1,681 matches
-
de la distanță, cu pas larg, încît cîinele abia se putea ține după el. Purta pușca pe umărul sting, cu țeava în jos, pălăria țuguiată, caraghioasă pe creștetul lui de bostan copt plutea deasupra tuturor, nu vedea, nu auzea nimic decît foșnetul pădurii, care era la cîteva zeci da kilometri depărtare. Și dacă totul nu e decît o păcăleală, o cacealma? Basarab Cantacuzino și nebunii ăia de la Arsenal, Comitetul de la Vladia, totul nu-i decît o mascaradă, doar se joacă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ea. „Sunt pregătit să mor, mamă!“ zise el. Ea Îl Întrerupse tăios, poate prea tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima oară, Își va Întoarce ușor capul În direcția străjerilor. Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu‑l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
labil al ostașilor, și, totodată, un gest de pioșenie Întru pomenirea sufletului muceniței Aleksandra Fiodorovna. Strânși În jurul focului, soldații se aciuiau pe lângă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se ivească, la rândul lui, în locul în care își fixase privirea, însă ceea ce apăru dintr-odată fu o masă obscură și amenințătoare, ca o umbră venită din alte lumi, căci nici un zgomot de pași, nici un trosnet de crengi uscate, nici macar foșnetul unei frunze nu-i anunțase prezenta. Ar fi putut să-l ia drept un nor dens sau drept un munte care s-ar fi interpus deodată între el și cer, dar era evident că era vorba despre un om, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unul de celălalt. Mâna lui fermă încerca s-o susțină iar ochii verzi căutau zadarnic să întrevadă capcana următoare. Căldura mâinii care o susținea și apropierea tainică a trupului de băiat îi provocă o senzație necunoscută. La intrarea în ogradă, foșnetul lugubru al frunzelor de păpușoi îl făcu, chiar și pe Renar, să tresară. Fără vreun cuvânt, o luară la fugă amândoi deodată, ca și cum hoarde de tătari i-ar fi gonit din urmă. La lumina becului din camera modestă, întâlnindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
muzică, atât de neobișnuită și de nepătruns, Încât urechile lui nu știau ce-ar trebui să facă). Stătea În pat și asculta mieunatul insistent al pisicii care-l ținea sub observație de pe dulap. Asculta Însă mai mult decât orice altceva foșnetul Îndepărtat și adormitor al valurilor sparte de stânci, care Îl potolea până când Îl cuprindea somnul. Pricepuse de ce se afla acolo. Înțelesese și că făcea parte dintre cei norocoși. Fusese adus ca să Înceapă o viață mai bună. Dar pe atunci nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
porumbului sunt seci, parcă fără vlagă, știuleții mari sunt puțin dezveliți. De câtva timp lumina nu mai cunoaște decât două culori. Ziua e zi, noaptea e noapte. Lanul nu vrea altceva. El a înghițit totul și zile și nopți. Un foșnet grav trece printre foile uscate ale porumbului. Lanul se cutremură tot de o furnicare obișnuită, o chemare numai de el auzită. Și apoi dorința de a vorbi cu cineva, dea-l sfătui să facă un lucru la care și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se umpleau imediat. Mâinile se dezmorțeau de somn și treptat corpul se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele nu mai erau umede ci ardeau. Te înăbușea praful scuturat din butuci, foșnetul uscat aproape metalic al frunzelor, metal prin metal, soarele usca. Degetele păreau calcaroase, străine. Pe limbă gust de cocleală, genele albite de praf, trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei și vedeai cum de pe piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care Monica i le pusese acolo din dragoste pentru dânsul. Fata care servea în local se mișca greoaie de la o masă la alta, abia târându-și papucii, era foarte plăcută atmosfera, i se părea chiar, lui Viorel Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și insistă cu privirea, realiză formidabilul spectacolului, sârmele de telefon se curbaseră, să se rupă, nu alta, sub greutatea rândunelelor. Admiră peisajul până când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înainteze, fără