2,002 matches
-
în cuvinte cum mi-a fost durerea. Dracii m-au înfurcat apoi cu furcile lor și, cu mine ridicat sus de tot, au urcat pas cu pas treptele care duceau spre sala de audiențe. Și cei din stânga și cei din dreapta fluierau sugându-și buzele, așa cum se pițigăie stolurile de lilieci băutori de sânge. Uleiul picura ropotind de pe corpul meu, cădea pe trepte și scotea rotocol după rotocol de fum galben... Dracii m-au depus după aceea cu cea mai mare grijă
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat de radio; vrând să asambleze radioul, din mâinile lui și-a luat zborul un aeroplan. În loc să se minuneze și, eventual, să se bucure, meșteșugarul nostru se uită în zare după aeroplan, fluieră a pagubă și conchide: "Toate-s nimic". Astfel e jocul de-a cuvintele în poezia lui Emil Botta" sunt ale unui poet căruia îi stă bine în travestiul criticului. Se vede că, pentru Carmelia Leonte, poetul Întunecatului April este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat de radio; vrând să asambleze radioul, din mâinile lui și-a luat zborul un aeroplan. În loc să se minuneze și, eventual, să se bucure, meșteșugarul nostru se uită în zare după aeroplan, fluieră a pagubă și conchide: "Toate-s nimica". Astfel e jocul de-a cuvintele în poezia lui Emil Botta. În loc să-l bucure frumusețea mirajului, îl cutremură pericolul nebuniei, adică al glisării într-un absolut al gesturilor fără consistență. Și atunci, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se deplasa în fiecare zi Toader, cu pușca la spinare, pentru a păzi pădurea. În fiecare dimineață sau seară când venea pe acasă, Toader își săruta copiii și nevasta. Tudorică, cum ajungea la marginea potecilor, începea să cânte și să fluiere, întrecându-se cu ciocârlia de-ți era mai mare dragul să-l asculți. Într-o bună zi, pe când își făcea rondul, îl întâlni pe Ghiță Cristescu, care păștea boii printre puieții plantați de către boierul Carp. Iar cum boierul ținea mult
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se întorc părinții de la combinat. Are însă timp berechet, pentru că părinții pleacă în fiecare zi în zori și se întorc cu autobuzul de seară. În ziua aceea de joi, la ora 9 fix, Bărzăunul ieși pe poarta casei și porni fluierînd pe șosea, cu gîndul să se îndrepte spre pădure. Purta pe umărul drept undița, iar în mîna stîngă un borcănel în care avea rîme și diverse insecte. De, ca orice pescar. L-au lătrat cîțiva cîini, niște copii din clasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi auzit nimic, fără să întoarcă privirea. Sînt convins însă că oricine își poate da perfect seama că știa despre ce-i vorba. Bîzzz... bîzzz... auzi el din nou. Dar nici de data asta nu întoarse capul, ci începu să fluiere și mai tare. Hei, Bărzăune, desluși un strigăt foarte cunoscut, unde te duci așa, ca un berbec, fără să te uiți nicăieri? Cel care-l strigase era Virgil Năsturel, tot elev, dar mai mare decît el cu un an. Terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bine, bine... Și cum prinzi tu... tritonii ăia grozavi? Bărzăunul, sîcîit de atîtea întrebări, se gîndi o clipă și, cum tot avea să-i plătească lui Virgil o poliță mai veche, răspunse foarte serios: Vin singuri la mal cînd îi fluieri... așa, ca oile. Ești un zevzec! răbufni Virgil cînd observă tendința Bărzăunului de a-și bate joc de el. Și cum ajung la mal, continuă Bărzăunul calm, eu le spun că tu ai luat premiul I și ei încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că tu ai luat premiul I și ei încep să rîdă, și rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și mie nu-mi rămîne atunci decît să-i iau de coadă și să-i pun în borcan. Pe cuvînt! Virgil fluieră de două ori a mirare, apoi, strecurînd o privire molfăită spre Bărzăun, îi spuse la fel de serios: Mda... sînt sigur că-i așa. Numai află tu de la mine că ei nu rîd de ce le spui, ci de moaca ta de harbuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu mine în pădure, să aibă încaltea de cine rîde mai mult! Ce-s nebun? Atunci n-ai decît să rămîi acasă și să-ți pui inteligența la frigider. S-ar putea altera pe căldura asta. Vivat! Și porni iar fluierînd. Virgil rămase cîte va clipe rezemat de gard, apoi strigă hotărît: Stai, omule, oleacă! Ce pleci așa, ca o mîrțoagă deshămată? Așteaptă-mă, că merg și eu! Și intră repede în curte să-și ia tenișii și să-și schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
