3,537 matches
-
roua pe luncine-a fost trupul foșnind în atâta târziu.În felinul alint, sferic vis mă visaiSub scâncite șoptiri mâna mea te-adora.Un leșin înflorit între noi ne vindeatrupul tot pe-un cuțit. Pe un crin . Pe un nai.Lupi flămânzi ne-am fost noi, căi în flori adăpândun narcotic fior peste urme de dințizgâriind pătimi lungi pe goi umeri de sfințiîn beții vișinii ne-am fumat ... III. DAR NICI EU, DE MĂ STRIG..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr.
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
1556 din 05 aprilie 2015. Ia aminte, doamna, ne topim efemer Și iubindu-ne stins, ca-ntr-un vechi ritual, Vom ajunge, dansând, la un singur final; Ia aminte, doamna, florile pier... Ia aminte, doamna, zilele sunt mici Dinții noștri flămânzi carnea vieții o smulg Și tăcerile curg între noi ca-ntr-un burg: Ia aminte, doamna, orele sunt mici... Ia aminte doamna, nu mai suntem nebuni Nici de vară din trup, nici de roua din zori Învățăm să murim chiar
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
urcând poți să cazi ... Citește mai mult Ia aminte, doamna, ne topim efemerși iubindu-ne stins, ca-ntr-un vechi ritual,Vom ajunge, dansând, la un singur final; Ia aminte, doamna, florile pier...Ia aminte, doamna, zilele sunt miciDinții noștri flămânzi carnea vieții o smulgși tăcerile curg între noi ca-ntr-un burg:Ia aminte, doamna, orele sunt mici...Ia aminte doamna, nu mai suntem nebuniNici de vară din trup, nici de roua din zoriînvățam să murim chiar și-n vis
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
cu degetul înspre ierarhii Bisericii indiferent ce fac nu e creștinism. Este fățărnicie, necunoaștere sau rea credință. Adeseori se fac speculații, ba că Sfânta Liturghie este prea lungă, ba că la vreun pelerinaj s-au grăbit la închinare vreo doi flămânzi. Unfapt izolat caracterizează oare viața și trăirea Bisericii? De ceva timp, de când se ridică piatră cu piatră Catedrala Mântuirii Neamului, ați auzit sau văzut că vreun canal media s-a alăturat efortului Bisericii și a chemat românii să pună umărul
Biserica – între Evanghelie şi secularizare [Corola-blog/BlogPost/93756_a_95048]
-
Muha Publicat în: Ediția nr. 1512 din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului acum am răsucit timpul înodând secunde destinul mă arde, trupul mi-e răsucit picioarele-mi urcă cerul pântecul mă absoarbe în tăcere gura-ți sărut cu sânul flămândă pieptul îți caută apăsarea penetrează-mă iubitule adănc te vreau să mă iubești, acolo cu durere, te mușc ascunde-te în mine @ viorel muha Referință Bibliografică: Te vreau / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1512, Anul V, 20
TE VREAU de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377110_a_378439]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DRAGĂ-MI EȘTI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Duminică, 5 Iulie 2015 Gândul tău e tot flămând Și ne duce vremea, doamnă, Cum se duc, se duc țipând Toți cocorii dinspre toamnă, De rămâne-n urma lor Iarba arsă pe coline, Marginile noastre dor, Bătrânețea oricum vine... Înapoi nu se mai poate Să ne naștem din cuvânt
DRAGĂ-MI EȘTI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377153_a_378482]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > BUCURIE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mă strânge-n brațe bucuria când albul ghioceilor inundă o clipă pură și plăpândă de care-am fost mereu flămândă. Mă leagă versul iar de frumusețe cu zbor și vise îndrăznețe, într-un buchet de vioarele se îmbată simțurile mele. Mă-nalță rugăciunea -n cer când mirul izvorăște din icoane pe scară pașii din canoane și-n inimă alean izbăvitor
BUCURIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377186_a_378515]
-
mai știu dacă mi-a dat-o cândva, lăsându-mi mie doar atât: cerul ca un tăvălug înghimpat, o batistă și un ou. Tu trebuie numai să înțelegi albastrul dor peste scâncet, golul mut dinapoia gardului, Siberia ochilor cu trup flămând, copilul răbdător cu vremea, ca o ruină care nu mai are ce pierde, crescând... Până când, peste ani, se coceau strugurii în familiile altora și ușile se închideau în spatele farfuriilor pline în spatele caramelelor, în spatele copiilor mângâiați, iar eu țeseam povești cu
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
traseiste din colțurile țării, pe care, în final, le-aruncă-n valurile mării. N-am mai citit de mult o carte; de intrigi n-am mai avut parte; am învățat numai o dată să fiu eliberat de vreo prejudecată. Ochiul încercănat mereu este flămând de tot ce e frumos și este crud, că nici cu ochelarii nu pot vedea de fel că lumea e reală și toată e la fel. Dar asta e o altă socoteală, pe care eu am scos-o la iveală
O ALTĂ SOCOTEALĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377219_a_378548]
-
Frumos și elegant! ... Sunt aici! Dar cum poți auzi un suflet că se vaită?! Pământul o acoperi cu o rafală de schije, încheindu-i orice pact cu lumina. Mirosea a tămăie și a scorțișoară. Tenebrele își ascundeau pânzele peste ochii flămânzi de dor, ai mamei. Începu să scurme ca o cârtiță, prin grămada aceea de lut, ce-i înecase toată speranța. Nu-i venea să creadă că o lăsaseră singură și plecaseră toți.Începu să roadă,oarbă,din măruntaiele pământului, fără
