4,728 matches
-
stare să verifice adevărul sau neadevărul unor cunoștințe este experimentul. Ciudățenia pe care o pune în lumină profesorul este că deși cunoștințele sînt validate exclusiv prin experiență, ele nu provin în întregime din ea. Cu alte cuvinte, sursa cunoașterii unui fizician este cu precădere imaginația lui. De modul în care un fizician își poate folosi intuițiile depinde originalitatea și profunzimea gîndirii sale. În plus, după ce s-a încredințat că intuițiile sale au trecut testul verificării experimentale, fizicianul le prelucrează matematic transformîndu-le
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
pe care o pune în lumină profesorul este că deși cunoștințele sînt validate exclusiv prin experiență, ele nu provin în întregime din ea. Cu alte cuvinte, sursa cunoașterii unui fizician este cu precădere imaginația lui. De modul în care un fizician își poate folosi intuițiile depinde originalitatea și profunzimea gîndirii sale. În plus, după ce s-a încredințat că intuițiile sale au trecut testul verificării experimentale, fizicianul le prelucrează matematic transformîndu-le în ecuații și funcții. Asta înseamnă că mai toată cunoașterea unui
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
cuvinte, sursa cunoașterii unui fizician este cu precădere imaginația lui. De modul în care un fizician își poate folosi intuițiile depinde originalitatea și profunzimea gîndirii sale. În plus, după ce s-a încredințat că intuițiile sale au trecut testul verificării experimentale, fizicianul le prelucrează matematic transformîndu-le în ecuații și funcții. Asta înseamnă că mai toată cunoașterea unui fizician începe cu o imagine și culminează într-o ecuație. În schimb, o intuiție care nu poate fi convertită într-o formulă matematică va fi
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
își poate folosi intuițiile depinde originalitatea și profunzimea gîndirii sale. În plus, după ce s-a încredințat că intuițiile sale au trecut testul verificării experimentale, fizicianul le prelucrează matematic transformîndu-le în ecuații și funcții. Asta înseamnă că mai toată cunoașterea unui fizician începe cu o imagine și culminează într-o ecuație. În schimb, o intuiție care nu poate fi convertită într-o formulă matematică va fi lipsită de virtutea de a-i convinge pe alții de valabilitatea ei. Limbajul matematic este certificatul
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
stătătoare care în aparență nu sînt legate de cîmpul energetic din care au provenit. În realitate, punctele nu pot fi desprinse de cîmp decît cu prețul desființării lor. Punctele sînt regiunile de concentrare vibratorie din interiorul cîmpului. Problema este că fizicienii, atunci cînd fac experimente în lumea microcosmosului cuantic, percep structura acestei lumi cînd sub forma unor puncte izolate, cînd sub forma unor cîmpuri atotcuprinzătoare. Numai că nu ei hotărăsc cînd anume trebuie descrisă realitatea în termeni de punct și cînd
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
această structură pe baza experimentelor de care sîntem deocamdată capabili. Cu alte cuvinte, e vorba de o limită a puterii noastre de a descrie realitatea, și nu de o limită a realității observate. O situație asemănătoare se petrece atunci cînd fizicianul, după ce trece în revistă formele de energie din univers, se întreabă de-a dreptul ce anume este energia. Răspunsul lui Feynman e deconcertant: fizicienii nu știu ce este energia. Ei știu să facă uz de numeroase forme particulare de energie - cinetică, calorică
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
realitatea, și nu de o limită a realității observate. O situație asemănătoare se petrece atunci cînd fizicianul, după ce trece în revistă formele de energie din univers, se întreabă de-a dreptul ce anume este energia. Răspunsul lui Feynman e deconcertant: fizicienii nu știu ce este energia. Ei știu să facă uz de numeroase forme particulare de energie - cinetică, calorică, potențială, electrică, nucleară etc. -, dar ei nu știu ce este de fapt energia. La fel se întîmplă cu principiul conservării energiei. Toți fizicienii știu că energia
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
Feynman e deconcertant: fizicienii nu știu ce este energia. Ei știu să facă uz de numeroase forme particulare de energie - cinetică, calorică, potențială, electrică, nucleară etc. -, dar ei nu știu ce este de fapt energia. La fel se întîmplă cu principiul conservării energiei. Toți fizicienii știu că energia, neputînd fi creată sau distrusă, se conservă mereu, dar nimeni nu știe de ce trebuie să se întîmple așa. E ca și cum ai ști regulile unui joc al cărui mecanism îți scapă. Una peste alta, Șase lecții ușoare este
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
