1,669 matches
-
frica de a nu fi trimis la director Adolescent Frică de boală fizică, de proceduri medicale, de vorbit în public, de chestiunile cu caracter sexual, de condițiile politice și economice, de război Sursă: adaptare după Barrios și Hartmann, 1997. O fobie specifică este o frică puternică și persistentă de un anumit obiect sau loc, fără bază rațională (DSM-IV-TR). Adulții și copiii mai mari sunt conștienți de lipsa ei de fundament, dar la copiii foarte mici nu este întotdeauna cazul. Adesea, obiectul
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
puternică anxietate se accentuează pe măsură ce copilul se apropie de obiectul temut. De multe ori, este iminentă o dorință puternică de a scăpa, iar incapacitatea de a face acest lucru poate determina un arousal puternic (panică). La persoanele care au o fobie specifică, există un risc sporit de apariție și a unei alte fobii, comorbidități fiind tulburările anxioase și de dispoziție. Atenție Diagnosticul de fobie specifică nu se pune decât dacă frica afectează în mod semnificativ funcționarea organismului. La copii și adolescenți
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
multe ori, este iminentă o dorință puternică de a scăpa, iar incapacitatea de a face acest lucru poate determina un arousal puternic (panică). La persoanele care au o fobie specifică, există un risc sporit de apariție și a unei alte fobii, comorbidități fiind tulburările anxioase și de dispoziție. Atenție Diagnosticul de fobie specifică nu se pune decât dacă frica afectează în mod semnificativ funcționarea organismului. La copii și adolescenți (sub 18 ani), fobia trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
incapacitatea de a face acest lucru poate determina un arousal puternic (panică). La persoanele care au o fobie specifică, există un risc sporit de apariție și a unei alte fobii, comorbidități fiind tulburările anxioase și de dispoziție. Atenție Diagnosticul de fobie specifică nu se pune decât dacă frica afectează în mod semnificativ funcționarea organismului. La copii și adolescenți (sub 18 ani), fobia trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni (DSM-IV-TR). Prevalență Aproximativ 15% dintre copiii care ajung la specialist pentru că
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
risc sporit de apariție și a unei alte fobii, comorbidități fiind tulburările anxioase și de dispoziție. Atenție Diagnosticul de fobie specifică nu se pune decât dacă frica afectează în mod semnificativ funcționarea organismului. La copii și adolescenți (sub 18 ani), fobia trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni (DSM-IV-TR). Prevalență Aproximativ 15% dintre copiii care ajung la specialist pentru că suferă de anxietate au fobii specifice, fetele afectate fiind în general mai numeroase decât băieții (Silverman & Nelles, 2001). Atenție În copilărie
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
decât dacă frica afectează în mod semnificativ funcționarea organismului. La copii și adolescenți (sub 18 ani), fobia trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni (DSM-IV-TR). Prevalență Aproximativ 15% dintre copiii care ajung la specialist pentru că suferă de anxietate au fobii specifice, fetele afectate fiind în general mai numeroase decât băieții (Silverman & Nelles, 2001). Atenție În copilărie, sunt necesare multe imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
suferă de anxietate au fobii specifice, fetele afectate fiind în general mai numeroase decât băieții (Silverman & Nelles, 2001). Atenție În copilărie, sunt necesare multe imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două mari categorii de fobii care apar cel mai probabil la mijlocul perioadei de adolescență: fobia socială și agorafobia. Fobiile (specifice, fobia socială și agorafobia) determină reacții de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
fiind în general mai numeroase decât băieții (Silverman & Nelles, 2001). Atenție În copilărie, sunt necesare multe imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două mari categorii de fobii care apar cel mai probabil la mijlocul perioadei de adolescență: fobia socială și agorafobia. Fobiile (specifice, fobia socială și agorafobia) determină reacții de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate pacientul simte o îngrijorare difuză și nespecifică. De
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Atenție În copilărie, sunt necesare multe imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două mari categorii de fobii care apar cel mai probabil la mijlocul perioadei de adolescență: fobia socială și agorafobia. Fobiile (specifice, fobia socială și agorafobia) determină reacții de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate pacientul simte o îngrijorare difuză și nespecifică. De reținut Apariția tulburărilor anxioase la copii se poate datora unor
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
