14,011 matches
-
din rugul ars din soare am prins tăcerea-n flori, s-a dezvelit și cerul strângând din văl cununa, doar că m-a stins un fulger, mă ierți de două ori? Să-ți fiu etern nu jale am scos din flăcări focul, din luturi de cenușă făcut-am chip de fum, mi-am strâns durerea-n zale spălând de răni sorocul, doar că m-a stins uitarea, mă poți ierta și-acum? Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: DOAR CĂ M-A
DOAR CĂ M-A STINS... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1462532401.html [Corola-blog/BlogPost/380495_a_381824]
-
luxuriantă în care steblele de crizanteme fascinau ochiul avid al iubitorului de frumos, m-au făcut să iau aminte la cele câteva damigene ce-mi spuneau discret: „Mustul ghiurghiuliu s-a înăsprit și-i bun cu o pastramă pregătită la flacăra molcomă a cărbunilor de prun, iar un lăutar vestit, mângâind vioara, îndemnă tot omul să petreacă: „Bun e mustul și înțepă,/ E ca gura de fecioară... / N-aș mai bea un strop de apă-/ De m-ai picura cu ceară
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1414677200.html [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
Foc,/ Acolo unde nu va crește/ Nimic pentru om/ Niciodată,/ Acolo unde El/ Cel care a scris în piatră/ Legile Sale,/ Își va relua sufletul/ Imprumutat mie,/ Ca să-l dea altuia/ Pentru o altă vreme./ Pe gigantul acela/ Încrustat de flacără/ Pe vecie divină,/ Intinde-mă (...) Acolo/ Când va muri trupul/ Se vor strânge și vulturii”... Rețin, doar pentru mine, că-și vrea sfârșitul pe locul divin, pe înaltul de munte, pe granitul încrustat de flacăra Celui de Sus. Și că
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Se_strang_vulturii_.html [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
Pe gigantul acela/ Încrustat de flacără/ Pe vecie divină,/ Intinde-mă (...) Acolo/ Când va muri trupul/ Se vor strânge și vulturii”... Rețin, doar pentru mine, că-și vrea sfârșitul pe locul divin, pe înaltul de munte, pe granitul încrustat de flacăra Celui de Sus. Și că în jurul său se vor aduna nu toate lighioanele, ci vulturii! O ultimă zvâcnire orgolioasă, căci chiar dacă pieri fizic, nu o faci ori cum. Iubita are misiuni transmise cu recunoștință și dragoste de poet, nu ușoare
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Se_strang_vulturii_.html [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
să stau pe munte înaintea Domnului Și urechea-mi să asculte, toate sfaturile Lui, Niciodată să nu-mi fie frică de ce va veni, Căci cu El în veșnicie siguranța voi găsi. Vreau să urc, să stau pe munte înaintea Domnului, Flacăra iubirii sfinte, modelarea lutului, Să îmi dea puteri o mie și înțelepciune, har, Să lucrez cu bucurie, pe al Domnului hotar. Vreau să urc, să stau pe munte înaintea Domnului, Fața Lui să lumineze, peste fața omului, Să îmi văd
DOAMNE, ÎMPLINEŞTE-ȚI VOIA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1424375357.html [Corola-blog/BlogPost/353189_a_354518]
-
livresc și ajunge oriunde, chiar în mijlocul naturii pentru a scăpa de efectul nociv al depersonalizării. Iubirea este un chin necesar, o tortură de bună voie, pentru a înțelege resorturile adânci ale sinelui, abisurile nebănuite, forța iluminării, picătura cât un ocean, flacăra nestinsă. Cântă iubirea în ureche/ spărgându-mi timpanul/ acompaniată de chitara zâmbăreață/ lustruită de soare”/(Flacăra iubirii). Taie ramurile/ decojește-mă/ să poți da/ de petrolul iubirii din mine/” (Petrolul iubirii). Înlăuntrul acestui creuzet greu cuantificabil ”anii vieții sunt muncitorii/ care
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_mariana_balasoiu_1473247913.html [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
