1,339 matches
-
cu doi colegi să bea ceva. Unul observase că șchiopătează. — Ce-i cu tine, John, îi spuse, ți-ai întins vreun mușchi în timpul meciului? Nu, venise răspunsul prompt al lui Bull, care tocmai devenise conștient de sine, e doar un fleac. Margoulies coborâse cu liftul urât mirositor până la subsolul spitalului. Acolo domnea un iz străvechi de cină de internat. Tavanul era claustrofobic de jos, și chiar la ieșirea din lift linoleumul începuse să se descompună și să se zdrențuiască în insule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se ducea spre adăpostul ei preferat, de la capătul străzii. — N-are rost ca niște oameni ca noi să se certe pentru un fleac, spuse străinul proptindu-se pe marginea fotoliului, ca să fie mai aproape de Rowe și punîndu-și astfel În lumină umărul diform. Ce război stupid! urmă el. Ce rost are ca eu și cu dumneata... oameni inteligenți... Ni se tot vorbește despre democrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se interesa de un caz atît de neînsemnat. Poate că doar vreo cîțiva comisari de poliție, prea bătrîni ca să priceapă că erau depășiți de evenimente, mai primeau de la superiorii lor binevoitori și răbdători sarcina să se ocupe de anchetarea unui fleac de asasinat. Își trimiteau probabil unii altora rapoarte detaliate, și poate chiar li se dădea voie să se deplaseze „la locul crimei“, dar Rowe se Îndoia că rezultatele anchetei erau luate mai În serios decît mîzgălelile acelor pastori năstrușnici care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doctorul, ca să te lase că citești ziarele. Poate că are s-o lase și pe ea să te viziteze. Dă-mi numai răgazul să vorbesc. Știu eu cum să-l iau. E un om atît de susceptibil! Se supără pentru un fleac... — De ce te temi atîta de plecarea mea? Ochelarii fără rame prinseră lumina lămpii și o reflectară pe perete. — Nu mă tem de plecarea dumitale, răspunse Johns, mă tem că doctorul n-o să te lase... În aceeași clipă auziră amîndoi duduitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
azi unele slăbiciuni, pe care dacă le-ar cunoaște precis... Acum, În fața ochilor lor se desfășurau ruinele din jurul catedralei St. Paul; acolo unde se Întindea pînă nu demult Paternoster Row se zărea acum un peisaj pompeian. — Prăpădul ăsta e un fleac pe lîngă cel care ne-ar aștepta, urmă domnul Prentice. Un fleac. Poate-am greșit spunîndu-vă că nu-i nici un pericol. Se Înțelege că există un pericol, dacă sîntem pe pista cea bună - e normal, nu-i așa? Miza este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ochilor lor se desfășurau ruinele din jurul catedralei St. Paul; acolo unde se Întindea pînă nu demult Paternoster Row se zărea acum un peisaj pompeian. — Prăpădul ăsta e un fleac pe lîngă cel care ne-ar aștepta, urmă domnul Prentice. Un fleac. Poate-am greșit spunîndu-vă că nu-i nici un pericol. Se Înțelege că există un pericol, dacă sîntem pe pista cea bună - e normal, nu-i așa? Miza este, credeți-mă foarte mare: cam o mie de vieți, pentru ei! De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tragică, răspunse Hilfe fără prea multă convingere, cu un rînjet menit să reducă la o simplă glumă toată povestea cu valiza și cu bomba. (Părea chiar să-i acuze că n-au umor: prea luaseră adică În serios un simplu fleac...) Hai să ne purtăm ca niște oameni inteligenți și civilizați, urmă el, și să ajungem la o Înțelegere. Tu, Anna, pune jos sfeșnicul - chiar dac-aș vrea, tot n-aș putea să te lovesc. Nici nu Încerca măcar să se scoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hilfe cu un soi de invidie. Era ca un muribund care-și ia rămas-bun de la viață și de la bucuriile contemporanilor săi: nu-i era frică, regreta numai. Nu izbutise să bată recordul În materie de distrugeri. Numai cinci morți - un fleac pe lîngă ce făceau aviatorii! Hilfe ședea aici sub becul albastru, dar de fapt era departe: oriunde se ucidea, sufletul lui era prezent, printr-o obscură comuniune. — Dă-mi-l! spuse Rowe surprins de jovialitatea lui Hilfe. Ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căsnicie, considera el, e important să nu ascunzi nimic de soț, și nu vedea de ce nu ar aplica regula asta de pe acum. În plus, își aminti el, tocmai îi tăinuise prezența celor doi copii adoptivi, ceea ce nu era tocmai un fleac, dar asta era deja de domeniul trecutului și puteau aplica de-acum noua regulă. — Mma Ramotswe, se încumetă el, nu ești în apele tale în seara asta. E cumva din vina mea? Ea puse cana de ceai pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o săptămână. - Am fost... Am fost acolo în centru, la chestia aia de sticlă, a venit o don’șoară, avea pretenția să-i completez formulare, să-i arăt buletinul, să mai scriu nu știu ce... Semnătura mea e prea prețioasă pentru toate fleacurile lor. Să mă legitimez? S-arăt că m-am născut? În fața unor dobitoci de funcționari? Să mă explic lor. Nu, asta nici mort! Ei nu știu cum trebuie să te comporți c-un geniu? Ar trebui să fie bucuroși că le fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aceea, totul se liniștește ca prin farmec, ajung doar cîțiva pași făcuți într-o clipă de înțelegere, de cele mai multe ori nimerită nu aflată. Și el nimerise cu raportul său despre prințul Pangratty în acei "moment de înțelegere" în care toate fleacurile își găsesc locul potrivit. De aceea, cu siguranță, îl întrebase Mihai Mihail cu oarecare curiozitate, ce părea sinceră, în glas: Domnule Bîlbîie, ești convins că ai ajuns la locul potrivit? A fost și el sincer atunci și n-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simplu nimerise bine, fără plutonierul ăla de jandarmi, Popianu, și fără ciudățenia firii prințului Pangratty, n-ar fi ajuns la nici un rezultat, darămite la unul atît de apreciat încît să-i asigure cooptarea definitivă în Serviciu. Iar de atunci, doar fleacuri, făcute pe jumătate, un soi de asistență tehnică temporară, misii pe care le-ar fi refuzat pe vremea cînd nu era decît un asociat, un colaborator extern al Serviciului. Acum nu avea încotro, cineva trebuia să spele și latrinele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Serviciului împinse ușurel către el hîrtia, acum vedea că era ceva ca un anunț, o proclamație tipărită, destul de neglijent, cerneala se întinsese. "Ia și citește, domnule Bîlbîie, și te rog să-mi prezinți un raport amănunțit. Nu mă interesează toate fleacurile legate de mascarada asta, cît cealaltă jumătate. Cea întunecată. Undeva există încă o parte, nevăzută, tăcută, grea. De aceea, cu adevărat primejdioasă. Celor mai mulți dintre oameni, chiar și dintre oamenii care lucrează la noi ori cu noi n-am cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
odăița lui de lîngă intrarea în Cramă: " Domnule adjutant, dumneata oricum nu crezi că ai avea vreo șansă să ajungi sublocotenent, după cum merg lucrurile la prefectura din Comana nici nu ai, așa că de ce să te fi zbătut să afli un fleac cum este data plecării prințului." Radul Popianu a simțit că obrazul străbătut de vinișoare subțiri i se congestionează, va trebui să aibă grijă, vinul oricît de curat ar fi urcă tensiunea, și-a încruntat sprîncenele stufoase și scurte ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pămîntul galben, cleios, pe lutul Vladiei. O dată cu plecarea prințului și fuga, pentru că fugă fusese de fapt plecarea lui Bîlbîie, care nu-și luase cu el nici măcar briciul, săpunul și piatra acră pe care le ținea pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă albă pînă la afișele-reclamă și lădița cu mostre de care nici un comis-voiajor nu se desparte, orice ar fi, în Vladia s-a așternut o pace adormitoare timp de cîțiva ani. Forfoteala de la prăvăliile de pe Strada Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în tinerețe la Viena nu auziseră de ele tabasco, chile, curry, ori sticluțele eu sosuri, cu siguranță scîrboase dacă te luai numai după cum arătau, Worchester, Cumberland, black soia, sushi, la ce să fi crezut în continuare că există pe lume fleacuri atît de scumpe și care nu erau bune de nimic, nici de mîncat, nici de privit, nici de dat de pomană! Prăvăliile s-au golit peste noapte de toate prostiile acelea, pentru că domnișoara K. F., singura stăpînă a Vilei Katerina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pusese cam mult ochii pe femeia altuia. Știa bine că urmau să se întîmple, ca după carte, cîteva lucruri care pînă la urmă tot s-ar fi descoperit, o dovadă era că el și văzuse ori aflase deja. De la un fleac ca ăsta, o întîlnire pe furiș prin vii, ori săritul gardului noaptea, ori un drum pe ascuns la prăvălie, cînd negustorul e plecat după marfă la Comana și nevastă-sa îi ține locul, de la asemenea nimicuri se poate ajunge cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta și era treaba lui, de asta și exista Serviciul, cu Mihail în frunte. Conflictele, încercările de a-l șicana, dacă se putea să-l fi împins la o demisie nu era rău, erau întotdeauna legate de tot felul de fleacuri, de cacealmale, de incidente comune. O dispariție neașteptată a unui înalt funcționar, care pînă la urmă se dovedea o simplă ștergere a putinei fie din pricină de bani ori din motive de amor, o afacere de spionaj-șantaj prin diplomație, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
