328 matches
-
și-i zămislea viitorul... Liniștea și misterele cerului și ale pământului se întîlneau și fâlfâiau în inimă lui, și-i picurau roua bucuriei eterne, în care străluceau miliardele de lumi văzute și nevăzute. Își simțea sufletul legat prin mii de firișoare cu nemărginirea, palpitând fermecat în ritmul imensei taine unice ca într-o mare de lumină. Apoi o fericire fierbinte îi umplu ființa întreagă, mai puternică decât bucuria vieții și mai dureroasă decât suferința morții. Și își dădea seama că o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dulapul este deja gol, acum în baie, periuțele de dinți și lama de ras, iar aici, la toaletă, o cremă de față, un deodorant și un pieptăn, apoi Tanahul său dreptunghiular tocit, îl răsfoiesc plină de resentimente, dintre pagini curg firișoare de nisip galben, unde o fi povestea din pricina căreia noi plecăm acum de aici, cum spunea, un om al lui Dumnezeu care a plecat din Iehuda către Beit Al sau invers, aproape că nu auzisem ce spune, nu am idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și îi implorasem să îl găsească și să mi-l trimită, privesc tristă și vinovată noptiera goală de lângă patul lui, cum să furi așa ceva, cine ar fi fost interesat de un Tanah vechi și tocit, din ale cărui pagini curg firișoare de praf. Îi cumpărasem imediat un Tanah nou, dar îl îndesase în dulap fără a-l deschide măcar, ca și cum poveștile pe care le iubea atât de mult nu s-ar fi găsit decât în cartea aceea veche, așa face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se înroșesc, pătate de sosul de roșii proaspăt, îmi opăresc pielea din interiorul gurii, înghit pur și simplu, fără să simt vreun gust, până când ajung la fundul oalei, pe care îl șterg cu degete nerăbdătoare, sub unghii mi se adună firișoare de carne roșie, grasă, iar în clipa aceea îmi dau seama că am mâncat tot, că nu lăsasem nimic pentru Noga, nimic din mâncarea aceasta care îi plăcea atât de mult, cum am putut să fac așa ceva, mă îndrept împleticindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre mine, cerându-și scuze, îi zâmbesc, e în ordine, nici eu nu mai am prea multe de oferit. În urmă cu doar câteva săptămâni de jur împrejurul său stăteau agățate florile lui în formă de stea, întreaga sa coroană brodată cu firișoare violete, parfumate, iar acum, nici urmă de podoabe, a rămas galben și umilit, expus sub razele soarelui, care mă trimit și pe mine înăuntru, și trec în vârful degetelor pe lângă ușa închisă, dincolo de ea este o tăcere stranie, ca și când amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fi un om liber, dar eu nu renunț, îi citesc cuvintele tare, cu aplomb, se strivesc de pielea ei nelăsând acolo nici un fel de cicatrice, apoi îmi smulge pixul din mână și semnează, aproape cu ochii închiși, un ghem de firișoare de cerneală albastră în josul paginii, treaba a fost făcută, este greu chiar și când este ușor, oftez, indiferența ei mă deprimă, deși lucrurile au mers ușor, nu a fost nevoie de discuții interminabile, de explicații, de consolări și încurajări. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încercam să o dezbrac la sfârșitul zilei, fermoarul se strica, fiind condamnată să rămână pe vecie iepuraș, ea bătea din picioare, nu sunt iepuraș, sunt fetiță, buclele ei moi transpirau, până când am fost nevoită să îi tai costumașul mult iubit, firișoare de blăniță zăceau la picioarele noastre, ca membrele unui iepuraș vânat. Dar aerul acesta lipicios din jurul meu nu poate fi tăiat, întind seara hainele, iar dimineața le iau încinse, chiloții lui Udi fierb în mâinile mele, cămășile, pantalonii, îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și mă uitam în adâncurile piscinei transfigurate de lumină, ca ruinele unui oraș canaanit mă privea înapoi de acolo din pământ, înconjurată de chiparoși întunecați, sobri și maiestuoși, de parcă uitase cu totul strigătele vesele ale copiilor în apa rece, cu firișoare de nisip auriu printre degete, sau roșeața pepenilor îndulcindu-i marginile. La fel voi uita și eu murmurele liniștitoare ale apropierii, într-o clipită, înainte să mă cuprindă somnul, calmul plăcut al dimineților de Shabat, broderia frumos lucrată a planurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