știu eu ?... Un ceas, două... pînă ne apucă foamea. Doar nu ne silește nimeni să stăm pînă la anul. Puțin mai tîrziu, pe cărarea ce tăia de-a dreptul islazul spre pădure, se puteau vedea mergînd alături Virgil și Bărzăunul. Fluierau ultima melodie auzită la televizor și aruncau din cînd în cînd cîte o pietricică în apa pîrîului ce șerpuia leneș în apropierea lor. Unde se vede că, pentru a lua o hotărîre, este nevoie ca, mai întîi, să te hotărăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dar sper să ne-ajungă, răspunse Nuțu arătînd o plasă destul de voluminoasă. D-dacă vrei și tu, îți dau u-u-unul. Dă-mi, că mi-i sete. Vlad luă mărul, dar nu mușcă din el. Imediat, apoi, sosi și Bărzăunul, vesel, fluierînd cît putea de tare o melodie. Știa că nu poate fi urmărit de nimeni, așa că nu-i păsa. Încă înainte de a ajunge lîngă cei doi, le strigă: Vine și Ilinca îndată! Am trecut pe la ea, că am avut puțină treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fel de cîntec surd. Toți se opriră iar și începură să rîdă. Nu mai trage, Bărzăune, îi strigă Virgil în zeflemea, că se tem de tine toate rîmele! Dar Bărzăunul nu luă în seamă astfel de vorbe și începu să fluiere fericit. Nuțu se apropie de el și i se adresă cu o voce cît mai prietenoasă: Grozavă chestia aia cu tu-tu-turcii și cu d-d-domnița! Nu mai vrei un măr? Și i-l oferi, cu un zîmbet luminos, pe cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ar fi văzut ea trecînd, ce-i cu asta? Fiecare om are voie să meargă pe drumul care-i convine, că de asta-s făcute drumurile. Păi nu? Fără deci să se mai gîndească la astfel de fleacuri, începu să fluiere cît putea de tare o melodie veselă, stîrnind toți cîinii de prin ogrăzi. Cînd ajunse în dreptul casei Ilincăi îi sări din piciorul stîng un pantof fără să-și dea nici el seama cum. Ei, se mai întîmplă și la oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să le spun că am dat drumul ca să nu-mi fie frică... Sigur că da!... Iar Matei n-are decît să se rățoiască la mine, că știu eu să-l pun la punct! Prinse curaj și pătrunse în adîncul pădurii fluierînd. Constată cu surprindere că era pentru prima oară cînd nu-l mai înfricoșa nimic. Chiar de-ar fi văzut un lup, tot nu s-ar fi temut. De ce să se teamă? Trecu de lac și se apropia de rîul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prin a-i povesti fiecare minut, fiecare secundă din viața lui de până atunci, că etalase intimități și aspirații, inocențe și răbufniri de egoism fără a primi, în schimb, nimic din ea, nimic al ei. „E ca o sirenă!“ îi fluierase, admirativ, un coleg de la Universitate, într-o cafenea, când rămăseseră numai ei doi la masă. Așa și era. Desăvârșită, într-adevăr. Neomenesc de fru moasă și, în mod ciudat, tocmai de aceea cumva lipsită de senzualitate. Lui Alexandre i se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe limbă, subit, un gust acru, de murături. Ciudat? Ba nu! Mai curând normal! Să așeze mai întâi borcanele. Locul lor este în bibliotecă, lângă peretele rămas liber, fără rafturi. Abia acum se poate lăsa pe un fotoliu, răsuflând ușurat. Fluieră ușor, privind admirativ cele zece recipiente frumos aliniate. Curios, n-a avut niciodată o mai puternică nostalgie a concretului de cum a avut astăzi, chiar de dimineață. S-a bucurat aproape copilărește când, bărbierindu-se, lama l-a ciupit puțin de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
aceea atât de curioasă. Zâmbește satisfăcut. Scoate stiloul și, întins pe burtă, caligrafiază cu grijă, pe fiecare etichetă, numele a zece reviste literare: Arta cuvântului, Tribuna poporului, Orizont comunist, Steaua roșie, Lupta noastră, Viața nouă și altele. Se ridică și, fluierând Menuetul lui Boccherini, trage dintr-un sertar al biroului dosarul cu referințe critice. Iată prima recenzie la cartea de debut, apărută în Viața nouă, unde era pe atunci secretar de redacție. Ia rigla dăruită de un prieten tipograf și măsoară
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
