296 matches
-
La științe vom vorbi despre anotimpul de primăvară cu toate caracteristicile și vom sublinia frumusețea acestuia. La ora de educație tehnologică avem posibilitatea de a realiza tema „Ghiocelul” - colaj din diverse materiale (coji de semințe de dovleac, frunze subțiri din firișoare de iarbă mai lată) . În partea pregătitoare a lecției se consolidează cunoștințele asimilate despre anotimpul „Primăvara”, apoi se va executa colajul. Realizarea lucrărilor se bazează pe explicații date de către învățător ,dar se lasă ca fiecare elev să-și arate imaginația
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
afară se auziră strigăte. Copii îmbrăcați în burnusuri, învârtindu-se ca sfârlezele, țopăind și bătând din palme, alergau în jurul mașinii, care înainta acum pe o stradă lungă, cu case scunde. Intrau în oază. Vântul sufla și aici, dar zidurile opreau firișoarele de nisip, care nu mai întunecau lumina. Cerul rămânea însă acoperit. În mijlocul țipetelor, autobuzul se opri, cu un scrâșnet puternic de frâne, în fața arcadelor de lut ale unui hotel cu geamuri murdare. Janine coborî, dar când se văzu în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
aceeași noapte, târziu, se ivi iarăși reflectorul, în sectorul de alături. Bologa, în postul de comandă, cu receptorul la ureche, asculta indicațiile observatorilor. Tunurile bubuiau aspru, răgușit, încît se cutremura pământul și, din tavanul adăpostului, printre bârnele groase, se scurgeau firișoare de nisip. " Ce-ar fi să-l doboare tocmai acuma alții?" se gândi el cu o părere de rău ciudată. Când amuțiră tunurile și auzi că lumina a dispărut, Bologa avu o tresărire de bucurie. Îi veni în minte că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și-i zămislea viitorul... Liniștea și misterele cerului și ale pământului se întîlneau și fâlfâiau în inimă lui, și-i picurau roua bucuriei eterne, în care străluceau miliardele de lumi văzute și nevăzute. Își simțea sufletul legat prin mii de firișoare cu nemărginirea, palpitând fermecat în ritmul imensei taine unice ca într-o mare de lumină. Apoi o fericire fierbinte îi umplu ființa întreagă, mai puternică decât bucuria vieții și mai dureroasă decât suferința morții. Și își dădea seama că o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
șir furnicile suind pe scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii, până când cerul se colora de seară... Iar a doua
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Ce face cu telefonul? E celular! îi explică Vladimir surioarei sale, tabloul împânzit de o rețea de linii subțiri, această alcătuire simetrică de linii e ondulată pe alocuri, ca și cum ceva greu și nevăzut s-ar fi oprit în plasa de firișoare subțiri, deformând-o, Și Theo explică copiilor, mâna cea mai de jos e a arhanghelului Gavriil, iar mâna cea mai de sus e a Maicii Sfinte, Dar unde-i arhanghelul? curios, Vladimir, Arhanghelul nu se vede, îi răspunde cu seriozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
subțiri și ridică din umeri. — E un semn de virilitate! Oricum, uite-te la tine. Gary cel Mare Îi surâse lui Logan, În timp ce firmituri de ciocolată Îi cădeau din napolitana cu caramel direct pe uniforma de culoare neagră ca niște firișoare de mătreță. — Comisarul McRae, Înviat din morți! Eric dădu din cap. — Înviat din morți. Gary cel Mare luă o sorbitură de ceai. — Ești ca și cetățeanul ăla care a Înviat din morți. Cum Îl cheamă, știi tu, ăla din Biblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
numește soldat. Musca de pe acoperiș are o culoare neagră-lucioasă și scoate un bâzâit intermitent, precum Achile mâniat repezindu-se asupra lui Hector; ea se repede Însă asupra unor imondiții minuscule ce populează invizibil suprafața Înclinată. Mă concentrez s-o urmăresc: firișoarele, firește, numite picioare, se alertează infinitezimal de orice asperitate, se agită cu repeziciune Într-un limbaj neînțeles. Cine va scrie despre acest „drum“ al muștei, obținând victorii la scara ei, va fi romancierul viitorului. Să te oprești din gândire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să exist“, spun ochii ei și par deciși să sufere orice supliciu, dacă s-ar dovedi sperjuri; o cercetez necruțător: ochiul meu, ca un laser, se Încrucișează cu albastrul ei mat, catifelat, În nuanțe de violet; nu se clintește un firișor de culoare interiorizată; această luptă surdă, de o duritate extremă nu cedează la presiunea ochilor mei, rezistă la probele impuse; este detașată, deschisă spre mine cu tot corpul lăuntric, „Ucide-mă!