1,004 matches
-
Vechiul și Noul Testament și alte lucrări de cult din limba greacă într-un dialect vechi bulgar. Ei folosesc un alfabet propriu, numit glagolitic, creat de Chiril pe baza scrierii grecești cu minuscule cursive, completat cu o serie de semne pentru foneme specific bulgare. Slavă veche are particularități arhaice care o apropie de slavă comună. Răspîndită prin scris, slavă veche a dus la formarea unor variante locale slavone (printre care și slavona românească), utilizate, cîteva secole, ca limbi de cult sau limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
verbală extrem de complexă predominant vorbită; varianta urdu a alfabetului arab 58. cantoneză (yue) O Chină (Canton, Hong Kong, Macao); considerată dialect chinez, desi diferențele între cantoneză și mandarina sînt mai mari ca între două limbi romanice, de exemplu; nouă tonuri (unele foneme se pot pronunța în noua moduri diferite cu noua sensuri diferite în funcție de intonație și inflexiunea vocii); limba standard are la bază dialectul din Guangzhou (Canton) familia sino-tibetană, ramura chineză; considerată și dialect chinez han cu unele sinograme proprii 59. caroliniană
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tot mai analitic, cu o topica rigidă, în engleză medie și modernă vechea engleză: runica germanica, apoi latină, adusă de scribii irlandezi în sec. VIII. Ortografie etimologica (nu există corespondență între ortografie și pronunțarea actuala: mai multe grafeme pentru același fonem, aceeași grafie cu mai multe valori; multe cuvinte omografe) 102. eschimosa (inupiak, inuktitut, inuit, groenlandeza) O Canada (Nunavut, Nunavik) / N SUA (Alaska), Rusia (NE Siberiei) / C-O Groenlanda (Danemarca) familia eschimo-aleută, ramura inuită; limba polisintetica (tip particular de limbă aglutinanta
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
perso-arabă (patru semne consonantice suplimentare), chirilica 295. pirahă una dintre cele mai interesante limbi din lume; 250 de vorbitori monolingvi în opt așezări pe rîul Maici, afluent al Amazonului (Brazilia); cea mai simplă limba din lume din perspectiva fonologica (10 foneme - 3 vocale și 7 consoane), comparabilă cu rotokas și hawaiană; în schimb are cel puțin două tonuri și poate fi fluierata, fredonata, cîntată; are variații de ton, de accent și de ritm; că și warlpiri (limba australiană), nu are conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nu are catagoria gramaticala a numărului, nu are cifre; nu posedă cuvinte pentru a exprima culorile; cei mai puțini termeni de înrudire din lume; lingvistul Daniel Everett este considerat cel mai bun specialist în pirahă amerindiana izolată; număr mic de foneme, dar grad înalt de variație alofonică; aglutinanta cu numeroase afixe; are sufixe care exprimă evidență (de exemplu că vorbitorul este foarte sigur de ceea ce spune); cel mai simplu sistem pronominal din lume, pronumele personale fiind împrumutate din nheengatu, o lingua
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
familia indo-europeană, romanica, grupul italo-romanic; silabica; SVO + OSV latină 311. rotokas limba din insula Bougainville (Papua-Noua Guinee); dialectul central are doar 11 sunete (5 vocale + 6 consoane), cel mai mic inventar fonetic din lume (limba amazoniana pirahă are doar 10 foneme, dar are cel puțin două tonuri cu valoare fonematica, ceea ce urca numărul real de foneme la 12) marea familie oceanico-indopacifică, familia papua; SOV transcriere latină cu doar 12 litere 312. rusă O Rusia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan / N numeroase state independente
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Papua-Noua Guinee); dialectul central are doar 11 sunete (5 vocale + 6 consoane), cel mai mic inventar fonetic din lume (limba amazoniana pirahă are doar 10 foneme, dar are cel puțin două tonuri cu valoare fonematica, ceea ce urca numărul real de foneme la 12) marea familie oceanico-indopacifică, familia papua; SOV transcriere latină cu doar 12 litere 312. rusă O Rusia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan / N numeroase state independente din fosta URSS; în România s-au refugiat rușii lipoveni de riț vechi. Texte în
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pentru că dimensiunile alese nu au 31 alt rol decât unul distinctiv iar fiecare limbă, recurgând la un mic număr de trăsături distinctive, nu se servește de același tip de diferențe fonice. Pentru această ordine, sistemul și elementele sunt indisociabile: definind fonemul ca ansamblul ocurențelor fonice situate în același punct al spațiului fonologie, nu se poate identifica un fonem particular fără a-l clasa în același timp în raport cu altele. Organizarea fonică evidențiată de cercetările școlii fonologice posedă deci tocmai caracterele prin care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mic număr de trăsături distinctive, nu se servește de același tip de diferențe fonice. Pentru această ordine, sistemul și elementele sunt indisociabile: definind fonemul ca ansamblul ocurențelor fonice situate în același punct al spațiului fonologie, nu se poate identifica un fonem particular fără a-l clasa în același timp în raport cu altele. Organizarea fonică evidențiată de cercetările școlii fonologice posedă deci tocmai caracterele prin care Saussure a gândit ideea de sistem, realizate la un nivel mai precis și mai operativ. Tot școala