încă suficient, remarcă, de câte ori are ocazie, tovarășul Constandache, mai ales când se află pe aproape și Radu Mercea. Acesta se face că nu aude, își piaptănă cu degetele părul sârmos, „ușor grizonat”, cum zice dactilografa, și își exersează talentul muzical fluierând Menuetul lui Boccherini în timp ce răsfoiește colecțiile de ziare aflate în holul mare al redacției. I-o va plăti lui Constandache la timpul potrivit! El știe să aștepte! Deocamdată, sarcinile! Să le rezolve repede și bine ca să se constate că este
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o dez-naștere, nașterea noastră este o dez-moarte... Aici e permutarea. Și în acest teatru cutremurător este eroul... Eroul? Eroul, da, el care își joacă serios rolul său și se ia în stăpânire și nu gândește la galerie, nici să-și fluiere publicul, ci să-l reprezinte pe cel viu, adevăratul viu, iar în scena de sfidare omoară cu adevărat pe cel care îi este adversar... a omorî cu adevărat este a omorî pentru totdeauna... îngrozind galeria, și în scena de amor
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
place ce fac mizerabilii!? Ce citești porcăria aia, domnule? Ești un mișel! Destrăbălați, derbedei, haimanale! Te opresc, măgarule! Ba al dumitale, mojico! Amice, ești idiot! Murdar! Curat murdar! 8. Intră Rică, în uniformă de sergent de gardă civică sau vardist. Fluieră cu un fluier și grupul tace. Mai fluieră odată, grupul se retrage din gradene și se aliniază. Mai fluieră o dată și toți fac la dreapta scurt, rămîn înșirați. Mai trage un șuierat. Toți rămîn drepți. Rică vine și-i interpelează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
domnule? Ești un mișel! Destrăbălați, derbedei, haimanale! Te opresc, măgarule! Ba al dumitale, mojico! Amice, ești idiot! Murdar! Curat murdar! 8. Intră Rică, în uniformă de sergent de gardă civică sau vardist. Fluieră cu un fluier și grupul tace. Mai fluieră odată, grupul se retrage din gradene și se aliniază. Mai fluieră o dată și toți fac la dreapta scurt, rămîn înșirați. Mai trage un șuierat. Toți rămîn drepți. Rică vine și-i interpelează militărește. RICĂ: Dar adicătele, ce poftiți dv.? Adicătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
al dumitale, mojico! Amice, ești idiot! Murdar! Curat murdar! 8. Intră Rică, în uniformă de sergent de gardă civică sau vardist. Fluieră cu un fluier și grupul tace. Mai fluieră odată, grupul se retrage din gradene și se aliniază. Mai fluieră o dată și toți fac la dreapta scurt, rămîn înșirați. Mai trage un șuierat. Toți rămîn drepți. Rică vine și-i interpelează militărește. RICĂ: Dar adicătele, ce poftiți dv.? Adicătele cum o ieși o ceată de dalauci, de haimanale de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sînteți de vină, fiindcă stați indiferenți. Ia să fi mers dumneata cu mine și cu dumnealor toți (arată publicul) să facem și noi o manifestație. Dar nu! Noi stăm ca blegii în cafenele și-n berării și-n teatre! Mai fluieră o dată și grupul aliniat merge în pas de marș în fundal, lăsînd vederii publicului centrul scenei unde Leonida și Efimița citesc gazetele. 9. Rică scoate din mondir un telefon mobil și formează un număr. Telefonul din casă începe să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ca un tunet, din recul Leonida zboară înapoi cu scaun cu tot vreo 4-5 metri). 11. Efimița suflă fumul de pe țeavă. Leonida zace în scaun, Efimița îi ia pulsul, îi ridică pleoapele, pune o flacără la gură, constată practic decesul. Fluieră scurt. Intră Grupul. În jurul Efimiței, Grupul intră cu un procuror (Rică), medici, fotografi, cameramani etc. ocupîndu-se de cadavru în mod profesional. Între timp, Efimița a luat recuzita unui reporter TV și "transmite" în fața unei camere ca un crainic de la știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a întrebat cîte poziții am. GETA (Plîngînd): Parașuta! Și cîte poziții i-ai tras? FANE (mîndru): 36! GETA: Cîte? FANE: 36. Tot filmul. L-am și developat pe loc. GETA: Ticălosule!! Te omor! Mie nimic și lu' Maricica 36?? BUNICUL (fluieră admirativ): Ei nu zău? 36?? Nu-i rău. FANE: Da. Maricica a fost primul meu model. Ca fotograf. Primul meu nud. GETA: N-am fost eu primul tău nud? FANE: Nu fi geloasă. Erau doar niște poze. Le-am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]