294 matches
-
Dorul, tristețea, jalea sunt însă exprimate incomplet, fragmen tar, ca experiențe individuale: Durerea divizată o sună încet, mai tare... Caracterul mimetic al liricii tradiționaliste este reliefat prin asocierea acestor simboluri cu un spațiu comun, banal (lunca, drumul), în contrast cu adâncul mărilor foșnitoare și înaltul cerului, care „se logodesc“ în poezia modernă. Interogația retorică din finalul secvenței exprimă ideea că poetica tradițională nu poate exprima toată complexitatea omului modern. Aceasta este sugerată prin enumerarea celor trei metafore ermetice/închise (piatraîn rugăciune, a humei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ce e dincolo de mine?" duce la analogii consolatoare: Am observat de câte ori privesc garoafa, garoafele se întorc să mă privească. Parcă s-ar spiona două imperii Peste tristețea unui râu de sulf... De o specială acuitate dispune auzul; cuvintele iubitei sunt "foșnitoare ca iarba"; pe plaje, "înecații foșnesc ca scoicele"; iarba "foșnește sub copaci". Constant, reprezentările zoomorfe și florale sunt valorificate în latura lor simbolică; "păsări mari" vehiculează mesaje erotice, iubita e "templu alb din solzi de fluturi", "păunii umblă din țară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
începutul secolului trecut, la nouăsprezece ani, Alice Călugăru, foarte apreciată la Viața românească în frunte cu G. Ibrăileanu. Născută la Paris (1886), formată la București, Alice Călugăru, senzuală, anxioasă și numai flăcări, savura "ființa ploii mlădioase" cu "haină cenușie și foșnitoare de mătase". Ploaie tonică, în perspectivă picturală: "Purta pe umeri mii de lanțuri subțiri, de argint (...) / Și de inele fără număr îi erau mâinile-ncărcate..." O altă structură ardentă, în perpetuă combustie, fusese Magda Isanos, în necontenită percepție senzorială. Ar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tonică se lasă citită în diverse chei: "Soarele lărgește cerul". Moartea e "ca o stea morgană" părere deci! Pâraie ropotitoare "lasă să se-audă-n mine doar puterea vieții, verde"; "brazi bătrâni se uită / pe sub sprâncene vechi la mine". În context vegetal foșnitor, lumea e concretitudine mozaicală, spectacol cvasi-bucolic; la douăzeci și trei de ani, o Carolina Ilica între foc și gheață, se simte dominatoare, "puternică-n armura tinereții". Titlul plachetei Dogoarea și flacăra rezumă vădit combustia erotică; simțurile, toate ("cinci ursoaice cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Dorul, tristețea, jalea sunt însă exprimate incomplet, fragmen tar, ca experiențe individuale: Durerea divizată o sună încet, mai tare... Caracterul mimetic al liricii tradiționaliste este reliefat prin asocierea acestor simboluri cu un spațiu comun, banal (lunca, drumul), în contrast cu adâncul mărilor foșnitoare și înaltul cerului, care „se logodesc“ în poezia modernă. Interogația retorică din finalul secvenței exprimă ideea că poetica tradițională nu poate exprima toată complexitatea omului modern. Aceasta este sugerată prin enumerarea celor trei metafore ermetice/închise (piatraîn rugăciune, a humei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
său în Poemele Deltei. Rodion (Editura Opera Magna, Iași, 2012). În fapt, un macropoem parabolic, cu nervuri mistice și bătaie intertextuală, care brodează, pe un tipar narativ plin de ramificații și semnificații de tot felul, o istorie a Deltei celei foșnitoare, pline de embleme ale eternității și ispite repede trecătoare, de figuri hieratice și povești superbe, de oameni ce seamănă a pești și pești ce seamănă a oameni, în sfârșit, de "păsări mari (care) țin lumina în loc/ să nu tulbure crâmpeiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
porumbă, cu un cuc (cucuruză sau cu un păpușoi (masculinul de la păpușăă, dar și pe marii agronomi, ca Profesorul N. A. Săulescu, care compară porumbul cu Făt-Frumos, cu chica în vânt, cu buzduganul la brâu și cu mantia verde de mătase foșnitoare în serile de vară. Presupunem că și tânărul cercetător de-atunci Mihai Cristea va fi fost și el animat de unele fantezii poetice, cum altfel, când era fiu al Țării de Sus, unde s-au ivit marile genii naționale Eminescu
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
