1,376 matches
-
acceptă detașat, apreciind corect situația în cauză. Rezistența la frustrare se obține, astfel, prin explicații și educație. Cealaltă compensare, negativă, determină ieșiri nervoase, furii, agresivitate, depresii, plâns. Astfel, unii ajung să manifeste agresivitate, crize, traume psihice, fiindcă nu au nu știu ce fleac își doresc. Însă cel cu rezistență la frustrare devine detașat și caută soluții viabile. 15 Copilul trebuie învățat să primească și să dea afecțiune. Micuțul trebuie învățat să iubească plantele, animalele, oamenii. Dacă le iubește sau își manifestă iubirea cât
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
învredniciți cu harul curajului ori harul răbdării, cel mai potrivit pentru a înfrunta răul. Pentru Nicolae Steinhardt preocupările majore ale omului gînditor sînt: ce e viața? ce-i omul? de ce există durere? cum ajungem la fericire? restul, prin raportare, sînt fleacuri. Marele păcate, deasupra celui trupesc, vituperat de Apostol în Corinteni, le crede a fi păcatul supărării și al enervării prin angajarea completă a persoanei. Aici aflăm marea nefericire care îl urmărește pe cel certat cu Domnul prin mînia purtată omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
contrarevoluționar. Acum aveam în mînă declarația lui Filip. Amicul nu mă dezamăgea. Memoria lui era prodigioasă, o mașină de înregistrat vorbe sensibilă, precisă, iar posesorul acelei mașini se arăta a fi bunăvoința întruchipată: spunea tot ce știa. Ținea minte toate fleacurile, toate observațiile de interes oarecum cultural, locuri comune, în fond, pe care le auzise vreodată de la mine, și le trecuse conștiincios pe hîrtie. Cu excepția a două sau trei afirmații ajunse la el prin intermediari, cu sensul denaturat, tot ce declara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
imperativele raționaliste. Lumea, animată și inanimată este văzută într-un mod analogic și animist, care permite insolite conexiuni, modificări ale statutului, raporturilor și ierarhizărilor. În viață și în operă, RAMÓN este atașat de obiectele lumii reale și preferă dimensiunile reduse, „fleacul și bagatela”, ca și genurile literare și formele expresive scurte, concise. Ramonismul mai presupune umor și ironie, nu fără o duioasă îngăduință, insolitul imaginilor și ingeniozitatea verbală obținute prin recursul la metaforă, joc de cuvinte, paradox, invenții lexicale. Este un
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
că pare de necrezut, chiar și cei mai duri dintre bărbați plâng. Iar dacă motivele par nesemnificative pentru unele femei, din punctul lor de vedere sunt un factor declanșator. Autor: Cătălina Tomescu Pe bărbați nu îi vezi suspinând din orice fleac. Se descurcă în situații critice, reacționează cu calm în caz de pericol și, rar, își arată partea sensibilă. Așa cum lor li se pare de necrezut că femeile se vaită din aproape orice (un final fericit la film, o unghie ruptă
Bărbații care plâng sunt de apreciat () [Corola-journal/Journalistic/66256_a_67581]
-
Cronicar Sub tirania nimicului Dosarul DILEMA VECHE ( nr. 511) este focalizat pe subiectul Fleacuri & nimicuri, extrem de actual pentru lumea românească. Scriu despre această „dictatură a nimicului”, în care ne ducem zilele, Stela Giurgeanu (care și coordonează Dosarul), Gabriel H. Decuble, Sorin Costreie, Ana Bulai, Tudor Călin Zarojanu, Dan Stanciu, Matei Pleșu, Teodor Tiță, Diana
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
Stela Giurgeanu (care și coordonează Dosarul), Gabriel H. Decuble, Sorin Costreie, Ana Bulai, Tudor Călin Zarojanu, Dan Stanciu, Matei Pleșu, Teodor Tiță, Diana Neagu și Voicu Bojan. În mai toate textele din aceste pagini, se face un inventar cuprinzător al fleacurilor și nimicurilor care ne inundă existențele și ni le consumă zadarnic. Desigur, unul din canalele principale prin care suntem bombardați cu fleacuri și nimicuri este televizorul. Stela Giurgeanu ne reamintește: „ În panoplia de pseudosubiecte fierbinți ale zilei mai suntem informați
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
Diana Neagu și Voicu Bojan. În mai toate textele din aceste pagini, se face un inventar cuprinzător al fleacurilor și nimicurilor care ne inundă existențele și ni le consumă zadarnic. Desigur, unul din canalele principale prin care suntem bombardați cu fleacuri și nimicuri este televizorul. Stela Giurgeanu ne reamintește: „ În panoplia de pseudosubiecte fierbinți ale zilei mai suntem informați că au început «controalele specifice perioadei de dinaintea sărbătorilor la centrele comerciale», sau că un administrator a fugit cu banii de întreținere (urmând
