272 matches
-
teste proiective, teste situaționale) privind: - echilibrul emoțional, autocontrolul, responsabilitatea; - sistemul de atitudini și aspirații, nivelul intereselor și motivației vocaționale; - integrarea socială și atitudinile interpersonale. 4. Observația subiectului sub aspect constituțional și comportamental cu referire la: - simptomatica stabilă - tip constituțional, aspecte fizionomice; - simptomatica dinamică - ținută, mimica, modificări vegetative, vorbire; - dinamică de comportament în timpul examinării. 5. Anamneza/interviul cuprinzând date generale cu privire la evenimentele principale ale traseului existențial și cu privire la evenimentele cruciale din viața personală și socioprofesionala. 6. Analiza și evaluarea activității profesionale. Observație
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146157_a_147486]
-
mare succes, Dialogue Between Civilizations, în care face o paralelă între poetul pakistanez Allama Iqbal și Mihai Eminescu. Allama Iqbal n-a fost cu strictețe contemporan cu poetul român (a trăit între 1867-1938), dar îi seamănă în multe privințe (inclusiv fizionomic, după cum reiese din fotografiile preluate din presa pakistaneză și reproduse în această pagină a României literare). A fost și el poet și filosof, a studiat în Vestul Europei și s-a repatriat pentru a fi de folos culturii țării lui
Strada Eminescu din Islamabad by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15898_a_17223]
-
de care se îndrăgostise Ivo, ofițerul care duce o viață amoroasă de operetă. Mai mult, Marcu va muri pe front. Astfel, Ivo este protagonistul unei melodrame, iar Marcu, aparent identic, va fi protagonistul unei tragedii. Identitățile de nume și asemănările fizionomice pun, prin contrast, în relief adevăratele teme ale cărții: singurătatea și singularitatea oricărui individ. Valeriu Cristea merge mai departe și vorbește, pe bună dreptate, despre motivul înstrăinării spirituale și geografice, aflat în strânsă legătură cu motivul omului fără noroc. Autorul
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
dea examen din cauza originii sale nesănătoase, tatăl său fiind considerat chiabur), trecînd prin anii de chin studențesc și terminînd cu cei de medic specialist. Paginile cele mai reușite sînt cele de portretistică, autorul arătînd fler psihologic și simț al detaliului fizionomic în descrierea colegilor, profesorilor sau medicilor cu care a lucrat. Din galeria de portrete, cititorului i se întipăresc figurile chirurgilor Theodor Burghele și Dan Gerota, cărora autorul le dedică pagini pitorești. Nu lipsesc personajele negative sau mediocre, de la profesorii de
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
definindu-se nu prin relație cu modele exterioare, ci mai curînd intrinsec, prin exprimarea unui anumit tip de gîndire și de înțelegere a formei în sine. Suprafețele largi și fluente, tăietura decisă, gracilitatea și sensul ascensional, puritatea cioplirii și datele fizionomice oarecum abstracte, neindividualizate și în afara oricărui interes pentru psihologie, dar și sintaxa generală a formei, înscriu fără ambiguități acest segment al sculpturii Doinei Lie în stilistica unui bizantinism generic, fără scopuri colaterale și fără surse culturale imediate. În această categorie
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
fragilitate fizică. Voronca e „timid, plăpând, firav, destrămat ca un plop cu frunza-i șoptitoare” (228), Ion Călugăru e un „boț de carne, mic”, o „fărâmă de om” (230), iar tânărul Aurescu - „mic, slab, fin, de un blond diafan” (236). Fizionomic, trăsăturile sunt lipsite de pregnanță, fața evreului estompându-se sub pana criticului până la ștergere. Fundoianu e „slab, firav, cu o figură inexpresivă, fadă, cu o privire ștearsă, absentă ca de pe urma unui vițiu intim, cu o frunte deprimată” (218). La capătul
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
că toată această muncă dură n-are alt scop decât a pregăti mâncarea purceilor și, poate, mămăliga oamenilor. Sărăcia, reaua concepție economică răpeau acestor ființe bucuria contemplării naturii. Fetele i se părură arhitectului surprinzător de frumoase și aparținând unei clase fizionomice locale. Aveau fața prelungă și plină, așa cum era concepută eugenia anatomică în epoca Thonvaldsen și Canova, profilul bustului, al picioarelor era de asemeni rotunjit, zvelt cu soliditate. Dinții spatulați întăreau impresia de atletism suav. Și, cu toate acestea, copiii tușeau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intuitivă, spuse, examinîndu-i ceașca: - La dumneata nu pot să citesc, ești om sucit, uite cum s-astrîns toată drojdia. O să ai o agitație mare, vreo pasiune... Arhitectul, foarte puțin atent la predicțiune, compara cele două femei, pe mamă și pe fată. Fizionomic, madam Farfara și Ioana semănau. Așa plină, cu buze roșii, cu pielița moale și pufoasă ca a piersicii, fusese și madam Valsamaky. Ioana avea însă ceva inedit, mai animalic și picant. Umerii obrajilor îi erau ridicați spre ochi