necesare multe imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două mari categorii de fobii care apar cel mai probabil la mijlocul perioadei de adolescență: fobia socială și agorafobia. Fobiile (specifice, fobia socială și agorafobia) determină reacții de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate pacientul simte o îngrijorare difuză și nespecifică. De reținut Apariția tulburărilor anxioase la copii se poate datora unor influențe foarte diverse, cum
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două mari categorii de fobii care apar cel mai probabil la mijlocul perioadei de adolescență: fobia socială și agorafobia. Fobiile (specifice, fobia socială și agorafobia) determină reacții de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate pacientul simte o îngrijorare difuză și nespecifică. De reținut Apariția tulburărilor anxioase la copii se poate datora unor influențe foarte diverse, cum ar fi
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
la copii se poate datora unor influențe foarte diverse, cum ar fi factorii genetici, temperamentul (inhibiția comportamentală), psihopatologia parentală și alți factori familiali (stilul de comunicare, educația oferită de părinți și istoricul relațiilor de atașament). Etiologia și explicațiile comportamentale ale fobiilor Cel mai adesea, etiologia fobiilor specifice este asociată cu experiențele condiționante individuale (Muris și colab., 1998). Modelul clasic de condiționare oferă cadrul necesar înțelegerii modului în care apar reacțiile fobice - de exemplu, un zbor turbulent poate determina frica de a
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
unor influențe foarte diverse, cum ar fi factorii genetici, temperamentul (inhibiția comportamentală), psihopatologia parentală și alți factori familiali (stilul de comunicare, educația oferită de părinți și istoricul relațiilor de atașament). Etiologia și explicațiile comportamentale ale fobiilor Cel mai adesea, etiologia fobiilor specifice este asociată cu experiențele condiționante individuale (Muris și colab., 1998). Modelul clasic de condiționare oferă cadrul necesar înțelegerii modului în care apar reacțiile fobice - de exemplu, un zbor turbulent poate determina frica de a mai zbura cu avionul - și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
zbura cu avionul - și, uneori, sugerează și soluții. Tehnicile comportamentale se pot aplica pentru a decondițona reacțiile fobice. Despre aceste programe de desensibilizare sistematică, vom discuta în secțiunea dedicată tratamentului. În afară de condiționarea clasică, mai există și alte explicații comportamentale ale fobiilor: observarea, modelarea și condiționarea operantă. Studiile au arătat că, la unii copii, reacțiile anxioase și de teamă au legătură cu modelul matern, mama având la rândul ei anumite frici (Pickersgill, Valentine, Pincus & Foustok, 1999). Behavioriștii folosesc, de asemenea, condiționarea operantă
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
au arătat că, la unii copii, reacțiile anxioase și de teamă au legătură cu modelul matern, mama având la rândul ei anumite frici (Pickersgill, Valentine, Pincus & Foustok, 1999). Behavioriștii folosesc, de asemenea, condiționarea operantă pentru a explica modul în care fobiile pot duce la apariția unei întregi serii de comportamente evitante. Gloria, din „Cazul practic” de mai jos, poate evita frica pe care o are față de sunetul telefonului dacă îl scoate din priză. Aceste conduite pot duce la compromiterea comportamentului adaptativ
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
la copii au arătat că adolescenții care au avut o relație de atașament anxioasă în timpul micii copilării (atașament anxios-rezistent) au mult mai mari șanse de a suferi de tulburări anxioase decât ceilalți adolescenți (Warren, huston, Egeland & Stroufe, 1997). De reținut Fobiile și anxietatea de separare sunt cele mai precoce forme de anxietate. Atenție Atașamentul insecurizant poate apărea ca și consecință a unor reacții inconsecvente sau excesiv de protectoare la situații de stres. În nici unul din cazuri, sugarul nu învață să interiorizeze informațiile
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
la situații de stres. În nici unul din cazuri, sugarul nu învață să interiorizeze informațiile privind modul de a face față împrejurărilor. În timp, copilul poate ajunge să interpreteze multe indicii exterioare ca fiind posibile amenințări, ceea ce pregătește terenul pentru apariția fobiilor specifice și a anxietății generalizate (Kendall & Ronan, 1990). Factorii biologici și genetici Etiologia fobiilor specifice se explică cel mai bine prin existența unor factori multipli, printre care temperamentul, caracteristicile familiale și trăirea unor experiențe condiționante. Părinții copiilor cu tulburări anxioase
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
