1,627 matches
-
Three Stars. Toamna începu să coloreze frunze lângă sandaua Sabinei. Studentul la Teologie îi aduse ultimii bani. Zâmbind, Nabil îi făcu un semn de drum bun prin geamul ușor aburit. Sabina, liberă, pleca mai departe." (p. 139). Rămânem în plin foileton existențial. Studenta participă la emisiunile unui Radio Iubirea, de pocăiți, după care încearcă să vândă, alături de roșcovanul ei iubit Eman, produse Deptel. Nu merge. Își va căuta altceva. N-ar vrea să se angajeze la Princess Casino, nici ca damă
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
și divers, încât cu greu, dacă nu imposibil, i s-ar putea găsi egal între scriitorii de notorietate și cei ai generației sale în cultura noastră interbelică." Parcurgând publicistica scriitorului, Constantin Trandafir trage concluzia pe deplin îndreptățită că "cele mai multe dintre foiletoanele lui Sebastian au structura eseului, cu sclipitoarea lui expresivitate ideatică și atinse mereu de aripa unei ironii de o subțirime specifică intelectualului rasat". Cu deosebire subliniază că, fiind "gazetar de atitudine, Sebastian nu poate fi doar spectator ori registrator neutru
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
în cea de-a doua secțiune sunt comentate și reproduse scrieri publicate pentru prima dată de către Mircea Handoca, din beletristica, memorialistica, eseistica, istoria religiilor și corespondența lui Mircea Eliade. În prima secțiune, ceea ce atrage atenția cu precădere sunt cele opt foiletoane despre Publicistica interbelică a lui Mircea Eliade, mai precis dintre anii 1932 și 1940. Cu rigoare și imparțialitate, Mircea Handoca a întreprins o minuțioasă radiografiere a acestei publicistici, relevând concepțiile și atitudinile pe care scriitorul și le-a expus cu
Comentarii despre Mircea Eliade by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6757_a_8082]
-
care poate da măsura exactă a faptelor și ideilor unor oameni. Or, istoriile propriu-zise, cu stilul lor alb, analitic, ratează nonșalant tocmai acest air du temps, în folosul impunerii unor mituri de interpretare. La originea actualului volum stau treizeci de foiletoane publicate de Dan Ciachir în cotidianul "Ziua", între ianuarie 2007 și februarie 2008. Inițiate ca un fel de istorie a presei interbelice (articolul de deschidere se numește chiar Primul ziar românesc modern), foiletoanele și-au depășit menirea, devenind o oglindă
Parfumul anilor interbelici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7665_a_8990]
-
La originea actualului volum stau treizeci de foiletoane publicate de Dan Ciachir în cotidianul "Ziua", între ianuarie 2007 și februarie 2008. Inițiate ca un fel de istorie a presei interbelice (articolul de deschidere se numește chiar Primul ziar românesc modern), foiletoanele și-au depășit menirea, devenind o oglindă a vieții românești (bucureștene în primul rând) în perioada interbelică. Sunt trecute în revistă idei ale unor intelectuali de primă mână, întâmplări și replici menite să lumineze caractere, vorbe pline de înțelepciune, dar
Parfumul anilor interbelici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7665_a_8990]
-
sunt potențate de finalul care infirmă opinia fermă a protagonistei despre toate cele întâmplate, opinie indusă cititorului, cum se întâmplă îndeobște în romanele polițiste, deși Rossovermiglio nu are aproape nimic în comun cu ele, ci mai degrabă cu cele în foileton de la finele secolului al XIX-lea, destinate cu precădere publicului feminin. Trama, mai simplă chiar decât a basmelor, este depănată alert la persoana I de protagonistă. Câteva scene de familie din primii ani de viață în opulență, respectând regulile rigide
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
vienez și intelectualul de cafenea. Autorul, Sorin Tomuța, începe prin a contempla acuarela Café Griensteidl a lui Reinhold Völkel, pentru a dezvolta tema importanței pe care au avut-o în atmosfera culturală și în orientarea artistică a Vienei cafeneaua și foiletonul, inseparabile, considerate ca adevărate instituții ale vremii. Recurgând și d-sa la bine alese intruziuni anecdotice, Sorin To-muța distinge patru "funcții" definitorii ale cafenelei vieneze: "(I) nucleu al noutății, adică, în contextul respectiv, al modernismului; (II) substitut al unui sistem
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
ajuns în Mexic. Aici s-a afirmat ca romancier și poet, ca istoric și jurnalist, tradus în peste 30 de țări. Ideea scrisului "la patru mâini" a avut-o Subcomandante Marcos, iar ziarul La Jornada le-a găzduit dialogul, în foileton, vreme de mai multe luni. Așadar un roman ce se scria "în văzul tuturor", ca o reacție în lanț, un capitol provocând nașterea altui capitol. Toate capitolele impare îi aparțin primului autor, cele impare celui de-al doilea. Subtitlul indică
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