dintâi pentru că relativizează - exact așa, pe criterii de fizică modernă - isteria atât de actuală a colaborării cu Securitatea, a doua pentru umorul pseudo-polițist și pseudoștiințific și tot atât de pseudo-postmodern, iar a treia pentru că poartă stindardul - din fericire nu și stigmatul - titular. Fizician de profesie, Zografi vede cu aceeași acuitate detaliile și universaliile, știe că lumea particulelor cuantice funcționează în virtutea acelorași legități care determină spațiile infinite din cosmos. Dacă în Oedip la Delphi vizionarismul oracolelor era transportat, punct cu punct, într-un exces
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
moralitatea, independența de gândire, atitudinea critică sau numai evazionistă) a fost mult mai răspândită decât suntem dispuși a crede. Politicienii democrați din perioada antebelică (omorâți în închisori), filosofii raționaliști sau spiritualiști, dar antimarxiști, istoricii care au evitat istoria oficială, matematicieni, fizicieni, ingineri etc. etc. trebuie adăugați scriitorilor, pentru a vedea, a avea revelația coloanei vertebrale a acestei națiuni. Fenomenul oportunismului și al colaboraționismului nu poate fi negat și nu trebuie ascuns sau relativizat, dar e profund nociv să fie absolutizat. Acuze
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
Nu e vorba de nici o maliție aici, ci de o constatare statistică. De fapt, specia în cauză e atît de numeroasă încît nu greșesc spunînd că, cu excepția matematicienilor, nici o altă categorie umană nu se simte bine în apropierea infinitului. Nici fizicienii, nici poeții și cu atît mai puțin filozofii, și asta în ciuda frecvenței cu care folosesc termenul. Stinghereala pe care ne-o provoacă acest cuvînt (căci infinitul este întîi de toate un cuvînt) vine din faptul că intuiția nu ne poate
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
joace un rol hotărîtor - este vorba de fizică - e cea care respinge infinitul cu aceeași hotărîre ca omul cotidian. Și pesemne că aceasta e partea cea mai spectaculoasă a cărții, cea în care Barrow descrie metoda implicită care guvernează demersul fizicienilor: aceea de a folosi infinitul ca vot de blam împotriva valabilității unei teorii fizice. Să recunoaștem, situația e neobișnuită: cei din partea cărora speram un verdict credibil în privința infinității universului sunt cei care nu pot asimila în gîndirea lor enzima infinitului
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
a folosi infinitul ca vot de blam împotriva valabilității unei teorii fizice. Să recunoaștem, situația e neobișnuită: cei din partea cărora speram un verdict credibil în privința infinității universului sunt cei care nu pot asimila în gîndirea lor enzima infinitului. Mai precis, fizicienii se comportă ca și cum ar fi căpătat o obișnuință mentală pe care nici ei nu o conștientizează în întregime: aceea de a admite ca valabile doar acele formule fizice care nu primesc, ca soluții matematice, valori infinite. Cînd apar valorile infinite
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
se comportă ca și cum ar fi căpătat o obișnuință mentală pe care nici ei nu o conștientizează în întregime: aceea de a admite ca valabile doar acele formule fizice care nu primesc, ca soluții matematice, valori infinite. Cînd apar valorile infinite, fizicienii resping valabilitatea formulelor folosite. Să detaliem puțin modul în care fizicienii procedează în astfel de cazuri. Ei parcurg un algoritm alcătuit din patru pași: 1) datele experimentale sunt exprimate în limbaj fizic 2) limbajul fizic este convertit în ecuații matematice
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
nici ei nu o conștientizează în întregime: aceea de a admite ca valabile doar acele formule fizice care nu primesc, ca soluții matematice, valori infinite. Cînd apar valorile infinite, fizicienii resping valabilitatea formulelor folosite. Să detaliem puțin modul în care fizicienii procedează în astfel de cazuri. Ei parcurg un algoritm alcătuit din patru pași: 1) datele experimentale sunt exprimate în limbaj fizic 2) limbajul fizic este convertit în ecuații matematice 3) soluțiile matematice obținute la aceste ecuații sunt analizate 4) în
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
aceste ecuații sunt analizate 4) în final se caută formularea unor predicții pe baza soluțiilor obținute. Așadar algoritmul este: 1) experiență și legi fizice - 2) ecuații matematice - 3) soluții - 4) predicții. Ciudățenia este că atunci cînd soluțiile au valori infinite, fizicienii nu pot formula predicții plauzibile. De exemplu: singularitatea unei găuri negre cere ca densitatea ei să fie infinită. Necazul este că un fizician nu poate accepta existența reală a unui obiect cu densitate infinită. O densitate infinită este un nonsens
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