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
neștiute. Dintr-o dată parcă cineva mă învățase rugăciuni...era glasul iubirii de mamă, era glasul durerii, era glasul sufletul ce nu voia să fie rănit. Am rămas în rugăciune zile și nopți la rând...multe, multe zile și nopți nedormite, flămândă , luptând cu somnul și cu moartea. Am ținut strâns mânuța pruncului meu , atât de strâns încât îi simteam inima bătând în palmă. Prin catetere îi curgeau medicamente dar din mână mea se prelingea încet picătură de viață.Apoi... Într-o
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
conducătorul unei țări mici situată la marginea Imperiului clădit prin jaf și sânge de generatii de sultani turci. Vin Turcii! „În zilele albe ale miezului iernii înaintau mulțimile negre, zecile de mii de dușmani, ieniceri, spahii și gloata, ca lupii flămânzi ” - Nicolae Iorga Într-un acces de furie, sultanul decide pe loc că insolenta lui Ștefan să fie pedepsită cât mai repede posibil, iar Moldova cea rebela să ajungă pasalâc unde să domneasca legea Profetului și bunul plac al turcilor. În
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
autorilor și precizarea sursei intră sub incidența legii drepturilor de autor este considerata furt intelectual și va fi pedepsită penal. Înainte de vremuri vînătoarea era un mijloc de trai, vînatul asigurînd hrana vînătorului și a familiei sale. E, oare, așa de flămînd magnatul furnizor de clauze și comisioane abuzive clienților, de invită anual la Balc pe unii dintre exploatatorii Europei, ca să împuște animale ce nu se pot apăra? Trecerea bruscă a fostului tenisman Țiriac de la sportul alb, care i-a adus glorie
ORAŞELE-FANTOMĂ, PUTIN ŞI VÎNĂTORUL-ŞEF [Corola-blog/BlogPost/93163_a_94455]
-
dispuse în două catrene și două terține. Articolul de la domeniul Spiritualitate este scris pe fondul exagerării situației în care se află țara noastră. Neputința unora scoate ce-i mai rău din oameni: egoismul, invidia, duplicitatea, și alți monștri, care, mereu flămânzi, sunt în căutare de victime. Din păcate, foarte mulți oameni le cad în plasă, chiar dacă sunt conștienți de asta. Pare că nimic nu ne mai sensibilizează, poate doar lacrimile de deznădejde ale bătrânilor sechestrați în propriile case de către zăpada ce
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
strămoșul nostru direct de după omul din Neanderthal - asumându-mi identitatea de conducător magic al clanului meu, priceput în vrăji pictate pe pereții grotei pentru ca vânătorii să-și doboare prada: Ei au plecat să năruie gazéle. De sub pământ, prin ruga mea flămândă, eu goana le-o îndrept către izbândă căci vrăji temute-amestec în vopsele. O, cele mai frumoase dintre ele s-au deșteptat pe zid în salt și pândă: eu cel nevolnic, cu săgeată blândă, sunt primul vânător al ginții mele! Fără de
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
și Praznicul moliilor, deschid balul. O strofă ocazională, nu afară, însă, din temele și sonoritățile marii poezii, recomandă, cu cerneluri triste, manifestul anual pentru luare în seamă: "Așa prin lume trece neștiut,/ Cu răni deschise, bardul, sub disprețul/ Întregii lumi, flămînd, îndură'nghețul,/ Mizeria... Dar totuși e plăcut!/ ŤCe bine zice! Dați-i de băut!/ E doară beat ca noi, și cântărețul!ť". Și lista contributorilor crește aproximativ alfabetic. C.C. Arion scrie, în jocul de-a viitorul și trecutul, despre dezvelirea
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
cartier de Est mizerabil, având "o aură neagră de gunoaie", se dorește luminoasă și stenică. Deși punctul cardinal e tomberonul de gunoi ce nu se mai poate conține, iar ca personaje predilecte (în registru realist) apar câinii ologi, uzi și flămânzi, pisicile gestante și o mâță oarbă, șobolanii și gândacii, privirea franciscană a poetului găsește aici o semnificație mai înaltă, un Dumnezeu probabil, plutind pe deasupra cartierului muncitoresc. Cele mai reușite secvențe din volum sunt acelea în care respirația divină se face
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
din cartierul meu/ cu gândul că/ doar-doar/ îl vom căuta/ chiar dacă nu mai știm/ care este/ trestia lui" (În subsoluri); "locuitori ai orașului/ diminețile când buimaci/ plecați către muncă/ nu auziți inima mea/ râcâind la ușa voastră/ ca un câine flămând/ care toată noaptea/ a mers prin oraș/ în căutarea iubitei/ și-a oamenilor buni/ cum altădată/ călugării rătăceau/ prin deșert/ în căutarea/ cuvântului sfânt?" (Întrebare). Dincolo însă de aceste poezii onorabile, găsim puțin. Fără tensiuni și fără crize, textele lui
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
empatic prefațatorul - prețuirea mea admirativă, emoția mea confraternă". Dar un critic fin de poezie ca Gheorghe Grigurcu trebuie să știe că bunele sentimente nu sunt suficiente pentru a susține, artistic, o pagină de literatură. Din păcate pentru cățelul ud și flămând, pentru pisica oarbă care scormone prin gunoaie, pentru șobolanii și gândacii mișunând în lumea betonată a lui Ion Maria, acesta nu reușește să scrie, în nouă cazuri din zece, decât o poezie cumințică și palidă.