mai ales conotațiilor devalorizante (desuetudine, notă de ridicol) pe care le-a căpătat termenul amor. În secolul al XIX-lea, expresia - în varianta pentru amorul artei, mai apropiată de sursa franceză - avea deja un sens figurat. Un personaj dintr-un foileton literar (România liberă, 18 septembrie 1887, p. 4), declară: „fac poliție pentru amorul artei”; textul e o traducere (din Edgar Monteil, La grande Babylonie, 1887) care urmează fidel originalul: „je fais de la police par amour de l’art”. Cu același
Amorul artei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4917_a_6242]
-
și-au propus să se întreacă în fabulație sarcastică, scriind fiecare cîte un text pe o temă dată, pentru a-l insera apoi într-un mănunchi de dublete interpretative, publicate în revista Orizont la rubrica „Narrenturm” (). Urmarea a fost un foileton scris la două mîini, cu articole puse în oglindă, cititorul putînd compara cîtă imaginație și vervă poate arăta fiecare protagonist. De fiecare dată, tema le-a fost sugerată de o știre din ziar, de o întîmplare neobișnuită sau de un
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
rutina criticii de întâmpinare, oficiu pe care avea să-l întrerupă odată cu plecarea în Germania grație unei burse Humboldt (1939-1941). După întoacerea în țară, intuind că ordalițiul critic nu se numără printre calitățile sale predilecte, Papadima va renunța la cadența foiletonului de gazetă, spre a se dedica unor ramuri care se potriveau mai bine naturii sale laborioase: istoria literară, folcloristica și eseistica. Cedând însă imboldului de a-și strânge cronicile într-o antologie, viitorul profesor le va publica în 1943 sub
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
creației sale de maturitate, creanga de aur plină de rod, a marii generații lirice afirmată în istoria literaturii noastre cu puțin înainte și după război.“ (p. 366) Gâlmele acestea de frază dulceagă căreia îi lipsește direcția unui gând dau grosul foiletonului. Papadima nu are concizie în expresie și nici concentrare în gând, de aici senzația că se înconjoară de arabescuri lexicale care au asupra cititorului un efect soporific: o plictiseală lucie pe care nici o tresărire de gând nu vine s-o
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
estetică la Universitatea din Stockholm. A studiat la mari universități unde a și predat după aceea, este un eseist și romancier cu cărți traduse în numeroase limbi ale lumii. În plină criză „elenă” a publicat foarte recent în paginile de foileton ale cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG un eseu sarcastic intitulat 37 de teze despre un tată grec. „Ce gîndește bărbatul grec despre credite, Homer și zei, cum îi este alcătuit lobul urechii și de ce doar el poate fi stăpînul dezastrului” - se
Aris Fioretos: „Migrația este experiența majoră a secolului XX“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4844_a_6169]
-
Caragiale față cu kitschul, De ce, nene Iancule ?), Alfabetul de tranziție, Honeste scribere, Potcoave cu purici, iar acum această Epistolă către Odobescu (Ed. Palimpsest, 2010). Pe aceasta am citit-o de două ori, întâi în România literară, unde a apărut în foileton, și acum în carte. L-am citit (și îl citesc) pe Cazimir pe deoparte pentru că mă interesează ce scrie, mai ales când cade pe subiecte care și pe mine mă preocupă (d. ex. Caragiale), iar pe de altă parte din
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
din perspectiva sărăciei, a vieții în Anglia în anii de după Al Doilea Război Mondial, despre care autorul afirmă c-ar fi scrisă în felul în care Karl Kraus scria despre Viena: „aluziv, sugestiv, chiar prea ușor pentru conținutul grav”. Alte foiletoane (cum le definește autorul) sunt compuse într-o notă strict personală, afectivă, contrabalansând tendința de a fi prea abstract, prea implicat în chestiunile sociale. Intenția și realizarea găsesc în text locul geometric ideal: nici prea teoretizante, nici prea impersonale, ci
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
mai apoi) Manolescu într-o chestiune, aparent, secundară. „Problema care se pune totuși în acest caz e dacă «tendința» romanului ar fi una «socială» sau «națională». S-ar putea ca nu întâmplător Sadoveanu să fi început să-și publice în foileton romanul tocmai în anul 1912, când se împlineau nu doar 300 de ani de la lupta de la Cornul lui Sas, ci și 100 de ani de la pacea încheiată la Hanul lui Manuc, în urma căreia Moldova s-a văzut nevoită să-i
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
pasivă, printr-un abandon, este feminină, scrisul înseamnă acțiune, gest viril, ofensiv, materializarea unui impuls fundamental masculin”. Spre alt Istrati este într-o bună măsură și „spre alt Iorgulescu”; criticul se află aici în alte „ronduri de noapte” în care foiletoanele sunt înlocuite de perspectiva amplă asupra unui subiect unic, acaparator, abordat printr- o „pluralitate convergentă” de metode care nu abuzează nici de terminologie și nici de tehnologie; lucruri confirmate, ulterior, de cartea despre I.L. Caragiale. Două sunt, totuși, metodele critice