este un chin necesar, o tortură de bună voie, pentru a înțelege resorturile adânci ale sinelui, abisurile nebănuite, forța iluminării, picătura cât un ocean, flacăra nestinsă. Cântă iubirea în ureche/ spărgându-mi timpanul/ acompaniată de chitara zâmbăreață/ lustruită de soare”/(Flacăra iubirii). Taie ramurile/ decojește-mă/ să poți da/ de petrolul iubirii din mine/” (Petrolul iubirii). Înlăuntrul acestui creuzet greu cuantificabil ”anii vieții sunt muncitorii/ care beau cu sete din ore și zile”, iar amfitrioana ”se desculță, mândră de tinerețe/ și alege
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_mariana_balasoiu_1473247913.html [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
apoi într-o lume de basm a lumescului. Nu coboară prea mult de ceea ce trupul o leagă de semenii săi, pentru că în cuvântul inspirat, pe care îl înalță inițiatului, răbdător și chinuit de umbrele teluricului, poeta spune: Văd horă în flăcări ... Adun sânziene ... / E ceas de ursită. Lumini marțiene Răsar ca iubirile, unind și planete, / În 9 august. I-aud și tic-tacul, buchet de flașnete. Ea însăși prin tot ceea ce vede este o inițiată și declară ascuns o legătură neștiută cu
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/St_lucian_muresanu_cronica_semnele_timp_elisabeta_iosif_1330080043.html [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
mai este viu. Sărmane ins, cu inima beteagă, De tine nu te vezi cât ești de mic, În jurul tău e-o bibliotecă întregă Și nu ai înțeles din ea nimic! Dacă te crezi deștept, tu stai deoparte, Cum stă departe flacăra de fum, Ce ai primit în dar cu har împarte Celor ce vin în urma ta pe drum. Cât respiră omul tot învață, Dinspre leagăn până la mormânt, Din viața ta dacă nu dai viață, Ai trăit zadarnic pe pământ. Referință Bibliografică
CÂT RESPIRĂ OMUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cat_respira_omul_nicolae_nicoara_horia_1329307508.html [Corola-blog/BlogPost/346345_a_347674]
-
este nepregătită să stopeze, cât de cât, evoluția regresivă, cade într-o amnezie a bunului simț: Omul începuse să vorbească singur ... Și totul se mișca în umbre trecătoare - / Un cer de plumb de-a pururea domnea, / Iar creierul ardea ca flacăra de soare (Altfel). O calamitate este o evoluție a naturii, o schimbare, beneficul formării unei noi perioade de gândire a omului. În versurile citate în rândurile de mai sus poetul prevede această stare naturală și ireversibilă, subtil degajă situația cataclismică
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
mult, pentru că nici conjunctura în care se întâlneau nu era de natură să îi permită astfel de reacții. Ar fi putut pleca după primul sfert de oră, dar nu o făcuse. - Ești atât de frumoasă! Mădălina își simți obrajii în flăcări, încercând din răsputeri să scape de senzația neplăcută că nu era bine ceea ce făcea și că în spatele ofertei atât de tentante de a împărți apartamentul cu tânărul și minunatul arhitect, pândea un „ceva” nelămurit, nepotrivit unei fete crescute cu frică
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
voi regăsi- singurul sentiment care îmi mai pâlpâie în suflet, într-o mare de tristețe. Nefiresc, sunt fericită! chiar și așa, orbecăind prin întuneric precum un fluture prins intr-nu cerc de Lumină care- înainte de a devein uitare, amplifica prin flacăra zbaterii de aripi strălucirea incandescenta a zborului. Nefiresc, sunt fericită! Chiar dacă știu că ești departe, că nu-mi mai auzi, de prea multă vreme șoaptele... Aș vrea doar să știi că fiecare bătaie a inimii mele îți șoptește numele, că
...PENTRU CĂ TE IUBESC, SUNT FERICITĂ!... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cora_dimitriu_1441972934.html [Corola-blog/BlogPost/372208_a_373537]
-
din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului S-a ivit pe culme toamna Plutind cu stoluri mari de stele. Iat-o!...Sus în deal la strungă. Îngălbenește Țara! Acoperă-mi inima cu ceva! Scârțâie toamna din crengi ostenite, Copac de flăcări s-a-nălțat... Tu, inimă pustie, Ascultă-mă și lasă-mă să strig: Mi-e frică de-ntâmplare și mi-e frig! DAC-AM STRIGAT CĂ HAITELE NE FURĂ ADÂNCUL, CODRUL, CERUL - STEA CU STEA - ȘI SFÂNTA NOASTRĂ PÂINE DE LA GURĂ, NU