“, spun mișcările ei, „dacă mă prinzi că te mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu care erau tapetați pereții În unele locuri, etajerele, mobilele, scaunele, toate obiectele din cameră se estompau, se reflectau, se dizolvau Într-o lumină obscură, ce Învăluia, sufoca, artificializa. N-am reținut decât această senzație de aer stătut, sfârâind În firișoarele de praf galbene. Nu receptam decât starea aceasta atât de inedită de a fi adus aici și apoi prins de braț de către E., care părea foarte În elementul ei, comițând acest gest ca și cum l-ar fi făcut atât de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trece prin fumul locomotivei peste pasarelă, de zece ori, de o mie de ori, pentru eternitate, cuvântul SFÂRȘIT. Prima dată În viața lui, singur, la circ. Un urlet Îngrozitor. Zgomotul Înfundat de sac plin cu tărâțe căzut din pod și firișoarele de sânge supte de rumegușul călcat sub copitele cailor din arenă. Iar peste acrobat se așterne pelerina roșie. O, ce superb acest trup acoperit cu mantia roșie. Rumoarea sălii. Țipetele copiilor, ca și cum dintr-o dată și-ar fi pierdut părinții. Caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu e nevoie să-ți tragi tricoul, în timp ce te apleci, simți că ți se dezgolesc fesele și nu-ți pasă. Corpul tău fără privirea mea este important cât un scaun, cât un lucru. Dar, ridicându-te, vei simți cum un firișor din sămânța mea ți se prelinge pe picior și atunci nu mai știu, dar aș vrea să știu. Aș vrea să știu dacă ți-e scârbă sau... Nu, spală-te în grabă, curviștină, vâră-te sub perdeaua ta mucegăită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nefocalizată, la extremitatea privirii. — N-o să mai vin, m-am întors să-ți spun asta... Își ținea capul plecat și mâna nemișcată pe nas, poate o lovisem rău. — ... Să mă scuz. — Nu-ți face probleme. Din nas îi curgea un firișor de sânge. M-am apropiat de ea și i-am prins bărbia: — Dă-ți capul pe spate. — Nu-ți face probleme, de ce-ți faci atâtea probleme? Un zâmbet inexpresiv îi îmblânzea chipul. Dincolo de atâta clemență, acum mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Italia pe care lumina slabă mi-l oferea în camera tristă ca un atelier de mobilă. Fruntea îi lucea, m-am apropiat să i-o șterg cu un capăt al cearșafului. Ardea încă, poate mai mult decât înainte, iar un firișor de salivă îi curgea din gură pe gât, în partea în care își înclinase capul. Acum îmi dădeam seama că de fiecare dată când dădea aerul afară din plămâni gemea ușor. Am stat să ascult. Încet-încet geamătul s-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lipsită de vigoare a preotului nu avea nimic sacru, mi se părea că văd în ea doar micimea individului. Insignifiant ca un portar leneș, din aceia care rămân în cămăruța lor să privească trecătorii fără nici un interes, ca pe niște firișoare de praf ridicat de vântul de vară. Îi dădu moartei o dezlegare rapidă, cu un geamăt aproape mut, și plecă lăsând lumina aprinsă. Se făcu ziuă. Îmi țineam capul sprijinit pe cot și o priveam pe Italia de jos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în spatele meu, era deja întuneric. Se sprijini și el de zid. Scoase din buzunarul hainei pliculețul de zahăr pe care îl luase de la barul benzinăriei. Îl rupse și îl goli în gură. Eram atât de aproape, încât am auzit zgomotul firișoarelor de zahăr sub dinții lui, un hârșâit care mă făcu să mă cutremur. Își mișcă limba pe palat să simtă dulceața care se amestecase probabil cu saliva. Privi în jos, unde priveam eu, la întunericul povârnișului pe care pluteau lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Îndepărtă și mai mult. Norman se uită prin tăietură la trupul acoperit de costum. — Carnea este macerată. — Macerată? — Mestecată. — Dumnezeule! „Da, În mod evident, mestecată“, Își zise el, cercetând mai atent tăietura. Rana era neobișnuită: tăieturi zdrențuite, fine, În carne. Firișoare rozalii de sânge se ridicau și alunecau ușor pe lângă vizorul său. — Hai să ne Întoarcem, spuse Beth. — Mai stai puțin. Norman strânse cu mâna corpul la picioare, șolduri, umeri. Peste tot era moale ca un burete. Corpul fusese, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Sau Începi să te gîndești la persoana care n-o să mai aibă parte de nimic, ca tu să-ți primești rația. Ea Însăși se cufundă În tristețe, gîndindu-se la astea. Începu să spargă bășicile de vopsea de pe platforma metalică, dezgolind firișoarele de rugină de desubt. — Poate că, la urma urmelor, profeții din ziare au dreptate, continuă ea liniștită: că primești răsplata după cum meriți. Poate că toți ne-am pierdut dreptul la fericire comițînd lucruri reprobabile sau permițînd lucrurilor rele să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
