597 matches
-
și cea a Roxanei. Diriginții lor au maniere sensibil diferite. Doamna Mariana Codrescu suflă asupra elevilor săi un fel de pulbere de aur, prezentîndu-i ca „foarte serioși”, cu aplicație pentru învățătură etc., lucru care s-ar explica (asta ca să fim flatați și noi, genitorii) prin faptul că provin din „familii de intelectuali”. În schimb, Jean Ciută îi privește realist și nu cruță pe nimeni. Ca să fie convingător, a arătat (scenă de efect, excelent mimată) cu cîtă nespusă silă pun odraslele noastre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gazdă, n-am putut să mă refer la aceste lacune. În aceeași semiobscuritate, el a făcut și o prezentare a picturii lui Ilie Boca (50 de ani), în care a reluat cîteva impresii formulate cu alte ocazii: I.B. nu l flatează pe privitor și e, asemnea lui Vorel, un expresionist. *„Da’ dumneata, domnu’ Călin, de ce nu scrii o carte? Atîția neisprăviți o fac, iar dumneata amîni. De ce?...” Evaluarea aparține unei foste doctorițe, un fel de nebună a orașului, care se înființează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se scrie: mult mai bine - spun unii - decît altădată, atît sub aspect teoretic, cît și stilistic. S-au înmulțit „căile de acces” către „inima” (esența) operelor. Se pun întrebări mai subtile, se dau explicații mai nuanțate. Deși asemenea aprecieri mă flatează, într-un fel, și pe mine, biet cronicar al unei reviste de provincie, nu pot să fiu integral de acord cu ele, mai ales dacă se trage concluzia unei superiorități a criticilor din promoțiile deceniilor șapte și opt față de cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu acum!”, i-am răspuns. Lumînările ardeau strălucitor, bătute de vînt. Cînd m-am trezit, am început să mă rog, cum fac adesea, pentru amînarea termenului. *„Am venit s-o spun cuiva care are mînă s-o scrie”, m-a flatat Verman, așezîndu-se în fotoliu. „Despre ce-i vorba, nea Jenică?”, m am arătat eu curios. „Veneam de pe teren, și dincoace de comuna Bălcescu, un tip îmi face semne disperate de pe marginea șoselei. Am oprit și l-am luat în mașină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era căutată, având până și rafinamentul unui lux delicat, dar nimic din ostentația și din vanitățile lui. Modestă în aerul, în ținuta, în manierele sale, dar cu un fond de mândrie și chiar de puțină trufie deșartă. Nimic nu o flata mai mult decât relațiile ei cu cei mari. Îi vizita rar; nu se simțea în largul ei; dar știa foarte bine să-i atragă la ea, cu o cochetărie imper ceptibil măgulitoare; și în aerul degajat, natural, în amestecul de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mai subtile. Mai este și alt aspect: copiii sunt consumatori de mass-media mai împătimiți decât adulții, iar comercianții se întrec în atragerea lor pentru a cumpăra diferite lucruri. Piața de desfacere vrea copii, are nevoie de ei, iar aceștia sunt flatați de invitație și bucuroși să o onoreze. Idolatrizează personajele de la televizor, așa cum generațiile anterioare erau învățate să venereze sfinții ai căror nume le purtau și sunt capabili să facă legătura dintre numele unui produs de firmă și statusul social aferent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
dându-ne o cale de urmat. Ei bine, eu cred că noi ne-am rezolvat tensiunile după prototipul baladei fundaționale, cel al Mioriței. Ceea ce am făcut sistematic a fost să fim orbi la acea parte din Miorița care nu ne flata deloc. Pe scurt, balada este o poveste în care doi ciobani, roși de invidie pe reușitele celui de-al treilea (oi mai multe, mândre și cornute, cai învățați, câini mai bărbați), nu procedează de loc rațional, nici pe varianta morală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și a ajunge dincolo de cuvintele ce i se atribuie lui Mesia, cuvinte pe care nu le-a semnat și pe care nu le-a pronunțat, poate, niciodată. Neputând pătrunde sub craniul unui zeu (ce ispită diabolică!), m-aș fi putut flata cel puțin, că un nu-știu-ce din ființa lui îmi parvine din afară, prin ricoșeu, de la niște martori solizi și fiabili. Dar asta ar fi însemnat să nu țin cont de campingurile din Galileea de sus, de fast-food-ul din Nazaret, de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