PARTEA A III-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1465146466.html [Corola-blog/BlogPost/382140_a_383469]
-
starea de posedare demonica. ● Răul cel mai periculos și cu ușurință de făcut este atunci când la baza faptelor noastre se află și focul nestins al patimilor, al unor false “credințe” religioase. În întunericul acestei lumi chiar și o candela cu flacără plăpânda ne poate lumină drumul. Pe cat întunericul este mai dens pe atât puterea luminii crește. Dar când știm că Dumnezeu este Lumina lumii, cum totuși de reușim să rămânem atât de orbi, rătăciți și potrivnici Caii Sale? Din când în
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1463778069.html [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
nu-l dor. Pentru cine rabzi, Iisuse, Pentru mine, un biet cuc, Fără Tine, Domnul Slavei, Încotro o să mă duc? Dar eu simt a Ta lumină Și o văd cum se aprinde, Flacăra-i nemăsurată Tot Pământul îl cuprinde. Doamne, flacăra Ta sfântă Omului trimite-o-n dar, Simțurile îi deșteaptă, Suflul umple-i-l de har! Adu-l în pădurea deasă, Lângă cuc și lângă nor, Să se-ncarce cu iubire, Să tot simtă al Tău dor! Dă-i pădurii
ÎNCOTRO O SĂ MĂ DUC? (PRICEASNĂ) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1492103353.html [Corola-blog/BlogPost/371801_a_373130]
-
și-ți turnau în suflet pofta nesățioasă de viață. Da... așa a fost, pentru petru mine, acea toamnă a anului 1989. Eram, în permanență, cu urechile îndreptate spre aparatul de radio, spre acel post care emitea pe unde scurte, întreținând flacăra sperențelor gândite, șoptite pe la colțuri, pe la rândurile interminabile din fața magazinelor alimentare, cu ochi radar în depistarea urechilor spion. Așteptam o schimbare, așteptam să se întâmple ceva, ceva care să smulgă societatea românească din starea de mizerie morală în care căzuse
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1443708900.html [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
înțelesuri, simte o nevoie acută de confirmări ale faptelor, gesturilor, gândurilor. Punându-și întrebări, caută cu înfrigurare și, uneori găsește răspunsuri, care dau aripile atât de necesare zborului fiecăruia dintre noi. „Întrebări și răspunsuri de atâta apropiere / se aprinseră / înălțînd flăcări acolo unde sfîrșesc lucrurile. Palmele ridicate întru slăvire, / ne fulguie cenușă în jur. Nespus de tîrziu / se desfășoară aripi pe trupuri / și pentru a mia oară ne înălțăm de sub noi. / În vrejul zborului, / nu mai auzeam suferința pașilor care coborau
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1444386933.html [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
până la Ogrădeasa aici doar vântul te ia de mână și-ți scaldă ochii în zâmbetul său Bogata de Jos e satul amintirilor e satul unde tu însuți îți poți frige ciupercile ce le-ai cules de pe Imașul din Sus la flacăra focului imaginea zboară ca un țiglu pe drum cu el când te joci ori de-a țădiu cu alți copii sau de-a untuțu în minunata copilărie din Bogata de Jos cât de scumpă era apa de la Bortă chiar din
MIREASMĂ ARDELEANĂ--BOGATA DE JOS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1496917050.html [Corola-blog/BlogPost/378154_a_379483]
-
depășea linia orizontului. Din ferestre, de pe balcoane, se putea vedea direct în camera vecinilor”; Ori: “Demonii roșii au pus rapid stăpânire pe întreaga locuință. Au pârjolit totul în cale. Fumul tot mai gros îi ustura ochii, o sufoca. Simțea cum flăcările o trag, o împing în foc. Nu-i îngăduie să apuce ziua de mâine”. Această structură sintactică ar semnala intenția de sacadare, de sincopare, a fluxului, de rupere a relatării. Totuși, enunțul are un traseu curgător, o fluență ce se