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
trecerea de la stimul la semn și defini trecerea de la natură la cultură, desfășurată într-o instituție. Stabilind asemănarea formală între situația etnologului (sociologului) și cea a lingvistului fonolog, Levi-Strauss afirmă că "sistemul de înrudire este un limbaj" întrucît "ca și fonemele, termenii de înrudire sunt elemente de semnificație; ca și acelea, ele nu capătă această semnificație decât cu condiția de. a se integra în sisteme; "sistemele de înrudire" ca și "sistemele fonologice" sunt elaborate la nivelul gândirii inconștiente; în sfârșit, recurența
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
aplica faptele de limbă. Prin motivările ortografice urmărim aprofundarea rațională a faptului lingvistic, deoarece cunoștințele bazate pe raționament sunt mai durabile. Prin precizarea unor motivări ortografice se reface procesul de învățare corectă a limbii, în mod invers, de la grafem la fonem, de la cuvântul scris la cel rostit. Astfel, motivările ortografice vor constitui un mijloc eficient de formare a unor deprinderi de exprimare corectă, scrisă și orală și de precizare a cunoștințelor de limbă. Cuvântul, ortograma, grupul de cuvinte sau unitatea ortografică
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
Rolul analizatorului auditiv apare în mod pregnant în însușirea ortografiei. Cer elevilor să alcătuiască cuvinte care să înceapă cu cele șapte vocale, iar pentru vocala ă să găsească cuvinte care s-o conțină în final. În sistemul de notare al fonemelor, coexistă litere diferite cu aceeași valoare, fiecare fiind întrebuințată în alte cuvinte conform tradiției literare sau notării din limba din care a fost împrumutat cuvântul. Insuficienta cunoaștere a cazurilor de întrebuințare a unei litere sau a alteia determină greșeli frecvent
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
scriere: pluralul substantivelor și adjectivelor cu articol hotărât și nehotărât, ortografia formelor neaccentuate ale pronumelui personal și reflexiv, despărțirea cuvintelor în silabe la sfârșit de rând. Pornind de la constatarea că elevii ajung destul de repede să stabilească o corespondență regulată între foneme și grafeme și de la faptul că încă din perioada primei școlarități își pot da seama de structura silabică a cuvintelor, fără ca acestea să implice cunoștințe de fonetică, este posibilă formularea unor reguli simple și practice de scriere corectă cu caracter
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
oricăreia dintre definițiile de mai sus); f) suprimarea unui sunet sau a unei secvențe de sunete dintr-un cuvânt sau de la contactul a două cuvinte; g) în general, orice fel de omisiune, de omitere, de suprimare a unei unități lingvistice (fonem, morfem, cuvânt, îmbinare de cuvinte, propoziție); h) semnul de punctuație puncte de suspensie (care poate indica, grafic, oricare dintre fenomenele de mai sus). Este astfel ușor de constatat că așa-numita elipsă, care se referă, de fapt, la fenomene lingvistice
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Southern California, SUA) vorbește insistent despre procedeul "infixării ca absorbție morfematică"28. Pe de altă parte, termenul absorption este utilizat și în fonetică, de către cercetătorii francezi și englezi, ca sinonim al denumirilor clasice ale unor modificări care implică suprimarea unor foneme, cum sunt contraction (rom. contracție), assimilation (rom. asimilare) și convergence (rom. convergență). În franceză, "articolul contras au rezultă prin absorbția (subl. n.) de către prepoziția à a articolului le, care înainte de o consoană s-a transformat în u (...), transformarea celor două
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
I love you "te iubesc" sau pictogramele și așa-numitele "emoticoane" [☺] folosite cu precădere tot în domeniul comunicării prin calculator sau telemobil). Literele și cifrele cuvintelor silabisite sunt și ele simboluri, ca orice literă sau cifră, dar nu ale unor foneme sau cuvinte, ci ale unor silabe, deci constituie un nou cod grafic; transpunerea din vorbire în scriere și invers are la bază o convenție, ca și redarea oricărui cuvânt scurtat și, în general, a oricărui cuvânt. Abrevierile grafice, siglele, simbolurile
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
un sistem de pictograme cu ajutorul căruia pot fi descrise mișcările corpului. Reproducem din lucrarea lui Judde K. Burgoon, David B. Buller și W. Gill Woodall (1986/1996, 40). Simbolurile folosite de Ray L. Birdwhistell pentru kinemele faciale (echivalența lingvistică a fonemelor sau morfemelor) (Fig. 2.1). Combinarea simbolurilor kinemelor în kinemorfeme (similare cuvintelor) conduce la descrierea mișcărilor (la formarea propozițiilor). Din informațiile prezentate remarcăm, pe de o parte efortul de a pune la punct un sistem de cuantificare a comportamentelor expresive