te vei mai recunoaște, eu rămân pierdută în fața patului elegant, pe el se așternuse un strat fin de praf asemenea unei cuverturi de muselină, dând camerei aerul că ar fi bântuită de stafii, chiar și părul lui se acoperă de firișoare luminoase, adăugând ani vârstei sale. Mikha, spun eu încetișor, scuturând praful din părul lui, astăzi ți s-a născut un fiu, ești conștient de lucrul acesta? El zâmbește, am de ales? Sigur că sunt conștient, iar tu ești cadoul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am cumpărat și eu vreo trei legături... Nu mă întrebați ce era, că nu știu, oricum am aruncat-o la gunoi un pic mai târziu, când am intrat în restaurant. Cu ochii țintă la poșeta mea, din care ieșeau niște firișoare verzi, garderobiera ne tot întreba ce miroase așa ciudat... În cele zece ore cât stătuse la tarabă fusesem prima lui clientă și m-a invitat să sărbătorim evenimentul; numărul unu fugise de vreo lună, eu eram atât de singură, mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Coca, cu miere în voce, când simte mâna clientei strecurată în buzunar. Femeia pleacă, iese pe trotuar, ce bine se simte, cât de sigur pășește. Bărbat, dacă are, apoi acela poate să facă orice numai să nu-i clintească vreun firișor de păr, că-i jale, face o adevărată criză. Pieptănătura ei bogat fixată a devenit o psihoză pentru toată familia. M-am făcut rea, observă Carmina. Se simțea în continuare ca un balon. Se așeză la birou, dădu drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i se agățau de umăr, ea le înlătura veselă se făcea că le ceartă, când schimba pământul dintr-un ghiveci umbla printre rădăcini, fără nici o teamă că le-ar putea frânge, că le-ar putea pricinui vreun rău, trăgea de firișoarele ce împânzeau pământul îngrămădit în ghiveci, o vedea cum stă îngenuncheată pe cimentul din balcon, umblând cu pământul, vorbind din când în când ca de una singură, încetișor, tainic, nu așa de puternic cum le vorbea lor, oamenilor. Nicăieri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu se poate așa. După voi nimic nu rămâne întreg. Derutat, clipind din ochi a neînțelegere, la auzul acelui glăscior tremurat, Alexe se opri, poate din dorința de a-și lua un ultim avânt înainte de a porni să nimicească acel firișor nesemnificativ ce-i ședea în cale. Într-o clipă, Carmina înțelese că, obosit deja să rotească în gol tăvălugul, Alexe își va regrupa forțele și va porni cu precizie către ea. Ce anume, mă, nu se poate? Ceru el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu vorba, nu căuta să-și exprime compasiunea. Ea îi observase cureaua de la ceas, puțin uzată, și-l văzu cum își scoate seara ceasul de la mână. Mica fâșie de piele, cedând cu timpul, în contact cu pielea lui vie, cu firișoare de păr. Își spunea în sinea ei, mulțumită, că fusese inspirată în ziua aceea, la tribunal, când îl reținuse. Atunci nu știa cu precizie ce o atrăsese la el. Acum era altceva. Acum îi plăcea la el nodul cravatei puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îndepărtă și mai mult. Norman se uită prin tăietură la trupul acoperit de costum. — Carnea este macerată. — Macerată? — Mestecată. — Dumnezeule! „Da, În mod evident, mestecată“, Își zise el, cercetând mai atent tăietura. Rana era neobișnuită: tăieturi zdrențuite, fine, În carne. Firișoare rozalii de sânge se ridicau și alunecau ușor pe lângă vizorul său. — Hai să ne Întoarcem, spuse Beth. — Mai stai puțin. Norman strânse cu mâna corpul la picioare, șolduri, umeri. Peste tot era moale ca un burete. Corpul fusese, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