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
poartă", liniștindu-și odrasla: "A venit un lup din crâng / și-alerga prin sat să fure / și să ducă în pădure / Pe copiii care plâng. / și-a venit la noi la poartă / și-am ieșit eu c-o nuia: / "Lup flămând cu trei cojoace, / Hai la maica să te joace" - / Eu chemam pe lup încoace, / El fugea-ncotro vedea. // Ieri pe drum un om sărac / Întreba pe la vecine: / "Poartă-se copiii bine? Dacă nu, să-i vâr în sac!" și-a
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
masa s-a răsturnat și toată băutura s-a vărsat pe cele două studente curgea băutura pe ele și râdeau de se prăpădeau râdeam și eu iar în mintea mea mahmură le vedeam goale (...) atâta știu că m-am trezit flămând dimineața și m-am dus direct la carrefour și-am umplut două sacoșe cu mâncare mâncarea din valiza mea furată oare pi este cumva cheia? câteodată sunt aproape convins dar niciodată mai mult ca în seara aceea mă plimb fetele
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
făcând selecție de autori și, iată, de tipuri de literatură. Cei douăzeci de poeți din sumar (Gellu Naum, Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov, Petre Stoica, M. Ivănescu, Ileana Mălăncioiu, Virgil Mazilescu, Nicolae Prelipceanu, Ion Pop, Adrian Popescu, Ion Mircea, Dinu Flămând, Gabriel Chifu, Traian T. Coșovei, Ion Stratan, Mariana Marin, Bogdan Ghiu, Marta Petreu, Marian Drăghici și Ioan Es. Pop) sunt analizați pe larg și totodată centripet, autorul alegând antologii reprezentative ale lor, din care să poată desprinde nu atât evoluția
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
în care Poezia e atât de vie, încât toți cei douăzeci de poeți beneficiază de un tratament identic. Am ajuns la o clinică de înfrumusețare. Că e vorba despre Leonid Dimov sau despre Gabriel Chifu, despre Gellu Naum sau Dinu Flămând, Ileana Mălăncioiu ori Ion Pop, Ioan Es. Pop sau Bogdan Ghiu, Mariana Marin sau Marta Petreu (alegeți dumneavoastră, din fiecare binom, postura poetică forte), Dan Cristea procedează în același fel. Urmărește temele și motivele, metaforele recurente, constantele, stările de spirit
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
altă parte, fie din idiosincrazie, fie dintr-o pricină teoretică, i-a ignorat sau s-a pronunțat negativ față de câțiva poeți importanți, din toate generațiile, refuzați în această antologie: Horia Stamatu, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Horia Bădescu, Dinu Flămând, Ion Stratan, Florin Iaru, Traian T. Coșovei, Marius Ianuș - omisiuni care îi vor aduce nu numai antipatii izolate, ci și embargouri de grup. Eu însumi nu pot accepta validitatea acestei antologii în absența câtorva dintre numele menționate și sunt înclinat
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
nu-i acceptă canoanele (E, 205). P. Goma a înțeles surghiunul ca opțiune etică (J1, 212), ca o condiție spre a-și prezerva sufletul de climatul de degradare generală din România (J3, 30). Când a ajuns la limita dezgustului, D. Flămând și-a lăsat în urmă țara pentru că simțea că atmosfera devenise irespirabilă și era scârbit de lașitatea colectivă de acolo (mi-am dat seama că a trăi în România devine o vinovată complicitate cu sistemul - interviu cu Gabriela Adameșteanu). Convins
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]