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
le-a avut si nu le-a urmat. Iar din detaliul că doar una dintre posibilități a devenit realitate nu reiese că celelalte nu au fost adevărate, ci doar că jocul întîmplărilor nu le-a fost prielnic. A lipsit un fleac, a scîrțîit o variabilă, s-a interpus o necunoscută și viitorul lor s-a curmat. De aceea, e semn de obtuzitate să privești istoria sub specia fatalității, crezînd că în măruntaiele ei se duce o luptă a dreptății implacabile. Mai
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
finele Cântecului XI, penultimul. în cele din urmă sextine, Corcodel intră în conflict cu Ciuciu. Primul aruncă scânteia propunerii de a-și alege și ei preoți care să-i ajute să se lepede de nebunie. Ciuciu îl acuză că grăiește fleacuri, se aprinde și critică moravurile cinului preoțesc. întrebarea lui, ,Dară dă vlădici și popă cu preuteasă/ Nouă }iganilor ce ne pasă?", stârnește reacția Popei Nătăroi, comentatorul din subsol. Limbajul lui, cum vrea autorul, sancționează laic spusa țiganului. ,Ai, afurisitul! Caută
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
mesaj. A treia rotulă aplicată fiecărei a șasea litere. Ascultă-l: merde i’en ai marre de cette steganographie. Iar asta-i franceză modernă, templierii nu vorbeau așa. Așa vorbea Ingolf, care, după ce și-a bătut capul să-și cifreze fleacurile lui, s-a mai distrat Încă o dată dând dracului, cifrat, ceea ce făcea. Dar cum nu era lipsit de istețime, te rog să observi că fiecare dintre cele trei mesaje are treizeci și șase de litere. Bietul meu Pim, Ingolf se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un sătuc ce dădea impresia unei după-amiezi de duminică În Sicilia pe vremea Burbonilor, un câine mare negru se așezase drept În drum, ca și cum n-ar fi văzut niciodată un automobil. Belbo Îl lovise cu bara din față, părea un fleac. Însă Îndată ce coborâseră din mașină Își dăduseră scama că bietul animal avea abdomenul roșu de sânge, cu ceva ciudat și roz (părțile rușinoase, viscerele?) ieșindu-i În afară, și schelălăia lăsând bale. Alergaseră Într-acolo câțiva săteni, se crease o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Din acelea pe care pensionarii, duminica după-amiaza, le parcurgeau jucând popice, o partidă, un popas, câteva sticle de vin, altă partidă, până la sanctuarul din vârf. Câțiva kilometri de urcuș sunt un nimic pentru cine joacă popice, și poate că-i fleac și să-i parcurgi În formație, cu armele pe umăr, cu privirea Înainte, inspirând aer curat de primăvară. Dar ia să Încerci numai să-i faci cântând, cu obrajii umflați, cu sudoarea curgând șiroaie, cu răsuflarea tăiată. Fanfara primăriei tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de la televizor. Poate i-ați și văzut emisiunea - Dosarele Fido? Cel mai mare rating, și multe, multe premii Emmy. Norocosul de Poochini. A venit și primarul - v-am zis? - și a stat cel puțin zece minute, ceea ce poate părea un fleac, dar el are de mers În multe locuri Într-o zi și-n cele mai multe stă mult mai puțin de-atât. Membrii consiliului și personalul de la Muzeul de Artă Asiatică au venit și ei să-mi aducă un ultim omagiu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cealaltă, cele două bărci cu pasageri se apropiară de grădini viu colorate de tomate, plutiră pe sub poduri de lemn care serveau drept alei și ajunseră curând la piața plutitoare unde zeci de canoe Încărcate cu mâncare și tot felul de fleacuri se grăbeau către bărcile cu turiști precum jucătorii de hochei spre puc. Canoele, lungi de trei metri sau trei metri jumătate, erau puțin adânci, scobite de mână Într-un lemn ușor. Vânzătorii stăteau ghemuiți la un capăt, supraveghindu-și stocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a provocat discuțiuni și polemici de o importanță remarcabilă. Haret, care, ca profesor, ca inspector, ca vrednic și luminat colaborator al lui Mitiță Sturdza, studiase datele problemei și pregătise în curs de două decenii reforma sa (două decenii pentru un fleac de lege; vedeți cum conta pe atunci factorul "timp") o concepuse cu mult înainte de venirea sa la departamentul instrucției, schițând-o în celebrul său "raport asupra învățământului" din 1884. E lesne de înțeles că elevii din cursul superior al liceului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
