303 matches
-
ascuns în trupul mării, unde dragostea a furat-o CORALII unui timp înflămânzit și absent de la simtomele unui fals impostor sentiment. O, ce să mă fac, acum? Când Noaptea, mă privește cu acei ochi ai mării despărțită de un nisip foșnitor al frigului unde totul mi se pare amestecat în BRIZE DE VIS cu înfrigurări glaciale. Desigur mi se pare cunoscut acest sentiment ce se holbează la mine, îmi face semn să scriu mai departe pe o PÂNZĂ DE CER, cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a trăi, Și clopote mai bat prin trupul meu de dor, Și un neant de vise îmi este rătăcit. Mi-e tristă noaptea și sufletul e plin de dor, Iar trupul e fântână peste zări, Din depărtări, e un cosmic foșnitor, Prin taina asfințitului de mări. Urmează-mă în spații de iubire, În adâncul ochiului de sfânt, Unde e scris zidirea unei Ere Ca pe un înger plutitor și blând. Și în furtună te voi împodobi nebună, Cu nestemate pietre de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lacrimi privindu-și părinții, adormi. Soarele reuși să străpungă ceața rară a unei frumoase și blânde dimineți de septembrie, când o adiere ușoară desprindea primele frunze gălbui aducându-le-n valuri, ca apoi să devină ca-n fiecare toamnă așternut foșnitor. Tot acest viu tablou pe care Ramona îl admira visătoare îi aducea în suflet și pe blândul ei chip o nunață nostalgică. Mama ei o trezi din această dulce visare chemând-o la telefon. Ramona, cu un zâmbet abia schițat
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă. Tu, împărăteasa ideilor înhățate, ai cucerit lumea agitată a iluziilor spulberate. În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
toate părțile sub picioarele elefanților. Mâlul animal se îngroșa, picioarele elefanților se afundau tot mai mult în el și am înțeles că nimeni n-avea scăpare acolo... omizile urmau să-i înghită pe elefanți, să-i acopere sub nămolul lor foșnitor, dar, intrând în mâzga lăsată de omizile moarte, mureau la rândul lor în mlaștina aceea aproape vie... Am vrut să plec, scârbit și înspăimîntat, dar am făcut un pas greșit și am alunecat în ea. Mă duceam la vale, apropiindu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă mișc, rămân la locul meu: — Te superi? Se supără. Nu mă mai sărută, dar rămâne lângă mine, intenționat. Respirația ei grea mă îndepărtează de somn. Scuză-mă, sunt foarte obosit. Mă întorc, chipul ei este fier în întuneric. Corpu-i foșnitor sub cearșaf se îndepărtează de al meu. Îmi întoarce spatele. Aștept. Nu vreau să fie tristă. Întind mâna spre ea, mă alungă cu o ușoară mișcare a umărului. — Să dormim, zice. A doua zi mă trezesc târziu. O găsesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cârciuma „Steaua Suediei“. Îl caut pe domnul Kauderer, i-am spus. A răspuns: — Domnul Kauderer nu e aici. Dar, cum cimitirul e casa celor care nu sunt, intrați. Avansam printre pietrele funerare, când m-a atins o umbră iute și foșnitoare; a frânat și a coborât din șa. — Domnul Kauderer! - am exclamat, uimit să-l văd mergând pe bicicletă printre morminte, cu farul stins. — Sst! - mi-a poruncit să tac. Dumneavoastră comiteți imprudențe grave. Când v-am încredințat observatorul, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atâta tot. Fluierați cât vreți în urma farseurului, parașuta lui s-a și ridicat, e departe, așa le-ar fi strigat. Capul sus, țanțoș, nici că-i păsa, dom’ Dominic era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins, două pungi foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă, sublimă, să redevenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte. O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți spre barcaz. Parcă pe ei îi aștepta, pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca într-un dans bine învățat, treceau rând pe rând la locurile lor. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poartă invitând-o sè între, o iau înainte pe alee indicându-i drumul, sus, în coroanele celor câțiva pini subțiri care strèjuiesc aleea pietruitè, un vânt rece, de noiembrie, face ca acele verzi sè-și încrucișeze tèișurile în exerciții neîntrerupte și foșnitoare de scrimè, vine pentru întâia oarè la mine! Explicându-i în timp ce intrè în holul mare, aici în dreapta e bucètèria, aprinzând eu luminile, în fațè baia și, în stânga, camera lui Matei, Sus, la etaj, locuiește gazdă mea! E o doamnè în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră peticite atâtea găuri din Univers și înțepeni cu privirea la firimitura umană. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Deva, Simeria, Orăștie, Sibot, Vințu de Jos, Alba-Iulia, Teiuș, Aiud, Războieni, Câmpia-Turzii, Cluj-Napoca, Gherla, Dej, Beclean pe Someș, Salva, Coșbuc, Telciu, Fiad, Romuli, Dealu Ștefăniței, Săcel, Iza, Vișeu de Jos, Leordina, Petrova, Vișeu-Bistrița, Valea Vișeului, Bocicol. Piața părea mai puțin foșnitoare și blocurile mai puțin vesele. Un înger bătrân cu plete albastre, care-i acopereau trupul străveziu, țâșni spre cer cu viteza sunetelor din orga lui Bach, pe care demult Arhimede o cuprinsese în numărul de aur 1,61803, unu fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și grâul. Cu iarba e mai greu, buruienile le-am smuls, așa cum s-a smuls din limbă cratima și litera slavă î din i rătăcind ici și colo, așa cum rătăcesc și eu pe ogorul acestor pagini împreună cu Mioara Alimentară. Bancnota foșnitoare a nopții imprimată cu stele a fost gonită de vârtejul zilei, zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor se epuiza înalt, coji de timp desprinse de pe trenuri erau duse de vântul circular al Brăilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu cred că e limba gerurilor, de-aia vorbesc scurt ca să nu răcească. Se auzea bocănitul cizmelor rusești în foișoarele acoperite cu zăpadă din trecut, în timp ce noi ne strecuram în șir indian prin noaptea de vară a grânelor noastre frumos foșnitoare. Dar nu vântul vălurea grâul și izbea știuleții, era Căpcăunu, zburând pe deasupra imensei câmpii, urmărind cu ochii de vultur pe repetenții lui dragi ce trebuiau să fie la școală, fix la miezul nopții, ultimele două ore, între orele 3 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul de școală și de magiștri. Mai opream să vedem ultimele vagoane urmând docile șarpele metalic, pe culoarul lui văzându-ne ca doi călători plecați pentru totdeauna din orașul în care legați de trecut trăiam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau sticle cu spirt. Ajunși pe țărm, s-au întins pe nisip cu ochii spre cerul înstelat. Se auzea parcă de pe celălalt mal un sunet, ca un strigăt de om, pe o notă foarte înaltă, sunetul se prelinse pe apele foșnitoare ale fluviului, ca o panglică albă mulată de pe crestele valurilor. Un șarpe muzical cu o lungime cât lățimea Dunării. Cântecul se unduia odată cu trupul după formele apei. Valuri de hulă, unde line, vârtejuri. Și câte un plescăit de coadă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ale unui timp nedeterminat. Ei există grație milei de sine a semenilor. Îți este milă de tine gândindu-te că poți ajunge și tu cu mâna Întinsă la un colț de stradă, și atunci, arunci grăbit bănuțul metalic sau bancnota foșnitoare, fără să mai privești Înapoi. Uneori, smerenia lor este ipocrită, ipocrizia lor este necuviincioasă. Relația cerșetorului cu lumea este mult mai strânsă decât s-ar părea. Fără cerșetori, fără milogi, ar exista mai puțină frică de Dumnezeu. La intrarea lăcașelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rostogolești Între roțile iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați sub mormanul de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care se Înalță un nor de molii. Nu, e mereu aceeași