75,990 matches
-
neinteresant"); în producerea unui număr foarte mare de asimetrii, în care cuvîntul format cu ne- are alt sens principal decît baza de derivare (nebun, nesimțit), se folosește mult mai mult decît aceasta (nenorocire), sau are alte disponibilități gramaticale - de exemplu, folosirea adverbială (neapărat) ori formarea unui plural (nedreptăți). Există cîteva construcții cu negație tipice românei popular-familiare: la nesfîrșit, în neștire; specifică este și structura cu supinul, echivalentă cu un derivat în -bil (de necrezut = incredibil), ca și îmbinarea dintre prepoziția pe
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
nepotrivit, altfel de cum ar fi normal" (nelalocul lui), în vreme ce echivalentul pozitiv la locul lui "așa cum se cuvine" rămîne o expresie, înregistrată în cadrul articolulului loc. Tot Iordan (în Stilistica limbii române), culegînd din proza și presa epocii sale numeroase exemple de folosire a structurilor simetrice, repetitive (cu sens concesiv) voie, ne-voie; bun, ne-bun; nevastă, ne-nevastă ("nevastă, ne-nevastă, nu importă"), mai ales dintre cele fixate, cu pronume și adverbe - cine, ne-cine; de ce, de ne-ce; cum, ne-cum
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
bă, bre etc.; la germani, în inițierea dialogului se folosește verbul mai mult decît interjecția, e mai puternică performativitatea explicită, se manifestă "distanța și reținerea față de interlocutor" (p. 103). Diferențele regionale sînt urmărite în tipurile de acte de limbaj, în folosirea interjecțiilor, a apelativelor, a diminutivelor. Se confirmă astfel imaginea mai veche, dar niciodată demonstrată lingvistic, a unei Muntenii caracterizate prin locvacitate, afectivitate, expresie energică: "autoafirmarea emoțională neinhibată este caracteristică vorbitorilor din zona sudică a țării" (p. 98). Foarte interesante sînt
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
Rodica Zafiu Pentru a indica relațiile sentimentale stabile, dar neoficializate, româna actuală pare să dispună de o serie sinonimică foarte bogată, cuprinzînd desemnări neutre, juridice, depreciative, afective, populare, familiare etc. Limbajul jurnalistic, cel puțin, oferă numeroase exemple de folosire a acestor termeni, în comentariile despre viața privată a personajelor la modă - actori, fotbaliști, manechine, cîntăreți - dar și în reportajele curente, în multe pagini de cronică mondenă sau de senzație. Statistic, par la fel de puternice perechile iubit - iubită ("inspirată de un
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
s-a văzut singur, sărac și trist" (online.ro). O sferă mai limitată de utilizare are termenul neutru-solemn logodnic, destul de frecvent totuși; extrem de rar apar tovarăș (eventual cu determinarea "de viață") și mai modernul partener: primul e probabil uzat de folosirile politice mai vechi (primește de altfel și ghilimelele ironiei: "Romeo și-a petrecut Crăciunul nu la vreun restaurant select cu Ťtovarășať lui, ci în casele unor patroni din Galați", (vlg.sisnet.ro); al doilea e ambiguu, fiind folosit cel mai
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
pe uz, nici pe etimologie, nici pe coerența sistemului lingvistic: autorii și vorbitorii mai vechi și mai noi folosesc, în asemenea construcții, ambele prepoziții. Sintagme fixate în limbă - din două una, într-una din zile - confirmă normalitatea și stabilitatea acestei folosiri: din are în limba română sens partitiv și nimic nu limitează combinarea sa cu un plural. E suficient un minim sondaj statistic pentru a aduce numeroase argumente de autoritate și exemple clasice în acest sens. Într-un volum de proză
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
imaginea prostiei căzute, prăbușite, inerțiale; cealaltă, a prostiei agresive, zgomotoase, exuberante. Pot să apară și alte superlative cu sens intensificator general - "Cine nu sare, cine nu sare, Ori este gabor ori e prost de moare..." (fanclub.ro) - sau a căror folosire s-a extins de la alte construcții; e atribuit prostiei, de exemplu, un superlativ al bătăii, de sună apa-n el: "și orice extraterestru care vine pe o planetă acoperită 70% cu apă (...) este prost de sună apa în el" (cinemagia
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
gest ar fi unic și definitiv. Nimic din ceea ce face el nu este consecință sau comentariu în raport cu o realitate primă, deja instituită, ci un nou început, un act fondator și o luare în posesie a lumii înseși prin descoperirea și folosirea propriilor ei principii de naștere și de funcționare. Înțelegînd creația ca o victorie a ideii și ca o biruință a omului față de multiplele tentații ale destructurării, Mattis Teutsch se autodefinește ca un umanist absolut, ca un apologet al omului pur
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
