318 matches
-
mea cu acel depozit de vinuri e Înmormântată de multă vreme. Mai găsim noi o relație la un alt depozit de vinuri...” „Ce vrei să spui...?” „Am fost nepoliticos...!!” Șeful Șantierului avu răbdare să asculte până la capăt romantica poveste, zâmbind flegmatic. „Femeia, eternă poveste...! Nu-ți poți imagina cât de ciudate sunt uneori. Totuși, să ne gândim puțin...Da, da, am găsit...! Vei fi reabilitat mai ușor decât Îți imaginezi...!” „Puțin probabil...!!” „Știi ce? Lasă totul baltă, du-te repede În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avut de suferit pentru o iluzie deșartă, Independența. Socotesc, ar fi necesar ca țările mici să formeze o familie, urmând exemplul altor popoare: unde-s mulți puterea crește...iar În caz contrar, suferințele noastre vor fi nelimitate...!” Șeful Șantierului, zâmbi flegmatic cu gândul Într-o anumită direcție.. Îl luă de braț, mergînd o bucată de drum În tăcere, iar În dreptul restaurantului Berlin să se oprească. Propunerea Șefului nu se lăsă prea mult așteptată. „Nu stăm mai mult de o oră. Luăm
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine proporționat, cu față ciupită de vărsat, În timp ce mutra lui de ganster modern te obliga din precauție să-l ocolești, iar În ce privește vocabularul putea fi cu ușurință invidiat de către apașii vremurilor apuse. Acest individ, se rotea prin curtea șantierului zâmbind flegmatic, dând mâna cu unii cunoscuți Împărțindu-le țigări americane. Puțin timp În urmă fusese normatorul grupului de șantiere Însă, lipsea nemotivat de la munca lui, cerea bani de la toată lumea mai făcuse unele potlogării la Întocmirea actelor normative și, căzând În disgrție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
investigațiile...! Te voi urmări, În timp ce oamenii mei Îți vor fila orice mișcare Încât Îți voi paraliza orice activitate, izolându-te...! Dacă reușesc, ei bine, nimeni și nimic nu te mai poate salva...!” Fu rândul lui Tony Pavone să-l privească flegmatic. „Deci tovarășe Lct.Col. Tudose Ion, dai buzna În biroul meu, Îmi gonești beneficiarii, faci mare tărăboi ținându-mi o predică din care n’am Înțeles nimic, dar, mă străduesc totuși să Înțeleg; Mă urâști de moarte...! Dar Îmi permit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a promis punerea mea În libertate...!!” Procurorul afișă o figură batjocoritoare. “Ce, nu-ți place mutra mea...?” Nu-i plăcea, era foarte adevărat. Poate prea tânăr pentru a fi procuror cu fața tuciurie și ochii bulbucați afișa permanent un zâmbet flegmatic, avea să constate cu ușurință de fapt, acest individ era zămlisit din seminția celor ce umblă cu “Spoit tingiri...!” Dela bun Început, Tony Pavone realiză În acest procuror tendința ce nu prevestea nimic bun, interveni arțăgos. “N’am fost adus
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a Dictatorului Suprem...? Dădu mâna cu ofițerul, care-l invită Înăuntru, făcând precizarea. „Tovarășul colonel Gerard, vă așteaptă. Urmați-mă...!” „Nu știu ce să cred...”. Aveam Întâlnire cu tovarășul colonel, aici, la poarta de intrare. Am venit cu un taximetru...!” Ofițerul zâmbi flegmatic. „Fă semn șoferului să plece...!” Contrariat, Tony Pavone se lăsă condus la etajul trei al clădirii unde de fapt era grupat serviciul economic condus de Lct.Col. Tudose Ion. Fu introdus Într-o Încăpere unde o sumedenie de agenți civili
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ar risca ani buni de închisoare și chiar sfârșitul afacerii... Înțelegeți ce vreau să spun? — Da! — Și ce părere aveți? — Că pare logic. Mă bucur că începeți să vedeți astfel lucrurile. Șeful securității, Fawcett, este unul dintre englezii cei mai flegmatici din câți am cunoscut și știu că, în ziua când participanții la competiție vor sosi la Cairo, va considera afacerea încheiată, pentru că, în fond, ne consideră niște imbecili care merităm tot ce ni se întâmplă. Ce se va întâmpla atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dar, după câteva clipe, scoase din toc un pistol mare și, răsucindu-se puțin, trase un singur foc. Împușcat în ceafă, Maurizio Belli căzu cu fața în jos, fără să-și dea seama măcar de ce fusese ucis. Numărul unu, un flegmatic sud-african pe nume Sam Muller, care asistase la scenă fără să scoată un cuvânt, se întoarse și-i aruncă o privire rece călăului: — De ce-ai făcut-o? — Și ce-ai fi vrut să fac? veni calm răspunsul. Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scrâșnea din dinți încercând să-și stăpânească furia. - Preferă să murim de sete și astfel să termine cu toți o dată decât să ne împuște unul câte unul. — Sunt deștepți! - se văzu nevoit să recunoască sud-africanul, care continua să fie la fel de flegmatic ca de obicei. Atât de împuțiți de deștepți că au reușit să ne aducă într-o situație fără ieșire. — Crezi, într-adevăr, că nu există nici o ieșire? întrebă cel mai mare dintre frații Mendoza, care ascultase cu atenție conversația așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