m-a plătit nici pînă azi. — E la Închisoarea din Malaga, după cum știți. Dați-mi factura și rezolv eu. — Nu vă faceți griji... pot să aștept. S-ar putea să dureze ceva. A pledat vinovat. Andersson trase din țigara Însăilată. Firișoare de tutun aprins răbufniră din vîrful incandescent și străluciră efemer În dreptul bărbii lui. Privirea Îi rătăci prin atelier, evitîndu-mi chipul. — Vinovat? Frank are un simț al umorului cu totul aparte. — Nu-i nici o glumă. SÎntem În Spania și i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ciment, și intră pe ușa care dădea În bucătărie, iar de acolo În casă. Mi-am ridicat privirea spre horn. Cu toată credința mea că nu Crawford era vinovat de moartea familiei Hollinger, așteptam să se ridice spre cer primele firișoare de fum. Frustrat de faptul că Sanger Îi scăpase printre degete, Crawford avea să ajungă În scurt timp Într-o stare de tensiune pe care doar un foc iute o mai putea domoli. Am pornit motorul Citroënului, pregătit să cotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și de acolo provine coralul alb. *Legenda Perlei Născută printr-un accident, perla este rezultatul hazardului și răbdării: un fir de praf se strecoară într-o cochilie și deranjează scoica. "Locatara" este o intrusă și timp de ani buni, acoperă firișorul de nisip cu straturi succesive sidef. Cu cât rămâne mai mult timp nedescoperită în cochilia scoicii, cu atât perla este mai mare iar reflexele sale sunt mai puternice. Nuanțele perlelor naturale variază de la alb la alb roze, galben, gri, albăstrui
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
cu sare până se moaie puțin,apoi se adaugă uleiul și oțetul. Se amestecă bine până se omogenizează . Mărarul se spală și se taie mărunt ,se amestecă cu compoziția de varză apoi se adaugă piper după gust. Se ornează cu firișoare de mărar,pentru un aspect cât mai plăcut se consumă cu diferite preparate din că ,sau cu diferite sortimente de mâncare. Ingrediente pentru 10 porții: 1 Kg fasole boabe 1 ciolan afumat 4 cepe 1 morcov ½ țelină 1 rădăcina de
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]
-
în pîrîu erau la fel de nesimțiți ca și cei care aruncă mizeriile în frumosul rîuleț Nicolina. Asta nu înseamnă că cei care aruncă mizeriile în Bahlui sînt mai simțiți. Nu, toți sînt niște nesimțiți. Deci în pîrîul ăsta nenorocit, cu un firișor de apă cît două creioane, se arunca tot ce este mai spurcat pe pămîntul ăsta, atît de tolerant cu nesimțiții. Spun tolerant, pentru că, în mod firesc, dacă pămîntul ar fi după mintea mea, ar trebui să crape exact sub picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
diferite și care nu respectau decît legea utilității maxime. Cu certitudine că unele comodități au fost create de-a lungul timpului, iar unele "secrete" au fost create în funcție de vremuri. A mirare era însă un staul pe care un izvor, un firișor de apă, îl traversa în liniște. Aici era și dormitorul întregii familii. Cu animalele la un loc era mai cald și mai economic în vremurile geroase. Evident că se curăța zilnic întregul ansamblu și izvorul ducea în hăurile munților dejecțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o ambianță plăcută alături de apa mării verzuie la mal, mai verde după aceea, urmând toate nuanțele de verde mai închis, tot mai închis, pierdute în albastrul pronunțat al mării. Uite! Nisipul are niște reflexii aparte ca și când ar fi amestecat cu firișoare de aur. În apa care este foarte limpede, aceste străluciri sunt mai pronunțate, a luat Janeta puțin nisip în mână să-l cerceteze. Janeta se simțea extraordinar. N-aș mai pleca de aici. ─ Bucură-te cât mai poți, că se
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]