ca la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din lume. V-am mai întâlnit cumva cu altă ocazie? — Adică mai demult, nu acum două zile? Weber nu reuși să zâmbească. Ajunsese la o vârstă la care toată lumea se încadra într-unul dintre cele treizeci și șase de tipare fizionomice disponibile. Numărul celor pe care-i cunoscuse la un moment dat, fără să-i revadă vreodată, căpătase proporții devastatoare. În jurul vârstei de cincizeci de ani trecuse de un prag, dincolo de care fiecare persoană nou întâlnită îi aducea aminte de altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o grimasă care escită mult mai lesne râsul decât compătimirea. Fizionomia prea marcată care indică o espresiune prea specifice spirituală nu-i e favorabilă actorului pentru că-l îngrădește prea mult într-o regiune oarecare și-o face adeseori imposibile schimbarea fizionomici într-o espresiune contrarie. Daca se-ntîmplă astfel atunci nu credem reprezintatorului oricât de cu succes ar interpreta caracterul prin vorbă și prin gest. Cu cât fizionomia reprezintatorului e mai puțin specific otărîtă și totodată și mai volubilă cu atâta corespunde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din umbră și-am stat drepți în întuneric. Ne-am răcorit o mie de ani. De aceea, numai febra ne mai poate scăpa... Când va ridica țăranul român capul în sus? În jos am privit de când ne-am născut. Critica fizionomică a României își are nu numai o rațiune teoretică, ci și una practică. Existând relativ puține documente valabile asupra ființei lăuntrice a țării, toate elementele exterioare ce ne-o revelează trebuie folosite. În fizionomia țăranului francez, german sau rus se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eleganță interioară. Ideile prea generoase, adică fără bază în imediatul vieții, slăbesc sângele și dau națiunilor un aspect clorotic. Emascularea prin exces ideologic este un fenomen frecvent în viața popoarelor. Încep atunci a fi afectate de o paloare care este fizionomică și istorică. Ideile care n-au nici o aderență la viața concretă a unui popor îl deviază de la sensu lui istoric. De aceea, orice ideologie care nu-i angajează energiile vitale este periculoasă. Extrema dreaptă și extrema stângă s-au dovedit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
călător, l-aș jigni și - mai grav - l-aș contraria. În străinătate, întâlnirile noastre sunt desigur mai colorate, dar și mai formale. Peste barierele lingvistice, înalte, se trece greu, astfel că investigarea Celuilalt se rezumă la un examen de suprafață, fizionomic, epidermic. Un taxi driver indian, cu un uriaș turban în cap, conducând prin New York, îmi spune mai mult despre spiritul metropolei americane decât despre universul lăuntric al șoferului. Numai în România, dezvăluirea de sine este trepidantă; numai aici, devii frate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
idee: să cerceteze albumul cu pozele vechilor amoruri ale mămicii, ca să-i găsească pe bărbații care îi semănau. Coleman a dat peste patru fotografii ale unui actor amator pe nume Randolph Lawrence. Însemnările de pe spatele lor și o puternică asemănare fizionomică îi spuneau că era vorba de tatăl lui. A luat cu el două dintre fotografii, a făcut autostopul până la Hollywood și i-a turnat o poveste vânătorească unei funcționare de la Asociația Actorilor de Cinema. Ea a crezut relatarea lui abreviată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
atent fizionomiile jucătorilor. El trebuie să descopere dintr-o privire cine e cel din față: un trișor, un escroc, un debutant, un pasionat, un sărăntoc, un urmărit, un interzis sau - de ce nu? - un om cinstit. El lucrează după câteva semne fizionomice, după câteva aparențe cărora domnul de Balzac le-a dat o extraordinară vigoare în portretistica sa voluptuoasă: părul - tunsoare sau chelie -, culoarea părului, pipa, decorațiile, nasul, sânii femeilor și uneori chiar domnul doamnei. Toate aceste observații se traduc într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
scenele reproșurilor. S-a observat la oamenii lui Caragiale o „absență psihică”. Acest procedeu, denumit de Elvin „despersonalizare”, demonstrează o manieră nouă de structurare a personajului comic. La aceasta se adaugă lipsa portretului fizic, de unde caracterul sintetic al personajelor. Detalii fizionomice nu apar în teatrul lui Caragiale, cu excepția câtorva notații despre costumația Efimiței și a lui Leonida. Dramaturgul arată astfel că dincolo de particularitățile individuale se află „același schematică structură sufletească”. Ceea ce diferă însă în teatrul „nonpsihologic” al lui Caragiale de teatrul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