el un astfel de secret arăta destule. Leonard Bîlbîie aproape că se înecă cu vinul. I se înroșiseră ochii și prin nas îi curgea către buza de sus ușor răsfrîntă, era un semn că se lăsa uneori dominat de senzualitate, firișoare tulburi de vin. "Cine? K. F.?!" Adjutantul a înclinat grav din cap, părul i se rărise, dar încă mai arăta a bărbat tînâr, cam trupeș, dar tânăr. Era satisfăcut de izbîndă. Niciodată nu-l prinsese pe comis-voiajorul firmei Molt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că s-a înecat. În colțul buzelor i-a rămas un firișor de aluat care atîrna caraghios, fluturînd o dată cu respirația greoaie a lui Bîlbîie. S-a ridicat cu un gest stîngaci, gata să răstoarne masa, a mugit din gîtlej un "mmm" și l-a prins de umeri pe Popianu. "Bătrîne, bătrîne, ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vedeam în somn o clepsidră adevărată. O cumpărasem, o primisem cadou, o făcusem eu însumi ori o furasem de undeva, n-aș putea spune cu exactitate. De fapt, acest ultim lucru n-are nici o importanță. Important este că atunci, privind firișoarele de nisip care curgeau nepăsătoare dintr-o jumătate în cealaltă a clepsidrei, ajunsesem să înțeleg exact, să trec prin filtrul sufletului această cursă implacabilă a timpului. Nisipul se scurgea din ce în ce mai leneș. În fluxul lui, reușeam să recunosc fiecare secundă, să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
subțiri și ridică din umeri. — E un semn de virilitate! Oricum, uite-te la tine. Gary cel Mare Îi surâse lui Logan, În timp ce firmituri de ciocolată Îi cădeau din napolitana cu caramel direct pe uniforma de culoare neagră ca niște firișoare de mătreță. — Comisarul McRae, Înviat din morți! Eric dădu din cap. — Înviat din morți. Gary cel Mare luă o sorbitură de ceai. — Ești ca și cetățeanul ăla care a Înviat din morți. Cum Îl cheamă, știi tu, ăla din Biblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ei parte din elita școlii, Îi folosea doar ca pe niște oglinzi ale propriei sale persoane, ca pe un public În fața căruia putea să pozeze, lucru absolut vital pentru el. Era insuportabil de singur, teribil de nefericit. Existau și câteva firișoare de consolare. Ori de câte ori Amory se cufunda În apele tristeții, vanitatea lui se lăsa ultima la fund, așa că se mai Încălzea ușor de plăcere când „Wookey-wookey“, bătrâna menajeră surdă, Îi declara că era flăcăul cel mai chipeș văzut de ea vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
adus cu mare alai pe proroc în palatul împărătesei, la ale căror uși au fost postate gărzi împărătești și după ce se termina procesiunea mulțimii, se sigilau ușile. Trei zile de-a rândul, a durat procesiunea, femeile smulgând cel din urmă firișor de păr de pe trupul bietului cioban proroc. A treia zi, dorind împăratul să mai vadă pe proroc, spre surprinderea tuturor, ciobanul dispăruse, iar în locul său s-a găsit numai hlamida cu care fusese îmbrăcat. Sfântul s-a ridicat la cer
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cerc larg, dar precis. Lovi și mai tare decât Înainte și Îl doborî pe om la pământ. Acesta nu căzu ca un bolovan. Se lăsă ușor la pământ ca și cum se hotărâse să se Întindă pe stradă. Sângele Îi curgea În firișoare pe obraz. Oribilul metal Îl tăiase prin postav. Eisen Își săltă arma Înapoi peste umăr, gata să o trântească peste craniul omului. Sammler Îl apucă de mână și Îl răsuci. —O să-l omori. Vrei să Îi faci creierii terci? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
seama de ritmul muzicii, de parcă până atunci nu mai urcaseră pe scenă și nu prea știau ce ar fi fost de făcut. N aveau pe ele decât un fel de chiloți ornamentați cu mărgele aurite care atârnau la capătul unor firișoare și sclipeau la orice mișcare printre vălătucii de fum. Corpurile lor pudrate cu alb erau acoperite de o peliculă ca sudoarea, Însă parcă vâscoasă. Johan ar fi zis că e rece și rezistentă, iar scânteierile steluțelor argintii de pe sfârcurile sânilor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea. Mă las mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fost ziua de lungă, soarele încălzise scîndurile debarcaderului pînă cînd acestea au devenit de un gri deschis, aproape albe, și încinse. Într-o clipă soarele îmi usucă transpirația de pe față, astfel că numai sarea rămîne în urmă-i, ale cărei firișoare le simt pe piele. Debarcaderul este de fapt o plută care este atașată cu inele metalice la un număr de stîlpi de-a lungul adăpostului pentru bărci, astfel că se poate mișca în sus și în jos după cum nivelul rîului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]