într-un ritm mai lent. Este serios în ceea ce face și își respectă cuvântul dat, chiar și în situații dificile. Este calm, controlat, reținut, uneori ne păsător, mai greu adaptabil, rezervat la solicitările repetate, fiind un reprezentant fidel al temperamentului flegmatic. Atitudinea față de muncă este pozitivă. Reacționează bine la sti mulări, laude, recompense. Este generos cu cei din jur, oferă aju torul fără a cere nimic în schimb. Alexandru prezintă anumite dificultăți de socializare, își camuflează și inhibă competențele înalte ce-
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
într-o trăsură deschisă, nemișcat, fără zâmbet, privind rece înaintea lui. Așa își închipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotrivă, reveria îi deștepta flăcări de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenințată de bandiți, care aveau mai toți fizionomia lui Stănică. Ochind, flegmatic, de pe fereastră, dobora pe rând pe toți vrăjmașii, în vreme ce Otilia, tremurând, îl strângea cu brațele ei subțiri de gât. Sau fugea călare de dușmani neidentificați spre păduri care se îndoiau moale până la pământ, ținând în brațe pe Otilia. Generozitatea lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
simplu o ignora, tocmai pentru că se ignora pe sine ca ins. ("Eu nu mă iubesc", mi-a mărturisit odată. Am descoperit într-o zi că cineva mi-e antipatic: semăna cu mine. Nu-mi iubesc numele; nu-mi iubesc natura flegmatică. Aș fi vrut să fiu Fiul risipitor și de fapt am fost Fratele. Însă neiubindu-mă, am scăpat de mine. Am scăpat de condiția somatică, fără să mai trebuiască să o transform în spirit. Ahoreticii - și eu sânt unul dintre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
chiar În spatele lui. strigînd unde-ai fost?! N-o să-mi spui că ai Învățat tot timpul ăsta?! „Încă n-ai murit?“, Îl Întrebă Santiago, Întorcîndu-se zîmbitor să-l salute. I-l prezentă pe Lester. „Ăsta-i fratele tău?“, Întrebă Vlăjganul flegmatic, dîndu-i un ghiont zdravăn În umăr lui Bobby și cu cealaltă mină trăgînd-o mai aproape pe Puicuța Portal, care Încă nu apăruse pe vremea lui Santiago, dar acum era coaptă. „Două whisky-uri!“, strigă Vlăjganul și mai Înainte ca barmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
semăna cu fotografiile trimise cu cîteva săptămîni În urmă. Se gîndi să le spună că el pleca fiindcă era obosit, dar În clipa aceea răsună hohotul de rîs al Vlăjganul ai. — Nu cumva mi l-ați adus pe Vicerege? Întrebă, flegmatic. Santiago zîmbi. Lester avea de gînd să ceară Încă un whisky, al patrulea, dar Vlăjganul Îi zise nu: „asta mai tîrziu, prietene. Au mai rămas destule odăi luminate În orașul ăsta... Nu doarme toată lumea sub pomii de Crăciun și avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chibrit și le aprinse, obținînd Îndată o coroană de flăcări. MÎinile ei mișcau bucățile din lemn, pricepute și experimentate. Mi-am Închipuit că bănuia că sînt mort de curiozitate și de nerăbdare, Însă m-am hotărît să adopt un aer flegmatic, care să arate limpede că, dacă voia să se joace cu mine de-a misterele, n-avea nici o șansă să cîștige. Ea se fudulea, cu un zîmbet triumfător. Poate că tremuratul mîinilor mele nu-mi era de prea mare ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
n-ar mai fi pupat ca fiu-său să poată purta cândva numele de cetățean roman. — ...Înseamnă că Oto..., cum pizda mă-sii l-o fi chemând..., începe Asinius Gallus. Face un gest de lehamite cu mâna. — Otacilius, îl corectează flegmatic Scribonius. Nu pare să se formalizeze de limbajul vulgar al celuilalt. Gallus reia: — Înseamnă că prin eliberare a devenit... Libo îl întrerupe iute. — Păi, tocmai asta e. Nu putem dovedi că nu a fost de fapteliberat? Avocatul se tulbură: — C