rața? - îR-aț' ai dracu' de intelectuali!"). Un caz interesant de pierdere a silabei inițiale care pare să se fixeze în limbă - telectual - e legat oarecum de bancul citat mai sus, cu care împarte o atitudine ironică și autoironică. Exemple de folosire a formei scurtate - dar care rămîne ușor de recunoscut - se găsesc atît în oralitatea scrisă a Internetului, cît și în publicistica actuală; în acestea, telectual apare ca substantiv -"nu are nevoie de sprijinul telectualilor, că ăștia au susținut guvernul vechi
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
ro). Forma evocă limbajul incult, pronunțarea neglijentă - cu intenția comică de a crea un contrast cu conceptul însuși de intelectual, perceput într-o anume ambivalență: în principiu pozitiv, dar uneori apt de a primi interpretări ironice. Forma trunchiată indică o folosire din afară, din perspectivă ne-intelectuală, cu o dublă posibilitate de interpretare: ca admirație prost formulată dar și ca expresie a unui dispreț direct. Telectual apare, cu sau fără apostrof, în diverse contexte fonetice și gramaticale. Uneori e atribuit unor
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
chiar aberante: ,cînd încerc și eu să mă mai performesc/să mă relaxesc cu o piruetă telectuală" (Ciberplai 2003), ,iar vrei să dovedești cît de telectuală ești ? Păi nu știe toată lumea că manelele sînt creația la familia matale ?" (Ciberplai 2003). Folosirea e uneori clar ironică, chiar sarcastică - ,La mai mare, români, la super și hiper și ultra îtelectuali!" (EZ forum, 26.08.2004); alteori, se insinuează doar o anume distanță autoironică "și eu care mă lăudasem la mine la sector că
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
Severin știe cu precizie de ce a folosit referitor la Traian Băsescu termenul ,alogen" și mai știe care este definiția acestui cuvânt. Alogen nu înseamnă doar ,o persoană care este diferită ca origine sau natură de comunitatea în care trăiește" (remarc folosirea isteață a cuvântului ,diferit", care sună melodios în urechile corecților politic; dl Severin comite, de fapt, o fraudă semantică: nici unul din ,dicționarele limbii române" nu definește cuvântul în acest fel: toate se referă la caracterul ,deosebit": ,care se deosebește prin
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
doilea rînd, deoarece nu poate empatiza cu personajele cărții - cum este cazul Obolului visului -, cititorul trăind tot timpul cu impresia că asistă la un spectacol artificial în care miza nu stă în redarea fidelă a vieții acelor personaje, ci în folosirea lor ca pretexte pentru etalarea unei tehnici scriitoricești de mare clasă. Și de fapt chiar asta se întîmplă în Obolul visului, o desfășurare de tehnică narativă ce nu se poate plia pe profilul psihologic al personajelor. E o discrepanță vădită
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
metaforele prostiei în limba română (de la simbolurile cosmice, pînă la cele animaliere sau obiectuale: prost ca noaptea, ca oaia, ca gîsca, ca o cizmă etc.). Inventivitatea contemporanilor în a caracteriza lipsa de inteligență e surprinzător de mare, mai ales prin folosirea mecanismului pseudo-eufemismelor, al eufemismelor ironice. În presa actuală se găsesc destule formulări elaborate, atenuate, aparent precaute și prevenitoare, care nu ocolesc expresia directă decât ca exercițiu ludic, pentru a provoca amuzamentul sporit al cititorului: ,se adresează persoanelor cu angajări cerebrale
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) o include în lista sa de cuvinte, ca substantiv neutru, cu pronunția de origine dar cu adaptare morfologică (IQ-ul, IQ-uri). Termenul circulă destul de mult, preluat din surse internaționale și extinzîndu-și folosirea în afara domeniului pur tehnic, ca simplu sinonim pentru ,inteligență". Autoritatea științifică pe care o evocă sigla nu putea să nu producă, la transplantarea în discursul cotidian, glume și jocuri de cuvinte. Fenomenul s-a petrecut în engleza americană, dar și
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
esențiale pentru lingvistica românească studiile despre semiauxiliarele de mod și de aspect, care au pus în discuție, acum aproape 50 de ani, teme extrem de moderne (privind modalizarea, aspectualitatea, gradele de gramaticalizare). Importante sînt și descrierile construcțiilor analitice în utilizarea substantivului (folosirea prepozițiilor - dau la copii, ușa la casă -, dar și a articolului proclitic lui, devenit instrument analitic), observațiile asupra flexiunii numeralului, explicația unor modificări analogice în flexiunea verbală (ale formelor de imperativ de tip nu du, nu fă, ale formelor iotacizate
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
aceea de studiu de caz. Întrebarea pe care trebuie să și-o pună în permanență cititorul, citind aceste interviuri este ce elemente din discursul acestor vedete ale zilei asigură imensa lor audiență la public. Dacă la Andrei Pleșu stilistica impecabilă, folosirea permanentă a acordului fin pentru a valorifica la maximum sonoritatea și sensurile fiecărui cuvînt, umorul difuz, vorba de duh, care apare cu deplină naturalețe în discurs, transformă fiecare replică într-o sărbătoare a comunicării, la alții secretul audienței la public