morții pășind din mușuroi în mușuroi. Cei care fac așa aproape sigur își pun singuri capăt vieții, încredințați că judecă bine întru salvarea ei. Pe cînd un om dotat cu fler și intuiție, cu o privire mai de sus asupra fleacurilor care ne înconjoară va ajunge la concluzia că doar mușuroaiele umede, proaspete sînt adevărate, acelea care au legătură între ele, prin care trece aerul și prin care cîrtița își mai scoate botul de lopată din cînd în cînd. Restul sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pare un vis. Dar nici o viață nu este cu adevărat un vis, ci doar pare și toți ajung să priceapă lucrul ăsta mai devreme sau mai tîrziu și nu neapărat din cauza unor întîmplări formidabile, poate să fie și datorită unui fleac. Uite, cum i s-o fi întîmplat cu căderea dintelui. Nu e nici o tragedie dar, dacă este prima pierdere din viața sa, atunci devine o adevărată nenorocire. "De ce, domnule Bîlbîie?" Trebuia să-i răspundă. Șefului îi răspunzi la toate întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
localul, să schimbăm totul, munca, mentalitatea, totul..." S-a ridicat greoi, înțepenise, crezuse că îl va ajuta cafeaua, sporește tensiunea, dar nu cine știe ce, poate că n-ar mai trebui să bea tescovină, un vin roșu ar fi mai potrivit, prostii, fleacuri, paliative, totul merge rău, cum să se simtă bine din cauza unei cafele ori a unui pahar de vin?, a aruncat o privire pe fereastră, colțul de zid era tot acolo, albind în frunziș, piatra rezista, rezista încă. "E un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așezării. Reușise pînă atunci să țină sub control situația, cu prințul Pangratty ieșise ușor la liman, cu domnișoara K.F. ajunsese la un compromis, Bîlbîie plecase, el nu era chiar dintre aceia care să agite apa Vladiei, din contra, restul fuseseră fleacuri. Și, dintr-o dată, intrarea în viața tîrgului a celor doi militari, instalați într-o aripă a vilei Katerina, îl dăduse peste cap. Apariția lor îl determinase să ia două hotărîri, prima fusese aceea de a relua vizitele la vilă, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o aveau. Vladia era ca o pară coaptă în palma colonelului Stoicescu! "Sigur, domnule colonel, Vladia este o așezare izolată, poate cea mai izolată dintre toate așezările, nimeni nu vine aici, arareori pleacă cineva din Vladia pentru a aduce cîteva fleacuri, ață, gaz, chibrite. Scrisori nu scriem, nu primim, trăim liniștiți. Sînt perioade în an cînd practic e imposibil să ieși ori să vii în Vladia. Noroiul, zăpada, ploile pot închide singurul drum către Comana și atunci nu existăm decît noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zâmbit cît s-a putut mai frumos, putea chiar să o păcălească, în definitiv și el era un bărbat, iar ea o femeie, nimic mai mult, a mai stat de vorbă cam o jumătate de oră despre tot felul de fleacuri, amintindu-și, îndeosebi amintindu-și, despre vremea cînd se petrecea de minune la Hariton, despre plimbările cu trăsura ori despre posibilitățile de a reînvia comerțul de băcănie în așezare, a pălăvrăgit de fapt, în vreme ce mintea îi zbîrnîia analizînd toate posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întrebare s-a scuturat înfiorat, înțelegea perfect că acolo, la capăt, era chiar Sfîrșitul, de ce să se grăbească, de ce să aibă această curiozitate care în felul ei îl împinge de la spate?! A alungat gîndul, s-a încărcat cu nenumărate trebușoare, fleacuri, mărunțișuri, și-a făcut planuri de restructurare a Serviciului, s-a apucat să recitească dosare clasate pentru a le repune pe rol, a încercat să dea singur dezlegări asupra cărora hotărîse casarea, făcuse o mie și unul de lucruri inutile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]