doar și poate, avea încă tărie și sufletul plin. Doamne, cum ar arăta amorul acum, la vârsta asta, ce-ar însemna să-i simtă palma cum i se plimbă pe coapsă... să fie undeva și să se audă foșnetul pielii înfiorate, atât, atât, să fie foarte multă liniște. Strânse pleoapele buimăcită. Cochetați cu ideea de vârstă, doamnă, îi spuse Dimitrie. Și nu-i cazul, deocamdată nu-i cazul. Bineînțeles că nu era cazul, asta știa și ea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spuse de bărbat mai înainte. Doar cunoștea bine opiniile lor, se și luptase cândva să le înțeleagă. E bine să spunem lucrurilor pe nume, mă, afirmă el și privirea lui clar-albastră deveni de nepătruns. La picioarele lor se rostogoleau cu foșnet un noian de frunze. Și totuși, spuse femeia, nu ocup decât un loc la o amărâtă de bibliotecă de întreprindere și am o leafă de mizerie. El o privi sfredelitor, îi zâmbi strâmb. Acum ești deja cinică, mă. Își împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mere la cuptor cu scorțișoară și miere... Sunt mică iar și stau în cur pe vad pe o movilă de leuștean uscat. Ciorile fură nuci și le smulg din cioc în aer, grădina e plină de verdeață cu viață, doar foșnet de toamnă în uscăciune. Sunt transparentă și poroasă și se citește din mine, cuvintele simt nevoia să iasă și să mă exprime într-o nevoie dureroasă de a exista. Când va fi mai ușor de respirat aerul fără tutun? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
licheni, lume parazită ce se hrănește ca vampirii, buba în cuvinte ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăț și-n miros de frunze arse, în foșnet de țelină verde și în vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un picior de purcel înfipt în pământ, mă înalț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină verzuie; se înflăcăra răsăritul; zări ca de cicoare; miresme calde de cimbrișor; văzduhul - fagure încins; mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălaie; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; clinchetele moi ale apelor; foșnetele pline ale frunzișurilor; hohotirea despletită a vânturilor; ținutul diafan al câmpiilor de argint; urme viorii de conduri împărătești; câmpul adormit; dealuri mucezite cu arături de catifea; dorm câmpurile-n lumină; iè țesută-n mii de feluri; aurii livezi și lanuri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au lepădat mantia albă de nea; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; concertul păsărilor; soarele revarsă săgeți scânteietoare; serbarea păsărilor din crâng; verdele iese încet din rădăcină; lacul cel verde și lin; luciul plumburiu al apei. Despre păsări: șiruri negre de cucoare; foșnetul de mătase al aripilor obosite; pescăruși albi; cântecul lor te îmbată cu dulceață; triluri încântătoare; privighetoarea cea fără de pereche; țara rândunelelor. Despre ploaie: ploi calde și umede; murmur lung de streșini; cad din cer mărgăritare; lacrimi de ploaie; trăsnet des
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bolții; astrul zilei descinzând maiestuos în sânul...; apusul de jăratec; apusuri ca sângele; asfințit vânăt; soarele aruncă în nori cu săgeți. Despre toamnă: toamna cea întunecată; toamna mohorâtă cu vânturi moi și tânguitoare; anotimp îmbelșugat; frunzele ruginii cad legănându-se; foșnetul frunzișurilor; peisaj multicolor; fructe parfumate; explozii de culoare; covor ruginiu; frunze arămii desenează-n cer; vreme rece și umedă; frunze foșnitoare; toamnă rodnică; plânge cu lacrimi de ploaie cerul spuzit de stele; vânt tomnatic; vântul geme; val de brumă argintie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
puțin timp vor răsuna glasuri subțiri de puișori. Pentru păsărele care au stat iarna aici, îndurând frigul necruțător, Primăvara vine cu căldură ca o aripă ocrotitoare. Odată cu apariția căldurii înăbușitoare se aud: zumzetele gâdilitoare ale albinelor, clinchetele moi ale apelor, foșnetele pline ale frunzișurilor, precum și hohotirea despletită a vântului. Totul s-a reîntors la viață. Copiii aleargă afară, joacă jocuri vesele, se bucură cu toții de întoarcerea căldurii. Primăvara are darul de a schimba întreaga natură, de a o înveseli și de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