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
printr- o „pluralitate convergentă” de metode care nu abuzează nici de terminologie și nici de tehnologie; lucruri confirmate, ulterior, de cartea despre I.L. Caragiale. Două sunt, totuși, metodele critice folosite mai intens: investigarea istorico-literară și psihanaliza. Invenția și vioiciunea din foiletoanele „rondurilor” sunt dublate de rigoarea și răbdarea cercetătorului de arhivă, ca și de mobilitatea și forța analitică necesare demersului psihanalitic. Spre alt Istrati și Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui I.L. Caragiale pledează pentru întoarcerea criticului în literatură, când lectura
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
Rosetti e un autor, așa-zicând, născut la maturitate. Până atunci, în ciuda ascendenței mai mult decât nobile, indigența constrângându-l să ducă o viață plată, de funcționar. Debutul în literatură se produce abia în 1904, cu un roman istoric în foileton (apărut în Epoca.) La peste 50 de ani, așadar. Mai cunoscute sunt cele două volume de Povești moldovenești, datând din 1920 și 1921. Într-unul din acestea e de găsit Lepădarea de lege, despre o Zenaidă (prima din literatura română
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
ziarul Gudok (Sirena). Prima lor carte, Douăsprezece scaune (1928), a avut un succes extraordinar, repetat de continuarea sa, Vițelul de aur (1931). La Editura Polirom a mai apărut America fără etaje (2010). 1001 de zile sau Noua Șeherezadă grupează povestiri, foiletoane, scenarii și vodeviluri în care Ilf și Petrov parodiază atît situații și teme recurente în societatea rusă a anilor 1920-1930, precum și șabloane verbale, lozinci, reclame din perioadă. Teama de epurare, tematica industrială și competiția acerbă pentru construirea socialismului, mentalitatea pragmatic-tradițională
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
dincolo de timpul fatalmente limitat al vieții, dâra micului / marelui adevăr în numele căruia scrie. Aceeași logică și același impuls explică, în mare parte, și numeroasele continuări, reveniri ori refaceri ale unor cărți. Aproape întregul secol al nouăsprezecelea european a stat sub semnul „foiletonului", al migrării personajelor dintr-un roman în altul. Această tradiție trăiește (și înflorește) sub ochii noștri în serialele de televiziune, după ce a explodat de-a lungul veacului trecut în nenumărate cicluri romanești sau cărți dedicate aceluiași personaj ori grup de
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
portretul pe care i-l face Rîmătorian iubitei Rezi, unde nici un epitet nu stă lângă regentul său. Acest vice-versa stilistic îl va moșteni, întocmai, Rică Venturiano, încurcat în declarații, ca și în destinatare. Povestea, în sine, e dezlânată, dând convenția foiletonului pe aceea a fabulei. Filimon încearcă să creeze complicitate nu cu personajele sale, ci mai ales cu critica lor. Nu știu cât de potrivită va fi fost încercarea lui, într-o vreme a lecturilor de identificare. Acum, e limpede că atâta insistență
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
mi-a venit în minte întrețeserea de bă- nuială și vești care e Baltagul. Povestea lui e una de presă, iar romanul trece, fragmentar, prin paginile Adevărului literar și artistic și, câțiva ani mai târziu, în vara lui 1936, în foileton, prin Le Temps (în traducerea Bellei Nortines). Așadar, umblă în bătaia veștilor. În fond, ceea ce desparte, cred, această oglindă bine aburită de receptări felurite, a romanului, de balada de la care zice-se că ar porni, e tocmai tratamentul diferit al
Veste, poveste... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4785_a_6110]
-
Alexandru al II-Lea. În romanul Demonii anunță «apropiata revoluție colosală care amenință și zguduie burghezia lumii întregi». Gustave Flaubert. Lucrează cinci ani la romanul Doamna Bovary. În 1856 trimite manuscrisul la «Revue de Paris», pentru a-l publica în foileton, dar i se cer mai multe modificări, amputări, prescurtări pe care este nevoit să le accepte. Mi se pare că cedând fac o porcărie atroce» declară el. Este obligat să suprime și pasajul din trăsură ce părea erotic și imoral
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
ficțiune apărută după Revoluție nu a radiografiat convingător teroarea și notele întunecate din epocă. În producțiile de după 1989, atât șaizeciștii, cât și generațiile noi, au contractat un soi de revizitare semihollywoodiană, romanțând ori distilând materia vâscoasă a lumii totalitare în foiletoane carnavalești ori autoficțiuni candide. Firește, asta nu înseamnă că îndărătul poveștilor nu se rețin respirațiile epocii, că tipologiile romanului politic de altădată nu generează reacții. Doar că la urmă rămân senzația unei scene nepotrivite, atmosfere vagi și personaje incomplete malefic
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]