făcea unui confrate de marcă... Evident, un spirit mai „relaxat”, mai „pozitiv”, ar fi luat acest epitet - „retardat” - drept ceea ce era: o vorbă În vânt, un mic „exercițiu” de sadism verbal pe care nu puține femei frumoase, sigure de sine, flatate de omagiile atâtor bărbați care le confortează În splendida lor opinie despre sine, Îl fac cu sau În prezența unor „victime ușoare”, aș spune chiar... victime „cerșetoare”!... Acest termen nu doar m-a umilit și speriat - În măsura În care Îmi „Încuraja” accesele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
văzul lumii, o bătrânică cu tâmple argintii - că ale mele, erau albe ca neaua, mă sărută cu un sărut amânat timp de cinzeci de ani, tot pe motiv că tare mai eram bun ca om și profesor! Sigur, m-a flatat această afirmație și m-a bucurat nespus de mult, fiind un adevărat balsam pentru mine, ca fost slujitor al școlii!... Mi s-a întâmplat să discut de multe ori cu unii colegi prea intransigenți cu unii copii, oameni în devenire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din locurile natale, ce greutăți de comunicare sufletească am, cum aș vrea să mă rup cât mai complet de trecut. În vreme ce aici mi-am constituit cât de cât o rețea de prieteni și relații. În al doilea rând însă, mă flatez că există și un motiv mai filozofic. Aici ne întoarcem la chestiunile cu globalizarea. Poate că într-adevăr, așa cum sugeram amândoi, viitorul mediu și îndepărtat (cincizeci de ani? treizeci de ani?) ne va aduce o minimizare a lumii apusene, iar
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
mai există ceva : s-o numesc această lehamite ? Dezinteres ? Sentiment al inutilității ? Sau poate lipsa unui sentiment al urgenței ?... Domnule Sava, textul dumneavoastră cuprinde ca întotdeauna o arborescență de argumente (care sunt, toate, juste) ; printre rânduri, sugestia cu care mă flatați că aș putea oferi (eu, cel retras de bunăvoie departe de lumea dezlanțuită) oareșce soluții... Or, mie mi se pare o să vă șochez ! că lucrurile sunt mult mai simple decât par. Situația este într-adevăr cu un cuvânt vehiculat mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de autoritate din interiorul breslei (Cristina Corciovescu, Magda Mihăilescu sau Valerian Sava) au ieșit pe ultimele poziții, probabil din același motiv menționat mai sus (faptul că nu apar pe sticlă)... Asta arată cum spuneam că totul e relativ. Desigur, sunt flatat că am ieșit pe acea primă poziție (uau !) și le mulțumesc tuturor celor care m-au votat, dar văd în acest lucru mai curând un fel de compromis între ideea tradițională despre un critic (cel care scrie cronici și cărți
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului pare mai degrabă un răsfățat satrap cosmic, un soi de căpcăun metafizic, sensibil la ditirambi, mătănii și ofrande hipercalorice.“ Dl Stângă gândește viguros și scrie excelent. Îi mulțumesc pentru dificila întrebare și sunt flatat că mă crede apt să lămuresc lucrurile. Nu sunt. În viteza unui simplu editorial pot încerca doar să mai fac câțiva pași pe drumul analizei infinite inaugurate de el. Mi se pare esențial să observăm că între îndrăgostit și „obiectul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Luduș unde momentan fac naveta am avut să trăiesc din nou un moment emotiv citindu-ți scrisoarea scrisă la 30 mai prin care îmi comunici că te apropii de finisarea acțiunii și de reușita acesteia. Alecule dragă, nu să te flatez, dar cu toată convingerea îți scriu că aceasta numai unul ca tine putea s-o ducă până la sfârșit și cu rezultatul dorit. Personal, după ce am primit cea de-a doua scrisoare, m-am gândit că nu mai este cazul să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
putea-o avea persoana celebră. În plus copiii păreau să reacționeze pozitiv în prezența ei, ceea ce diminua în mare parte presiunea la care era supusă mama lor. Încrederea lui Jayne în ea alimenta ambiția și hotărârea Martei; era ceea ce o flata și îi motiva existența. Asta constituia limita superioară a șansei de a deveni ea însăși faimoasă, iar Marta își lua slujba în serios. Însă mie mi se părea ca o ființă tristă, deoarece crescusem în mediul acela și întâlnisem o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
intime pe care aceasta le presupune. Fericirea de a fi apreciat ca diferit de ceilalți, dorit, adorat pentru ceea ce ești: dacă experiența amoroasă beneficiază întotdeauna de o asemenea aură, înseamnă că ea este inseparabilă de farmecele oglinzii lui Narcis, că flatează egoul fiecărei persoane valorizate (sau sperând să fie valorizată) ca unică. Actuală și la bărbați, această așteptare capătă un relief mai marcat la femei, care țin în mod deosebit să nu fie considerate niște obiecte sexuale ce pot fi schimbate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