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aud. Un vuiet prelung îl contrazice. Germanul își bagă și mai mult gâtul lung prin deschizătură: — Au apărut doi gladiatori cu măști pe față. Una e a lui Cha ron, da’ cealaltă n o văd prea bine. — Hermes, probabil, face flegmatic instructorul. Și ar trebui să fie trei, nu două. Pusio încearcă fără succes să se ridice pe coate. — Stai liniștit! îl trage Rufus de tunică în jos. Vrei să te calce vreunul în picioare? Nu-s aici. Stau grupați cu toții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pic mai voios? — Ajunge cu vorbăria! se înfurie Rufus. Treceți la treabă! — Cel ce a ucis e pus în fața altuia pentru a fi ucis și el, continuă nepăsător Ganymedes. — Am zis gata! tună instructorul. — Sfârșitul luptei e întotdeauna moartea, termină flegmatic gladiatorul. Rufus își pierde de-a binelea firea: — Și ce-i cu asta? Mare noutate, n-am ce zice. Se întoarce către nefericit: — Află de la mine că moartea nu e nici o pagubă, altminteri ar fi cineva păgubit de dânsa... Veteranul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poate identifica. Poarta este solidă, întărită cu bare de fier și cuie groase cu cap pătrat. Bate în poartă. Se aud pași și observă cum de partea cealaltă a porții îl privește cineva. — Am închis deja, se aude o voce flegmatică. — Mi-e foame, zice Pran. — Și? spune vocea. De ce vii tocmai acum când am închis? — Mi s-a spus că dacă vin aici și fac ce mi se cere, capăt mâncare. Tăcere. — Cine ți-a spus? Pran își dă seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de „Ura! Lovește-o! Păcat! Așa trebuie!“, exclamații care o fac pe Zia Begum să se întrebe de ce își trimit englezii fii la război, în loc să-și trimită nevestele. De cealaltă parte, maiorul, mult mai introvertit ca soția sa, vânează constant, flegmatic, încuviințând strigătele hăitașilor, „Bine țintit, sahib!“, cu un mormăit și o privire în lateral către Carter de la Hodson, să verifice dacă acesta a observat ultima lui ispravă de arme. Carter a observat, desigur, dar pretinde invariabil că n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tocate ale unei cămile, pentru a le mânca, acesta a fost semnul schimbării în bine. Dacă se pusese la început problema apei, acum i se ofereau glande, care să-i dea putere de procreere. Profesorul Chapel avusese întotdeauna o dispoziție flegmatică și a înțeles importanța separării afacerilor de viața emoțională. El a prevestit furtuna și s-a întors la Oxford, la sfârșitul verii, ca să digere ce descoperise. Faptul care l-a impresionat cel mai tare n-a fost Gofo, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care venea din exterior. Vasquez ajunse prima la mașinile tăcute și se opri să arunce un ochi în cabina cea mai apropiată. Comenzile erau distruse, împrăștiate pe podea. Impasibilă, se strecură printre tractoare și-și făcu raportul pe un ton flegmatic: ― Se pare că a fost forțat cu o rangă. Ajunse la ușa principală și făcu un semn cu capul spre Drake, care o însoțea. Apone sosi, studie obstacolul, apoi se apropie de comenzile externe ale ușii, încercă toate combinațiile posibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
brațelor, explicându-i în același timp cum să ochească. Le venea greu să ignore caracterul intim al posturii lor. Căldura umană nu prea era prezentă prin colonia devastată și era primul contact fizic. Hicks detalia folosirea vibratorului cu glas potolit, flegmatic, iar Ripley nu ar fi crezut că atingerea corpului lui ar fi tulburat-o atât. ― Și ține bine{ îi zise el. Reculul e considerabil cu toată frânarea. Așa-i când utilizezi cartușe care perforează tot. (Arătă contorul încastrat în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care nu mai e în stare decât de „Aș fi vrut“ - stăpânește perfect nuanțele, alternând optim dramatismul cu zâmbetul. În plus, cu sau fără scaune, dansează admirabil în tandem cu Adrian Andone (în foarte bună formă fizică), mecanicul care meditează flegmatic „la viață, la sensul ei și la nevastă“ și își începe invariabil dizertațiile cu trei cuvinte greu de uitat: „Oamenii își închipuiesc“. La înălțime sunt, nu numai la propriu, cum se întâmplă de câteva ori, Iulia Lazăr (Îngerul) și Anca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
mistuiau la umbra unei sălcii-n floare foste grupuri de obleți aventurieri căzuți într-o ambuscadă de nuferi. Porcușorii, văduvițele, săbițele, babuștile, biborții, carașii, plăticile, aspreții, murgoii, țigănușii, țiparii și roșioarele se vânzoleau pe lângă maluri, formând vulgul bălții. Frumoși și flegmatici, lini multicolori înotau într-un dolce far’niente spre ape mai limpezi. Pe margini, în propria lor mătasă, tânjind după amintirea zilelor când, cu oarecare efort, puteau deveni reptile și apoi - de ce nu? - chiar păsări, broaște evlavioase ridicau ochii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]