albină. — Bitte den Fahrscheine! Ai țâșnit din dulap și ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua ți-e descheiată și obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un gram pe din două. Plăcerea a apărut cu mult înainte de a fi tras ceva pe nas. Numai cât s-a derulat tranzacția cu Wayne și începuse să mi se ridice deja adrenalina. Dolarii cu care am plătit erau mai foșnitori și mai verzi decât de obicei. M-am despărțit bucuroasă de ei. îmi plăcea la nebunie să simt pachețelul de cocaină în palmă. L-am cântărit în mână, estimându-i densitatea și magica greutate. Partea cea mai puțin amuzantă atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a umplut nările. Disperată să încep să-mi îndes în gură bucăți de ciocolată, m-am chinuit să desfac staniolul cu mare grijă. Odată treaba asta încheiată, cele două jumătăți ale oului s-au desfăcut, dând la iveală punguța foșnitoare de celofan cu bombonele Beano care stătuse cuibărită în mijloc. La fel ca pruncul Iisus în iesle, m-am gândit eu incitată. Sincer, nu avusesem de gând să mănânc decât punguța cu bombonele, dar după ce-am devorat-o, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar sinistru din partea primarului un loc de veci - e normal ca traiul așezat în canoane să nu-mi spună nimic, mie care în ziua de chenzină îmi culegeam, la orele mici din noapte când mă deșteptam din primul somn, bancnotele foșnitoare din nenumărate buzunare sau din revistele care nu mai părăsesc geanta mea. Tot pe întuneric (impropriu spus - doar fără luminația electrică de interior), le puneam în plicul uzual din bar, de unde transfer la rezervă câte-o hârtie de cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
afirmațiile nu se pot face precis. Imaginile sau observațiile lăturalnice nu vădesc neapărat înțelegerea. Și apoi eu însumi, care sunt așa de mândru în chestiunea aceasta, de câte ori nu părăsesc o seară parfumată, cu stele sclipitoare, cu luna enormă, cu pomii foșnitori legănând umbre, ca să mă duc să mă culc, înainte chiar de a-mi fi somn?! Cred, totuși, că acum nu-mi dau seama de credințele religioase ale Irinei pentru că nu mă interesează religia, și nu-mi dau seama de gustul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
treacă timpul, întîrzia la muncă, nu se uita la ceas, vorbea o mulțime pentru nimica, dar încolo eram fericiți. Ne identificam și nu ne permiteam nici o inițiativă personală. Pretutindeni împreună și singuri. Am avut și distracții. Din cerdac, printre pomii foșnitori, o lună enormă, anume pentru noi părcă, fără să fi știut dinainte, într-o eclipsă s-a acoperit și s-a descoperit, tulburând culorile de alb și negru lăsate pe frunze și pe iarbă. A fost și hram la biserică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Peste câteva ore, Hideyoshi se ridică clătinându-se în picioare și le ură musafirilor noapte bună. Încet, se îndepărtă poticnit, pe culoar, un om scund cu față de maimuță, înconjurat de doamnele sale de onoare, aproape ascuns între mătăsurile colorate și foșnitoare ale kimonourilor lor cu multe straturi. Râsul femeilor continuă să se audă de-a lungul coridoarelor aurite, în timp ce făptura măruntă a conducătorului suprem al Japoniei era condusă la culcare. În cei doisprezece ani de viață care-i mai rămăseseră, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Totul a fost ca într-un vis, unul frumos, până în ultima clipă: după care am fost refuzat de gagica din fund, o singură strângere de mână peste palisada de lemn. Mi-am percheziționat ogeacul. Mă așteptam să dau peste lire foșnitoare în vechii pantaloni de tenis, peste hârtii de cinci în buzunarul blugilor, peste decari sub saltea, peste hârtii de douăzeci în borcanele de pe rafturi. N-am găsit decât nouăzeci și cinci de penny. La volanul unui Fiasco plin de zguduieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]