Nu avea bani. Ce mai noutate! Parcă avusese vreodată!? Parcă îl auzise cineva spunând, chiar dacă avea brâul plin (și se întîmplase să-l aibă) că are? N-am! Asta parcă chiar și gândea în clipa când mâna lui pipăia miile foșnitoare în chimir. Că să mă duc și eu la noroc, continuă el, intru la școală și spun că n-am acuma bani de taxe și de internat, dar că voi avea, o să primesc de-acasă și să stau și eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sufletul celui dispărut? Unii vorbeau de Rai, alții vorbeau de Iad, dar eu mă născusem acolo, langă țințirim, cu sufletele morților aproape de inima mea. Le simțeam prezența dimineața și seara printre crucile acelea de piatră văruite în alb, prin iarba foșnitoare, dar mai ales îi regăseam în prunii încărcați de rod, din care nimeni nu voia să mănậnce. Mi-i închipuiam prune pe ram, semințe ale ierbii legănate de vậnt și orice dangăt al clopotului mă făcea să meditez profund. Biserica
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă; tu împărăteasa ideilor înhățate ai cucerit lumea mea agitată și iluziile spulberate! În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lacrimi privindu-și părinții, adormi. Soarele reuși să străpungă ceața rară a unei frumoase și blânde dimineți de septembrie, când o adiere ușoară desprindea primele frunze gălbui aducându-le-n valuri, ca apoi să devină ca-n fiecare toamnă așternut foșnitor. Tot acest viu tablou pe care Ramona îl admira visătoare îi aducea în suflet și pe blândul ei chip o nunață nostalgică. Mama ei o trezi din această dulce visare chemând-o la telefon. Ramona, cu un zâmbet abia schițat
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
e trudă și simțire” (Marcela Peneș) Prima zi de școală Andrei Andrieș Îmi amintesc cu drag de acea zi plăcută de toamnă cu soare blând ce lumina pământul și cu frunze galbene și arămii ce cădeau alene și formau covoare foșnitoare. Era ziua de 15 septembrie, când toamna deschide porțile școlilor, iar eu deveneam școlar. De emoție și nerăbdare nu am dormit toată noaptea, iar când m-am trezit am simțit fluturi la stomac. În drumul spre școală îi tot întrebam
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
-mi bat joc de dragostea care Încă nu și-a găsit un corespondent În lumea exterioară! N-am dreptul să mă leg de un om pe care nu Îl iubesc! N-am dreptul! Zări albastre, munți ascunși În neguri, păduri foșnitoare, eroi ai aerului, nu pot să vă las! Milă pentru cel lovit de propria mea spadă, durere pentru durerea altuia, victimă a propriilor mele capricii, iubire ce mi te-ai dăruit cu totul, cum pot oare să vă las? În numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe cerul de august. Înconjurat de această viziune a abundenței americane care cădea din aer, Jim rîse bucuros În sinea lui. Începu cea de a doua masă, poate mai importantă, devorînd cele șase numere din Reader’s Digest. Întorcea paginile foșnitoare, albe, ale revistelor, atît de deosebite de exemplarele unsuroase pe care le răscitise la Lunghua. Erau pline de titluri și fraze celebre, dintr-o lume pe care nu o cunoscuse niciodată și de o grămadă de nume de neimaginat - Patton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ar fi pierdut părinții. Caii speriați. Orchestra care cântă un marș vesel În timp ce trupul este scos pe targă. Acest zeu cu manta roșie, acrobatul aerului, bucuria și primejdia zburând deasupra lumii, sub cupolă. Pentru el a furat bani, hârtia roză foșnitoare, cu chipul minerului, pentru el a furat banii ascunși Între rufele scrobite. Adu-l Înapoi, dacă poți! Degeaba plânge el. După Gerilă, câinele doamnei Lulu, tot așa a plâns, dar doamna Lulu, muncitoare la Metaloglobus, curajoasă, a fost și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mă mișc, rămân la locul meu: — Te superi? Se supără. Nu mă mai sărută, dar rămâne lângă mine, intenționat. Respirația ei grea mă îndepărtează de somn. Scuză-mă, sunt foarte obosit. Mă întorc, chipul ei este fier în întuneric. Corpu-i foșnitor sub cearșaf se îndepărtează de al meu. Îmi întoarce spatele. Aștept. Nu vreau să fie tristă. Întind mâna spre ea, mă alungă cu o ușoară mișcare a umărului. — Să dormim, zice. A doua zi mă trezesc târziu. O găsesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
