndesc la poemele mele scrise fără nici un rost"), fibra sa artistică nu sucombă în fața "comenzii sociale", aflîndu-și resursele unei rezistențe. Poetul nu
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
în palmă și în buzunar, gândesc în fiecare primăvară, ca pământul însuși, că nu aș avea a mă plânge de singurătate ori de suflet neocrotit. Pe balconul meu am o lume de plante împletindu-se în sute și sute de fire, fiecare cu personalitate, cu o nesecată putere și bucurie de a ajunge la soare. Grădina mea suspendată nu mi-o ridic din plante cumpărate din piață ci din răsaduri crescute de mine, pe care le iubesc de mici și care
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
sufletului meu, în poezia care mă caută prin ele. Grădina mea cu turturele îmblânzite și vrăbii obraznice care planează sublim, căutând grămăjoarele de grâu și firimiturile. Se îngrașă vizibil, se împerechează, se rotunjesc împrejurul oului lor. Le urmăresc rupându-mi fire din gazonul ieșit de capul lui printre flori, scutindu-mă suav de operațiunea plivitului. își au cuiburile pe-aiurea, pe-aproape, prin firide și streșini. Acum și le capitonează cu iarbă de la mine. Sunt de un haz nebun cu minusculele
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
preschimbă în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal și greu de reprezentat în cadrele unei imaginații de tip fabulatoriu, pictorul reface aici, prin Cuvînt și prin Linie, adică prin instrumentarul absolut al Creației celei dintîi, lumea, firea întreagă, mișcarea și umanitatea. În discursul său global, acest episod al Ideologiei artei nu este unul teologic, de tip doctrinar, unul care închide viața în corsetul dur al instituției, ci echivalentul în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
dar dacă văd că-i merge rău o las să crească iarť. Mitocanii de comuniști trebuiau trosniți urgent, nu faci politețe cu ei, deloc, îi tratezi cu înjurături, atunci bagă de seamă ' asta le știe' și, imediat își vin în fire: 'să trăiți, vă respect'." În final, un text-surpriză: Țîța Chiper, de data aceasta că intervievata de către Iaromira Popovici și Eugen Istodor. Andrei Pleșu propune în prefață cărții că Facultatea de Jurnalistică a Universității din București să aibă, cîndva, "o catedră
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]
-
monoton, rostește un fel de predică în pustiu. În Rugăciuni crește încet o poezie a întrebărilor fără răspuns (așa cum se întâmplă și în Psalmii arghezieni); cititorul pătrunde într-o lume de-familiarizată treptat, ghidat discret de o împletitură a două fire de fum, un fir al liniștii cu un altul al neliniștii, o lume în care se simte dureros absența, dar în care, în același timp, tânjirea creează o punte diafană între vizibil și invizibil: "Grauri cad în pâlcuri și se
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
licența în drept (1919) și în filozofie (1920), face un scurt popas la Iași. Acolo îl cunoaște pe G. Ibrăileanu și primește cu satisfacție propunerea de a colabora la Viața românească. Dar așa cum apele adînci și limpezi ascund vîrtejuri neștiute, firea evolutiv activă a tînărului Vianu îl împinge spre noi provocări. Urmează un traseu de studii universitare, pornind dinspre Leipzig spre Viena, apoi din nou în Germania, la Tübingen, oraș evocator prin personalitățile culturale care-și legaseră existența de aceste locuri
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
de unde amestecul dintre dionisiac și apolinic. Gigantismul fizic, corporal, al lui Gargantua se răsfrânge în gigantismul frazei rabelaisiene aglomerată de forme, de substanțe, culori, odorate, drojdii, excese, tot ce este și al naturii. Rabelais trăind printre senzații și idei, imită firea omenească, viziune mult mai apropiată de zilele noastre decât clasicismul francez de peste două-trei veacuri. Pe lângă masivul, necioplitul Gargantua, pe lângă feciorul său, Pantagruel, rafinat, decadent, îl vom avea, în final, pe Panurge, personaj coborât din poveștile, din basmele, legendele , miturile populare
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
bogate, ca să mi-alung aleanul și plictisul, cu fracul nou vopsit în chinoroz și chivăra gătită cu panaș. atunci zării, o, doamne, pe alee în strai bogat de catifea subțire cu falduri tremurînd sub alizee, un chip gingaș de dincolo de fire, de doamnă ce anume se gătise spre-a fi în lume ea cea mai frumoasă. cînd mă văzu, pleoapele-și închise și-și depărtă statura majestuoasă. în ea, subit, recunoscui pe Sissi și chiar din clipa-aceea eu eram suspinul greu
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
Ion Simuț În imaginație, Iașii erau pământul făgăduinței, dar starea de spirit era "o jale mare, jalea speranțelor sfărâmate, peste care s-a așternut o resemnare usturătoare" (p. 147). Reflecțiile despre istoria vitregă, firea resemnată și slabă a românilor sunt luate parcă din sinteza lui D. Drăghicescu, Din psihologia poporului român. Remus Lunceanu își aduce aminte că dincolo, în România ocupată, a fost ocărât ca spion și trădător (p. 146) și se îndeamnă să
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
a autoalocat sumele: 100.000.000 lei pentru cartea ŤOmagiu acad. Dan Berindei la împlinirea vîrstei de 80 de aniť (Ed. Enciclopedica) și 30.000.000 lei, la Fundația PRO, pentru altă carte a sa, ŤCultura națională modernăť. Fiind o fire generoasă, din cei 21,7 miliarde de lei alocați la nivelul țării subvenției culturii scrise, dl Dan Berindei a mai oferit, cu sprijinul comisiei pe care a păstorit-o, sume substanțiale altor membri ai comisiei, întîmplător sau nu, clienți politici
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
mare, / de-atâtea zeci de ori mai mare, / e o dantelă, fiecare, / cu ochiuri multe, ca ajurul / care-și urzește împrejurul / nucleelor textile șnurul / și se învolbură în ritmul / impus de, numai, logaritmul / spiralei, - care-i algoritmul / întregii broderii de fire / și de volute levogire, / de necuprins într-o ochire." În mai toate volumele anterioare, Șerban Foarță își adjudecă decisiv statutul de demiurg liric absolut, însă, de data aceasta, poetul se supune oarecum regulilor grafice ale imaginii, nu în sensul constrângerii
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
și mai trist. Face bună pereche, și în Confort 2 îmbunătățit, un joc de doi, cu Lucian Vasilescu, autorul unei "literaturi de bucătărie", pour le gourmets, dar, altfel, cu mirosuri grele, amestecate, care amăgesc, precum "un afiș/ de concert amînat." Fire de histrion, care-și electrizează preajma, păstrează totuși rezerve de sinceritate delicată: "Dumnezeu există pentru că mi-l aduc aminte: Se făcea tot mai mic, înghițit de astfalt și de cuvinte." În volum, Nicolae Țone este, mai ales, organizator. Merită citit
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]