volontaire, conscient). Numărul 48 (octombrie 1924) al Contimporanului — imediat următor celui dedicat avangardei maghiare — reproduce, pe o întreagă pagină, un articol semnat de artistul plastic M. Szczuka, „Mișcarea artistică în Polonia“. Tradus defectuos, textul (datat „Warșovia, 1924”) este un portret fizionomic și o istorie comprimată a artei moderne poloneze, sistematizată „pe puncte”. Unele trăsături sînt (relativ) comune celor românești și — în genere — statelor est-europene recent emancipate național: „1) Cea mai caracteristică trăsătură a artei poloneze este sensibilitatea ei hiperdezvoltată și lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ea poate merge până la mimetism fizic, devine cameleonică. Așa cum în natură animalele îmbracă culorile mediului, cum două ființe ce tind una spre alta ajung să semene foarte bine: de exemplu, soții ce par frați gemeni, câinele ce ajunge să semene fizionomic cu stăpânul, fiul adoptiv ce repetă aproape genetic matricea tatălui vitreg, pe care-l idolatrizează pentru a compensa un sentiment refulat și refuzat demult. Teoria funcționează la fel de bine și invers: gemenii pe care nu-i poți deosebi la naștere, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Adresanții selectați sînt S.G. maistru frezor din Lugoj, R.T., profesor de română, București, B. I., dactilografă la cooperativa Decorativa. Pentru o mai riguroasă sistematizare a răspunsurilor naratorul a atașat la textul trimis și un chestionar privind datele personajului: Numele: VÎrsta: Detalii fizionomice: Starea civilă: Ocupația: Date caracterologice: Date biografice: Trăsături particulare distinctive: În urma acestei demers naratorul a primit următoarele răspunsuri pentru care aduce mulțumiri celor trei co-naratori cvasi-anonimi. 1. MARCEL ALBU țvăzut de S.G. maistru frezor) 2. Nu știu, după ani Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mea, În jur de 45 de ani. 3. Puținele date despre M. A. pe care ni le furnizează naratorul ne lasă să deducem că acesta era de Înălțime medie, slab și cu o pilozitate accentuată a membrelor inferioare. Aceste semnalmente fizionomice mi se par arbitrare În conturarea personajului. Eu mi l-aș reprezenta mai curînd scund, cu perdispoziții de obezitate, ușor efeminat. 4. Căsătorit, cu copii Încă mici - personajul N.B. folosește la un moment dat În text expresia „plozii“. 5. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spart și arcada, În liceu nu m-au mai primit la tenori cu arcada spartă, dar m-am Împrietenit cu profesorul de limba română, era poet, avea nasul rupt, Între noi s-a stabilit o comuniune de oameni cu defecte fizionomice, și el m-a sfătuit să nu dau admiterea la filologie c-o să ajung În cine știe ce văgăună, să predau literatură unor copii iluminați care merg cu vaca În timpul orelor. Era o experiență prin care el trecuse timp de cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l poate reda geniul unui regizor, mai este ceva, insesizabil (un truism pe care-l afirmă orice om al muncii), o imponderabilă ce permite literaturii să existe, altfel ar fi fost Înghițită de film chiar Înainte de inventarea lui. Pentru că trăsăturile fizionomice ale cinematografului nu refuză imaginația, dimpotrivă. Îi dau un impuls mai mare, dacă-i vorba de Odiseea spațială 2001 sau Nostalghia ei. De Fellini, Mihalkov, Forman, Pasolini. Wajda, Kieslowski ori Scorsese. Cimino sau Troell. Și destui alții. Filmul și literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
forma unor virtuți spirituale și morale demne de un membru al unei dinastii regale. Comparat cu Ciclopul din Epopeea Homerică, ce-a de-a patra apariție fantastică din fragmentul întâlnirilor cu uriașii, Ochilă, este un personaj complex, episodic, cu particularități fizionomice marcante, care este descris de narator într-o manieră ce facilitează perceperea de către mentalul receptiv. Integrându-se în casta giganților, alături de tovarășii săi, portretul lui Ochilă dispune de o serie de caracteristici insolite, de origini mitologice, întâlnite și la personaje
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
atestăm în realitate. Pentru că noțiunea NAȚIUNE subînțelege comunitatea unui tip de indivizi care au „fiert” la un loc, în aceeași „oală” etnoculturală, devenind până la urmă o masă omogenă, cu trăsături comune, cum ar fi, să zicem, culoarea pielii și aspectul fizionomic specific doar acestui tip. Cu alte cuvinte, termenul „român” nu deține o conotație pur etnică: el e doar un criteriu de apartenență statală. Deci, a fi român înseamnă a fi cetățean al României. La fel cum cetățeni sovietici erau toate
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
prea mici și așa mai departe dezvăluie prin exagerare funcția expresivă a vectorilor spațiali. În ciuda săgeților și a răsucirilor sale vectoriale, chipul este totuși destul de limitat în ceea ce privește mobilitatea musculară. În acest sens, mâna deține superioritatea dansatorului. Deși îi lipsesc conotațiile fizionomice ale feței - referitor la privire, strâmbături și zâmbet -, jocul foarte diferențiat al degetelor poate genera o bogată pantomimă. De asemenea, în comparație cu mișcarea corpului în ansamblu, mâinile sunt mai puțin dependente de atracția gravitațională. Știm că mâinile pot să cadă pasiv
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]