permisiunea lui Gammon să taie crengile și ramurile mai subțiri pentru butași, apoi să reteze trunchiul găunos În bucăți care puteau fi făcute lemne de foc. Dar priveliștea ca atare a hoitului dezmembrat al copacului iubit, la umbra deasă și foșnitoare a căruia stătuse atât de des În veri trecute, era cu totul altceva. — E un simbol, Burgess, spuse el mohorât. Un simbol și o prevestire. Întâi bietul dud bătrân, pe urmă bietul, bătrânul H.J. Burgess Întâmpină această sentință așa cum Întâmpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ascuns în trupul mării, unde dragostea a furat-o CORALII unui timp înflămânzit și absent de la simtomele unui fals impostor sentiment. O, ce să mă fac, acum? Când Noaptea, mă privește cu acei ochi ai mării despărțită de un nisip foșnitor al frigului unde totul mi se pare amestecat în BRIZE DE VIS cu înfrigurări glaciale. Desigur mi se pare cunoscut acest sentiment ce se holbează la mine, îmi face semn să scriu mai departe pe o PÂNZĂ DE CER, cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a trăi, Și clopote mai bat prin trupul meu de dor, Și un neant de vise îmi este rătăcit. Mi-e tristă noaptea și sufletul e plin de dor, Iar trupul e fântână peste zări, Din depărtări, e un cosmic foșnitor, Prin taina asfințitului de mări. Urmează-mă în spații de iubire, În adâncul ochiului de sfânt, Unde e scris zidirea unei Ere Ca pe un înger plutitor și blând. Și în furtună te voi împodobi nebună, Cu nestemate pietre de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
peisaj. (O să vină vreo tanti să mă întrebe dacă m-am lăsat de scris, cum s-a întâmplat când, ca să lucrez la Exuvii, m-am „estompat“ câțiva ani, petrecându-mi timpul în camera mea de lucru, cu un superb copac foșnitor lângă fereastră, prietenul meu de vorbe.) Dacă însă cu mine s-ar termina din greșeală, vinovăție, ticăloșie, meschinărie, întunecare sau chiar prin scrisul vreunei cărți false, pour les fleurs de coucou, asta ar fi altceva... Cu totul și cu totul
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
întrerupea la răstimpuri, aducea încet în dreptul gurii o batistă făcută ghemotoc în mână, în care scuipa cu zgomot gâjâit sputa formată în gât ce-o împiedica să respire. Vorbeau încet, pentru că, în liniștea din jur peste care se așternuse liniștea foșnitoare a parcului, își auzeau și cele mai neînsemnate șoapte. Un timp n-au spus nimic, se priveau calmi sau priveau prin geamurile acoperite de perdeaua fluturândă unduirile încete ale arbuștilor parcului și nu mai aveau nevoie de vorbe. Dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
e în stare, în clipa asta nu e în stare să-l aducă înapoi sub cearceaf - dar el privea brațul nu numai gândindu-se la cum arată, ci ca și cum și-ar fi fixat privirea într-un punct, acaparat de liniștea foșnitoare din jur și gândind: cum trebuie să fie să zaci într-un asemenea spital-sanatoriu, departe de vuietul lumii, unde nu răzbat nici măcar zgomotele avioanelor aeroportului din apropiere, cu extraordinară curățenie și surori pricepute și zâmbitoare? aproape nedrept, nu pentru femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el: probabil n-are dureri acum, uite, îi sclipesc ochii și zâmbește, ar trebuie să rup tăcerea asta, dar chiar tăcerea asta e nemaipomenită, sper să știe și ea - o amuză de-a binelea și se privesc și în tăcerea foșnitoare izbucnesc amândoi deodată într-un râs sănătos, punând capăt acelor clipe în care nu mai fusese nevoie de vorbe și amândoi înțelegând că acele clipe nu se vor mai repeta, dar punându-le capăt cu credința că și asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
groasă și grea dintr-un amestec de fire albastru închis, cenușiu și negru - mare parte a camerei reflectate care, cu colțurile ascunse în umbre, părea rotundă; izvorul de lumină al globului portocaliu îi îmbrăca pe toți în culori lipicioase, rochiile foșnitoare, cămășile și sacourile ca țesute din ape schimbătoare se prefăceau în fâșii de materie albastru-portocalie, de sub fâșiile foșnitoare se iveau brațe, glezne, pulpe ca modelate din aceeași concretețe eleșteică. Sărbătoreau ziua de naștere a soțului Rodicăi, Vlad Dumitrescu, sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care, cu colțurile ascunse în umbre, părea rotundă; izvorul de lumină al globului portocaliu îi îmbrăca pe toți în culori lipicioase, rochiile foșnitoare, cămășile și sacourile ca țesute din ape schimbătoare se prefăceau în fâșii de materie albastru-portocalie, de sub fâșiile foșnitoare se iveau brațe, glezne, pulpe ca modelate din aceeași concretețe eleșteică. Sărbătoreau ziua de naștere a soțului Rodicăi, Vlad Dumitrescu, sau un an de la căsătoria lor sau altceva sau poate mai multe la un loc, nimeni nu mai știa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]