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
este în primul rând un semn de inteligență prin ceea ce protejează, ca pe o comoară: o limbă scurtă, densă și neagră, care deși nu pare prea bine situată și nici tocmai suplă reușește să reproducă fidel limbajul articulat, monemele și fonemele, și asta, de multe ori, chiar la momentul potrivit. Iar greutatea cuvintelor nu împiedică pasărea vorbitoare să mai și zboare. Probabil aici a avut dreptate Descartes: dacă pe animal nu îl apasă cuvintele este pentru că el le dă sensul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
acest moment incredibil: graiul, limbajul omului ieșind din ciocul unei păsări (din gura unei creaturi care zboară și clocește ouă). Cei mai mulți dintre ei nu au avut decât dreptul la o păsărească vagă și de neînțeles, la o salvă bruscă de foneme revărsate, adesea, chiar în clipa când se întorceau ei cu spatele, pentru că papagalul ura să vorbească atunci când era privit. Dintre toate expresiile care i-au permis să cucerească simpatia sinceră a publicului, preferata lui era, incontestabil, " Omul este bun", repetată
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
spune, de aceea, că Academia a dărâmat cu propria mână o parte din edificiul ridicat în curs de o sută și mai bine de ani.” Pe de altă parte, se încalcă principiul fonematic așezat definitiv la baza acestui sistem: un fonem - o literă: „Culmea adaptării între scris și limbă stă în aceea că pentru fiecare element simbolizat să ai câte un simbol. ” (A. Philippide) Ortografia din 1953 a generalizat scrierea sunetului î cu un singur semn grafic - litera î, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivului: această înțelepciune, nimicnicie, obligativitate, creativitate, făină, mătase etc. • Înscrierea adjectivului determinant într-o opoziție specifică masculinului, -Ø/-i, marchează apartenența la clasa masculinelor a substantivelor care denumesc cifrele (acest doi/acești doi), literele (acest m/acești m), sunetele și fonemele (acest r/acești r), notele muzicale (acest fa/acești fa). • Prezența dezinenței -i la pluralul adjectivului determinant al unor substantive pluralia tantum semnalează apartenența lor la genul masculin: Bucegi, ochelari etc. La același gen aparțin substantivele care denumesc lunile anului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate Înscrierea celorlalte pronume în opoziția singular (unu) - plural (doi, trei) se manifestă în planul expresiei la nivelul fonemului-terminație, în esență, același care se realizează ca morfem-dezinență în flexiunea substantivală: -u (unu - codru)/-i (doi - eroi). La formele de feminin, fonemele finale din structura pronumelui diferă, datorită structurii fonetice a termenului pronominal, de fonemele-dezinențe din structura substantivului: casă - una/case - două. Pronumele de cuantificare colectivă sunt pluralia tantum; sensului de plural îi corespund în planul expresiei dezinențele: -i (masculin), -ă (variantă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însăși clasificarea tradițională trebuie pusă de acord cu caracterul specific al sistemului fonematic al limbii române. În acest sens, întrucât sufixele i și î (prin care se caracterizează verbele din conjugarea a IV-a:(a iubi, a urâ) reprezintă două foneme distincte: fin/fân, mină/mână, rimă/râmă, in/ân, dori, coborî, la primul nivel, descriptiv, referențial, al sistemului flexiunii verbului românesc, verbele se grupează în cinci clase lexico-morfologice: I. verbele cu sufixul infinitivului -a: a cânta, a lucra etc. II
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Verbe neregulatetc "Verbe neregulate" Rădăcina verbelor neregulate prezintă variații fundamentale în structura formală a diferitelor teme verbale, păstrând nealterată structura semantică (lexical-semantică) a formelor verbale încheiate. Variațiile formale ale rădăcinii ajung până la reducerea ei la lungimea „materială” a unui singur fonem. Aceste neregularități sunt, în marea lor majoritate, moștenite. În funcție de tipul și de gradul de neregularitate a rădăcinii, se disting, între verbele neregulate: • verbe cu neregularitate absolută • verbe cu neregularitate relativă Verbele din prima subclasă au în cursul flexiunii, pentru diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de verbele regulate. Aproape toate au structuri tematice monosilabice (consoană sau grup consonantic, urmate de o vocală sau un diftong: da, sta, bea, vrea), ceea ce face ca rădăcina lor să nu depășească, în structura multor teme verbale, dimensiunea unui singur fonem. Totuși, nu condiția „monofonemică” a rădăcinii acordă caracter neregulat flexiunii acestor verbe. Neregularitatea lor stă, pe de o parte, în apariția unei rădăcini dezvoltate în structura unor teme verbale (dăd-u, dădusem, dădeam etc față de d-a, d-înd, d-at, d-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]