urmate de-o împăcare calmă și amorțită. În urma lor rămânea puțină dezordine și-o ușă descentrată; dacă am fi trăit în America, am fi dormit împreună la secție. Scandalurile explodau ca-n soap-uri sau telenovelle. La mijloc găseai întotdeauna un fleac, genul de chestie pentru care, decât să renunți, faci moarte de om. Nu tăceam niciodată, unul din noi trebuia să aibă dreptate, celălalt nu. Poveștile calde și senine sunt doar pentru naivi și amatorii de literatură clasică. Noi ne lăudam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știam unde mă aflu cu-adevărat și când fusese mai bine: atunci sau acum? În drumul meu zilnic dinspre dormitor spre baie (cu oprirea programată la geam, ca într-o stație obligatorie de autobuz), constatam fel de fel de lucruri, fleacuri pe care fiecare dintre noi le observă tăcut și jenat: unghiile de la picioare creșteau și se îngălbeneau, frigiderul de pe hol cam mirosea, faianța se prăfuia. În plus, mă lăsa și memoria. „Înainte“ era un cuvânt frecvent, îl auzeam zilnic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iar restul după ce-i expedia și Coanei Zitta banii promiși pentru întreținerea lui Florinel îi repartiza și cheltuia pentru trebuințele casei. Și nu s-ar putea spune că, așa cum proceda, abuza cu ceva, că își cumpăra lucruri inutile, scofeturi, chițibușuri, fleacuri, marafeturi, obiecte de lux etc. Dar, banii se scurgeau și uneori nu prea ajungeau de la o lună la alta. În acest caz, cât în serios, cât în glumă, Bițu obișnuia să spună: Să ne-ntindem doar cât ni-i plapuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
august 1964, când am stat și la izolare. Nu mi-au spus de ce, dar am aflat când am fost eliberat, că de la niște denunțuri, că am dat țigări, am primit țigări, i-am dat pastă de dinți la altu’, chestii, fleacuri... Dar, că veni vorba de izolare, interesant e că primul lucru ce l-a desființat comandantu’ care a venit după Goiciu a fost izolările, care fuseseră făcute ad-hoc, adică erau niște gherete din lemn, cu o fundație turnată din beton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trădeze poporul” sunt supuși unei „cumplite terori polițienești”. Pentru a-și mască intențiile războinice, regimul de la Belgrad „desfășoară o activitate furibunda împotriva mișcării partizanilor păcii”. Tito ar fi declarat, în acest context, că mișcarea pentru interzicerea bombei atomice este un „fleac” și ar fi făcut totul pentru că în Iugoslavia să nu se strângă semnături în favoarea apelului de la Stockholm. Peste toate acestea, Kardelj a lansat teoria „înzdrăvenirii capitalismului”, spunând că în Europa acest tip de organizare social-politică s-a consolidat. Declarația venea
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
să- i creadă părinții ideali, cu o reputație imaculată în orășelul lor. Codrin era un bun profesionist, inginer de sistem, îndrăgostit de mic copil de calculatoare, unul care se dedica în unanimitate profesiei, fiind adesea maniac în privința detaliilor și a fleacurilor cotidiene. Avea un “oarecare” bun- simț intelectual și un anume cult pentru responsabilitate și disciplină, dar mai ales pentru tradiție, întrucât așa fusese educat în familie. Tatăl său, militar disciplinat, îi cultivase de mic aceste valori și nu îndrăznea niciodată
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Sigur nu are nimic de ascuns în vilă ? Măcar niște fete frumoase ?!... Bărbatul se retrase disprețuitor . - Ce prostoi ! adăugă Giannis. N-aș putea să spun de ce devenisem atât de curios. Poate pentru că nimic altceva nu-mi stârnea aici curiozitatea, toate fleacurile deveneau acum importante pentru mine, sau poate pentru că îmi doream mult să-l vizitez . În săptămana următoare i-am scris fostei mele iubite o scrisoare. Nu-i spuneam mare lucru, doar că mă gândesc uneori la ea, că nu doresc
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
o vizită și ne-a ajutat să ne descotorosim de ceea ce era de vânzare. Eu și Okimi, servitoarea, eram foarte ocupate cu strânsul lucrurilor și arderea gunoaielor din grădină. Mama n-a mișcat un deget. Își petrecea zilele cu diverse fleacuri, în camera ei. La un moment dat, mi-am luat inima-n dinți și-am întrebat-o, un pic cam aspru: — Ce s-a întâmplat? Nu mai ai chef să mergi la Izu? — Nu-i vorba de asta, răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
spună: — De ce nu te lași păgubaș? La urma urmei, ce ai aici nu-ți aparține. Foarte bine! am zis eu, furios la culme. Ia doar lucrurile pe care le-am cumpărat cu propriii mei bani de buzunar. Nici măcar unul dintre fleacurile pe care le-am îngrămădit în fața lui nu se putea amaneta. În primul rând, o mână de ghips. Era mâna dreaptă a zeiței Venus. O mână ca o dalie înflorită, o mână foarte albă, delicată, fără palmă. Venus pe piedestal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]