privind modul de a face față împrejurărilor. În timp, copilul poate ajunge să interpreteze multe indicii exterioare ca fiind posibile amenințări, ceea ce pregătește terenul pentru apariția fobiilor specifice și a anxietății generalizate (Kendall & Ronan, 1990). Factorii biologici și genetici Etiologia fobiilor specifice se explică cel mai bine prin existența unor factori multipli, printre care temperamentul, caracteristicile familiale și trăirea unor experiențe condiționante. Părinții copiilor cu tulburări anxioase spun că, atunci când erau mici, aceștia au avut temperamente mai dificile (plângeau, se smiorcăiau
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
medicale. Inventarul Anxietății ca Stare si Trăsătura pentru copii ([Stait-Tait Anxiety Inventoryă STAIC; Spielberger și colab., 1973) 6-18 ani Este vorba de două scale a câte 20 de itemi care măsoară anxietatea ca stare (situațională) și trăsătură (generalizată). Inventarul privind fobia socială și anxietatea la copii (Social Phobia and Anxiety Inventory for Children, SPAI-C; Beidel, Turner & Fink, 1996) 8-17 ani Aceste scale evaluează asertivitatea, conversația generală, simptomele fizice și cognitive, comportamentul de evitare și comportamentul în public. Programul de interviuri pentru
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
and Parent Versions, ADIS-IV; Silverman & Albano, 1997) 7-17 ani Există versiuni pentru copii și părinți. Evaluează anxietatea și tulburările asociate acesteia. Notă: Pentru referințele tuturor acestor instrumente, vezi Anexa B. Tratament După o trecere în revistă a tratamentelor clasice a fobiilor infantile, Ollendick și King (1998) trag concluzia că modelarea participativă și practica întărită sunt două metode terapeutice confirmate. Prima se bazează pe principiile învățării prin observație (Bandura, 1977), studiile dovedind că este mai eficientă decât folosirea exclusivă a modelelor filmate
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și în anularea asocierii între acesta și emoție (frică) prin înlocuirea cu o emoție incompatibilă cu teama (relaxarea). Aceasta tehnică și diversele ei variante pot fi instrumente foarte utile pentru a-i ajuta pe copii să își depășească fricile și fobiile iraționale, cum ar fi fobia școlară. Există mai multe variații ale acestei metode în funcție de modul de asociere a stimulului constituit de obiectul fricii cu reacția de relaxare, asociere ce poate fi in vivo (în realitate) sau imaginară. Studiile sugerează că
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
acesta și emoție (frică) prin înlocuirea cu o emoție incompatibilă cu teama (relaxarea). Aceasta tehnică și diversele ei variante pot fi instrumente foarte utile pentru a-i ajuta pe copii să își depășească fricile și fobiile iraționale, cum ar fi fobia școlară. Există mai multe variații ale acestei metode în funcție de modul de asociere a stimulului constituit de obiectul fricii cu reacția de relaxare, asociere ce poate fi in vivo (în realitate) sau imaginară. Studiile sugerează că tehnicile in vivo sunt superioare
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
oferă recompense adecvate în cazul unei despărțiri reușite și se rerag întăririle în caz de comportamente de evitare pot constitui intervenții eficiente în combaterea refuzului școlar (Black, 1995). ANXIETATEA GENERALIZATĂ LA COPII ȘI ADOLESCENȚI Spre deosebire de cazul celor care suferă de fobii și anxietate de separare, la copiii cu anxietate generalizată îngrijorările nu au un obiect anume. Acești copii manifestă o neliniște permanentă în legătură cu familia, prietenii, școala, sănătatea și performanța lor în general. La aceste caracteristici, se adaugă o altă trăsătură definitorie
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
anxioase sau depresive (Last, Perrin, Herse & Kazdin, 1996). Strauss și echipa sa (1988) au constatat că 70% dintre copiii cu anxietate generalizată au și anxietate de separare, în vreme ce, la adolescenți, comorbiditățile cele mai frecvente sunt depresia (47% din cazuri) sau fobia specifică (41%). Etiologie Rolul factorilor biologici și genetici și al temperamentului Studiile pe gemeni sugerează că anxietatea se datorează în proporție de 30-40% factorilor genetici (Eley, 1999). Deși neurotransmițătorul GABA (acid gama-amniobutiric) poate trimite mesaje de accentuare a reacțiilor la
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
fizice și elaborarea de strategii de rezolvare a problemelor pe baza următoarei formule mnemotehnice: F Frică simți? E E oare lucrul la care te aștepți cel mai rău cu putință? A Atitudini/Acțiuni eficiente R Rezultate și recompense (FEAR - FRICĂ) FOBIA SOCIALĂ (ANXIETATEA SOCIALĂ) Fobiile sociale se dezvoltă în jurul unei frici pervasive de a nu se face de râs, frică ce duce adesea la evitarea situațiilor de contact social sau de manifestare în public. Copiii mai mari își dau uneori seama
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]