nivelul Greciei sau Portugaliei, ceea ce, să recunoaștem, era posibil. Să reținem, România lui Ceaușescu nu se compara cu Republica Federală Germania, cu Anglia, Franța sau SUA, cum se invocă acum de către categoria celor care le știu pe toate. Ca să ne flateze, un cancelar german care ne-a vizitat țara și a văzut o mică parte din helicopter, a zis că, de la înălțime, România nu pare o țară în curs de dezvoltare, adică în categoria a doua. Poate că, în interviul amplu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în picioare și rucsacuri mari, cu o sumedenie de buzunărașe pline ochi cu diverse mărunțișuri. Ca și Nelly, domnul Möller vorbește puțin limba rusă și pare mândru de această performanță, stăruind în a-și etala cunoștințele, crezând probabil că mă flatează. Mai degrabă mă bucur să constat că știe câte ceva despre Republica Moldova, astfel nemaitrebuind să-i explic „renașterea” noastră anemică din spuma perestroikăi lui Gorbaciov... Șederea noastră în gară se prelungește, dar asta pentru că ni s-a rezervat și un „sufleu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vitalie, glumind, că tipul încearcă să reabiliteze comportamentul primitiv de ieri, din Piața Bastiliei, al conaționalului său. Franco-marocanul este dornic de dialog. N-a aflat de Republica Moldova. Știe însă despre România. Rostește numele lui Hagi, cu vădită intenție să ne flateze, să facă să ne simțim bine. Nu-i spun unui străin că Hagi m-a dezamăgit prin jocul său, că are pe terenul de fotbal, în ultimul timp, un comportament primitiv și violent. Poate se reabilitează chiar în aceste zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vitalie comentăm malițios spectacolul sub privirile stupefiate ale lui Nicolae Prelipceanu, care spune ceva cu năduf, excedat și el de stângismul incurabil al francezilor. Asta e... Noroc că nu ține mult, e doar un potpuriu. Escalele muzicale sunt scurte. Sunt flatați, pe rând, grecii, turcii, germanii... Pasajul muzical consacrat românilor îl împărțim frățește cu ungurii - ce vreți, frontierele transparente ale muzicii! -, care și ei sunt convinși că se interpretează o melodie din folclorul lor. Urmează un prânz regal, care liniștește spiritele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
competitivii” pe plan național -, deși întrebarea simt că ascunde un substrat nu tocmai inocent. Laud orașul. „Riga e o metropolă comparabilă cu Praga sau chiar cu Viena, orașe pe care le-am vizitat.“ O spun nu doar pentru a-mi flata publicul, deși observ câteva surâsuri ironice. Scepticismul lor nu mi se pare îndreptățit. Nu-și dau seama în ce loc trăiesc. Un termen de comparație nu îți confirmă neapărat predispozițiile bovarice. Uneori, îți și fortifică moralul. Curg și alte întrebări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îți voi face și ție un portret, cât de curând, mi-a promis, când mi le-a arătat, cu un zâmbet triumfător. însă ca să-ți fac portretul trebuie să te cunosc mai bine. Iar tu ești greu de priceput. Mă flatează spusele lui, dar nu vreau să-i arăt asta. Nu vreau să mă port ca o gâsculiță îndrăgostită până peste cap de un băiat frumos, făcută praf când aude un compliment. Din fericire, mă ajută să ies din impas fără
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în general, este încântat de atitudinea lui de tânăr subțirel și politicos. Dar Andrei Ionescu se iubește mai ales pentru că este autorul romanului Vâna. Lumea îl salută, colegii de redacție îl admiră, iar Giulia... ei, sigur, este peste măsură de flatat că ea îl așteaptă cu sufletul la gură și îi spune numele ca și când și-ar da sufletul, în sfârșit, este o femeie frumoasă, care îl inspiră și despre care chiar acum se gândește să scrie o poveste scurtă și bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se întorsese întrebător spre bărbatul care acum îi apucase ușor mâna dreaptă, o privise până în fundul sufletului, apoi o sărutase, luându-i buzele între buzele sale ca pe nișe boabe de struguri. Îi plăcea, dar mai mult era curioasă, era flatată și totodată înfricoșată. Era un sărut delicat, dar fără fior. Și în timp ce cântărea în minte valoarea sărutului, privindu-i inelul cu piatră neagră, pe care era gravată inițiala numelui său, el îi dusese ușurel mâna dreaptă, pe care o ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]