OLIMPIA BERCA, PROZA DESTINELOR EŞUATE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 by http://confluente.ro/Olimpia_berca_1399712294.html [Corola-blog/BlogPost/350695_a_352024]
-
noi lucrarea, Ne curățește de tot ce-i pătat, Revarsă-Ți astăzi binecuvântarea Și fă din fiecare-un vas curat! Să fim smeriți și plini de îndurare, Să nu ne credem mult mai sfinți ca cei, Ce au pierit în flăcări sau în mare, Gândind că noi suntem mai buni ca ei. Duhul ne spune blând ca să citim Ce-n Luca 13:1-5 e scris, Tot omu-i rău, de nu ne pocăim, Toți vom pieri la fel! Da, Domnu-a zis, Nimic
NE IARTĂ DOAMNE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1446972363.html [Corola-blog/BlogPost/374933_a_376262]
-
acestor trei borne, aparținând deopotrivă lumii materiale, fizice, și celei spirituale, supramundane, înzestrat cu multiple valențe semantice este cuvântul lumină. Esteticește, fundamental, pentru configurarea discursului, lexemul parcurge numeroase trepte semnificative, rafinându-și înțelesul, de la accepțiunile comune, uzuale (radiație - solară, a flăcării, sursă de claritate, de bucurie, de înțelegere), la sensurile complexe, figurate. Lumina acoperă, opunându-i-se, marele gol, rămas în urma lucrării distrugătoare a timpului, anulează nimicul, vacuumul, vidul universal: “ERA un cimitir/ lângă mare. Devastate,/ pietrele dăinuiau/ în aerul cald
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
Versuri > Spiritual > L.G. JANIK - REGĂSIRE (POEM CELEST) Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediția nr. 1578 din 27 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mă regăsesc în cartea pe care o citesc, în melodia preferată ascultată în surdină Iarna, privind dansul flăcărilor din soba bunicilor sau albul imaculat al fulgilor de nea. Mă regăsesc în timp ce admir coloritul florilor de pe stradă sau de acasă. Mă văd explodând în culorile gândului care se cere așternut pe hârtie. Mă regăsesc... prin mugurii care se deschid
REGĂSIRE (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 by http://confluente.ro/lg_janik_1430100019.html [Corola-blog/BlogPost/373889_a_375218]
-
ordin terestru și planetar, greșeală de neiertat. Omul se înfundă într-un domeniu banal, vulgar, în domeniul păcatului. În orice notă naiul poate fi rugăciune, poate căpăta valențe celeste. Pentru acest lucru cel ce cântă la NAI trebuie să fie flacără, să ardă ca o torță, să se mistuie ca un gigantic foc! El este elementul sonor cu cea mai colosală combustie în sunet, care poate fi trăită în funcție de starea inimii și a înțelegerii raportului între OM și DUMNEZEU. Nu există
CREZUL LUI GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1484977388.html [Corola-blog/BlogPost/353372_a_354701]
-
convertind cu determinare faptă în vis, trăirea în ideal, întunericul în lumina pură a astrelor: „Răvășita mă-ntorc dintr-a astrelor lume,/ Pământul îl simt sub picioare și sper/ Să birui furtuni, iar tristețea din mine/ S-o mistui în flăcări de suflet - mister.” (Răvășire). Că amuleta - capabilă să ocrotească iubirea - se folosește trifoiul cu patru foi, semnificând magia, norocul, îndepărtarea neșansei, dobândirea fericirii. De multe ori, cadrul natural este unul idilic, precum visul unei nopți de vară, în care iubirea
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
de sărutare. M-ai adormit cântând Încet, divin acord, Să-mi fie somnul Cale printre stele; Prin lanul copt, Prin maci-arzând, Prin izvorașul lin, Curgând agale. Mi-ai dăruit o stea din cer, O auroră ruptă Din luminile polare. O flacără mi-ai pus în piept, Să fiu un rug, Un susur blând În tainice izvoare. Referință Bibliografică: Mi-ai dat / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2238, Anul VII, 15 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
MI-AI DAT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1487168679.html [Corola-blog/BlogPost/372406_a_373735]