primăvara cu copacii verzi și cu ghioceii parfumați și abia după aceea va veni și călduroasa Vară. Brândușa Cojocaru, clasa a II-a B Toamna Încep să se scuture cele dintâi frunze galbene. Vântul le alungă pe poteci cu un foșnet uscat. Sus pe cer se văd trecând păsări mari care pleacă spre alte țări, depărtate și calde. În livezi, crengile pomilor se încovoaie de atâta rod. În vii a început culesul strugurilor. Pe câmp se văd arăturile de toamnă. Stoluri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prelingă stropi mici de ploaie. Plouă peste vii, peste păduri, peste oraș. Plouă peste întreg ținutul. Este primul semn că toamna se apropie și își trimite unul dintre slujitorii credincioși să-i anunțe sosirea: ploaia. Pășind încet prin pădure auzi foșnetul frunzelor lipite una de alta ca un covor de pete: argintii, gălbui, roșiatice și de un verde palid. Un pictor și-ar fi reușit la perfecție opera prin aceste minuni ale creației naturii. La marginea unui lan de grâu, o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
argint a canalului dunărean, peștii săreau zglobiu, vestind începutul unei noi zile. Aburi fantomatici se înălțau din apă spre cerul limpede ca lacrima. Din stufăriș ieșiră opt lebede, grațioase, ca niște prințese ale naturii. Numeroase viețuitoare își semnalau prezența prin foșnetul și ciripitul necontenit. De după un colț al canalului, își făcură apariția lotcile pescarilor lipoveni. Deși învățați cu răsăritul soarelui, se citea pe fața lor mândria și dragostea pentru Delta Dunării. Stuful aplecat deasupra luciului apei forma o galerie ca în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
argintul pâraielor reci și zglobii. În dumbrăvile de soare, gingașele flori își ridică potirul strălucitor din verdele viu al ierbii, năzuind spre infinitul înălțimilor. Alături de Carpați, codrii seculari sunt martorii făuritori și păstrători ai istoriei noastre pline de fapte mărețe. Foșnetul suav al acestora povestește parcă în seri târzii de vară povestea neamului nostru. Dunărea, brâul de argint al țării, este martorul secular al civilizației acestui popor. Mult sânge a mai băut acest fluviu și multă istorie mai adăpostește în undele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
târziu, avea să-l inspire în atâtea poezii. Iubea mult natura: buciumul stânelor, izvorul cu murmurul său, dar mai ales pădurea. Zile întregi stătea în pădure, cu brațul drept sub cap, la umbra unui stejar bătrân, ascultând murmurul izvoarelor și foșnetul frunzelor. Când răsărea luna, privea ceața de pe câmpuri, stelele și văpaia de pe apă. De multe ori se culca chiar acolo, în mijlocul pădurii. Se înțelegea foarte bine cu fratele Ilie care îi citea romanul Robinson Crusoe, povestindu-i peripețiile înfruntate de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
salcâmul plânge. Ar plânge cu lacrimi de flori, și-atunci ce voi mai mângâia eu? Frunzele nu au farmec fără acestea și nici parfum... Ploi au trecut peste salcâmi. Florile s-au scuturat, iar parfumul lor lipsește cu desăvârșire. Doar foșnetul îmi aduce aminte de neuitatele seri de iunie. Din păcate și el, încetul cu încetul, devine mai strident, mai galben. La fel ca frunzele. ...O ultimă frunză se desprinde printre crengi și alunecă alene pe toboganul vântului, pe melodia unui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai galben. La fel ca frunzele. ...O ultimă frunză se desprinde printre crengi și alunecă alene pe toboganul vântului, pe melodia unui vas autumnal. Cu ea, o lacrimă se desprinde dintre pleoape și alunecă greoi pe obrazul meu în ritmul foșnetului de odinioară. S-a terminat. ......................................................... Pe întinderea albă se zăresc niște contururi: arbori sau umbre? Sunt salcâmii mei aidoma fantomelor lunatice din noaptea de vară. Zăpada pare de argint. Poate că e. stelele par de aur. Poate că sunt. TIMPUL
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]