fizice - 2) ecuații matematice - 3) soluții - 4) predicții. Ciudățenia este că atunci cînd soluțiile au valori infinite, fizicienii nu pot formula predicții plauzibile. De exemplu: singularitatea unei găuri negre cere ca densitatea ei să fie infinită. Necazul este că un fizician nu poate accepta existența reală a unui obiect cu densitate infinită. O densitate infinită este un nonsens (densitatea, ca proprietate cantitativă a materiei, presupune finitatea) caz în care ori respingem ideea că o gaură neagră are densitatea infinită, ori respingem
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
singularități în interiorul cărora legile fizice își pierd valabilitatea. Aceleași greutăți apar în cazul teoriei supracorzilor. "Nu știm încă dacă teoria stringurilor este teoria adevărată a materiei și energiei la nivelul cel mai profund, dar dezvoltarea și receptarea acestei teorii de către fizicieni dezvăluie adevăratele lor sentimente despre infiniții fizici. Ei nu cred în acești infiniți! Ca și în studiul fluidelor, dacă un infinit apare într-un calcul legat de particulele elementare, el e privit ca un defect al teoriei, indicînd că ea
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
privit ca un defect al teoriei, indicînd că ea este o aproximație care și-a depășit domeniul de valabilitate. Se crede fără excepție că o teorie mai vastă și mai bună va alunga întotdeauna infiniții" (p. 101) Aceeași atitudine a fizicienilor în cazul găurilor negre: Dacă infinitul fizic a apărut cu adevărat, atunci el ar fi vizibil observatorilor din exterior și efectele sale impredictibile ne-ar putea influența. Aceasta arată că, atunci cînd fizica cuantică intră în joc, cenzura cosmică nu
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
găsească, există o împotrivire generală de a-i accepta în univers din cauza consecințelor lor impredictibile. Mai degrabă se consideră că apariția lor e un alt semnal că teoriile existente necesită eforturi pentru extinderea domeniului de valabilitate. (p. 109)" Pe deasupra, potrivit fizicienilor, chiar dacă universul ar fi infinit, noi nu putem constata acest lucru pe baza observațiilor experimentale. De ce? Fiindcă nu avem deocamdată la îndemînă nici un indiciu care să ne spună că partea de univers pe care o percepem prin telescop este un
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
sau dacă, dimpotrivă, are o diversitate atît de copleșitoare încît ceea ce am apucat noi să vedem din el nu reprezintă decît o fărîmă pe baza căreia nu putem formula generalizări plauzibile. Ca să nu mai pomenim de amănuntul bulversant că ceea ce fizicienii înțeleg prin materie nu ocupă decît 5% din universul observabil și că restul e ocupat cu ceva întunecos și deocamdată insesizabil căruia teoreticienii îi spun "materie întunecată", și despre care tot ceea ce pot să ne spună este că formațiunea cu
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
pragul unei nepăsări inapte de a mai sesiza ceva. Așadar, entropie, temperatură, informație și dezordine. Patru termeni în jurul cărora gravitează o bună parte din mecanica cuantică. Exemplul de mai sus este o rezumare grosieră a ceea ce se întîmplă cu un fizician cînd este pus în contact cu lumea fluctuațiilor subatomice. Prima concluzie pe care o pot desprinde din exemplu este că existența înseamnă dezechilibru și instabilitate, desfășurare și tensiune. A doua e că descrierea unui proces depinde de cît de mult
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
nu e decît un eveniment a cărui desfășurare e suficient de înceată ca simțurile noastre să-l perceapă ca pe ceva neschimbător. Pentru un observator înzestrat cu alte bioritmuri, același eveniment ar putea însemna o țîșnire de-o clipă. Pentru fizicieni, țîșnirile ultime din care este alcătuit universul poartă numele de nivel cuantic. Supranumit și "scara Planck", acest nivel este un soi de reper fundamental în funcție de care putem măsura tot ce se întîmplă în univers. El este etalonul matematic pe care
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
cameră, modificăm geometria camerei prin chiar gesturile pe care le facem, sau că, circulînd cu mașina pe stradă, schimbăm forma străzii prin chiar faptul că ne deplasăm pe ea. Cam așa ceva se petrece la nivelul cuantic al fulgurațiilor granulare. Efortul fizicienilor de a înțelege rețeaua de interacțiuni cuantice a dat naștere teoriei corzilor. Corzile sunt liniile de forță ale cîmpurilor ce învăluiesc particulele elementare. Cînd se pune însă problema definirii lor intuitive, suntem puși în fața unei alternative: ori gîndim corzile ca
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
rămînea Hai să facem. Mi-e clar că Benoît a făcut-o dinadins, să ironizeze retrograzii de care depindea. Dar a propos de piesa dramaturgului rus : vorbesc cu Sorina Bălănescu despre ea și-i spun că finalul este luat din Fizicienii. “Ca să vezi, domne’!”, Îmi replică minunata mea colegă, “tocmai asta le-am spus eu azi studenților, la curs”. Marile spirite...ce fac?!... Citeam, nu de mult, un foileton al lui Tudor Octavian, În care talentatul “scriitor la ziar” punea problema
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]