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
auto)ironice sau depreciative: "Vine facturica în poștă și ce să văd ... total de plată 4.210.000" (forum.softpedia.com); Oferi garanție la ce faci? Un tarif, ceva... o facturică... un act, ceva?" (computergames.ro). Am întîlnit totuși și folosiri în contexte destul de neutre, care par să ateste răspîndirea și "normalizarea" formei: "la prima livrare, mizînd pe relațiile apropiate nu am cerut facturică și nu aveam deci dovada că am plătit" (cafeneaua.com); "pot primi o facturică de la o firmă
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
texte dinainte învățate despre incapacitatea autorităților." I-auzi! Adevărul e că și noi! Ba încă, dacă ar fi după gândul nostru, am da ordin Poliției, Jandarmeriei și Justiției ca domnișoarelor reportere tv (și nu doar lor) să li se interzică folosirea rujului când vorbesc despre autorități și să se sigileze toate frizeriile, dar numai după ce reporterițele vor fi fost tunse la zero. Unde s-a mai pomenit, în ce țară, ca televiziunile, în loc să se ocupe de probleme serioase, cum ar fi
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
etc.). Desigur că mass-media este un latinism intrat în română prin engleză, dar engleza însăși conservă tradiția cultă. În The Concise Oxford Dictionary, 1999, cuvîntul media este însoțit de o notă de uz, în care se reamintesc recomandările docte, de folosire a sa ca plural, dar se precizează și că uzul a impus considerarea ca singular colectiv. În engleză, singura dificultate este acordul în număr cu forma verbală predicativă. Marea problemă a adaptării împrumuturilor în română e însă flexiunea și articularea
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
de incultură, neadaptarea fiind supărătoare. Dată fiind frecvența cuvîntului, înlocuirea sa prin perifraze e adesea imposibilă sau, oricum, greoaie. Răspunsul practic - l-am urmărit în ultimii ani - a fost în concordanță cu o tendință reală a limbii române actuale: de folosire invariabilă și apozițională a împrumuturilor neadaptate. Fără probleme e, oricum, întrebuințarea cuvîntului la acuzativul plasat după prepoziție, nearticulat, poziție în care orice substativ își păstrează integral forma: ,imaginile distorsionate prezentate deocamdată de mass-media" (Observator cultural = OC, 173, 2003); ,specialiștii din
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
scria cu toată hotărîrea: ,Două Mai (numele unei localități din Dobrogea), nu Doi Mai, de vreme ce se zice în ziua de două mai ". Desigur că în utilizarea unei forme sau a alteia e vorba în mare măsură de obișnuință. La originea folosirii formei de feminin stă probabil acordul cu substantivul zi, în structuri în care numeralul era folosit adjectival. Multe exemple din limba veche ilustrează o construcție între timp ieșită din uz, dar pe vremuri foarte răspîndită: ,Întunecasă lumea în anul 7208
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
genul vechii formule. Nu altfel s-au petrecut lucrurile cu structura de exprimare a orei, ,la douăsprezece ceasuri", devenită ,ora 12". Formele de masculin de tip douăzeci și unu reprezintă probabil o primă treaptă, acceptată mai de mult de norma cultă, spre folosirea invariabilă a numeralului. Cu argumentul uzului și cu permisiunea DOOM-ului, cred că putem prefera ,Doi Mai" și ,doisprezece iulie" perechii ,Două mai" și ,douăsprezece iulie".
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
actuală conjunctivul cu valoare de imperativ e aproape întotdeauna precedat de o marcă specifică, dezambiguizatoare: interjecția hai, cu diferitele sale variante, analoge conjugării verbului (haideți, haidem), ori populare și regionale (haide, haida). Este vorba de o tendință care reflectă întărirea folosirii interjecției hai ca marcă pragmatică; am comentat cîndva, în această rubrică, noua formulă de salut din limbajul tinerilor: hai pa. În același timp, tendința poate să fie legată de prezența foarte puternică a conjunctivului în limba română: trăsătura balcanică a
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
frecvente în dialogurile din multe filme românești mai vechi, contribuind la impresia de artificialitate pe care o creau oricum subiectele și situațiile descrise. Exemplele care urmează - extrase mai ales din forumuri și stenograme ale unor talk-show-uri ,depozitate" pe Internet - ilustrează folosirea intensă a formelor hai și haideți pentru a prefața un conjunctiv al îndemnului, al ordinului, dar și al formulării de propuneri și ipoteze. De fapt, orice conjunctiv nesubordonat pare să-și găsească un suport în interjecția tipică a interacțiunii. În
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]