779 matches
-
În fonetică, consoana oclusivă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferențiate atît după poziția exactă a limbii în timpul articulării cît și după care anume
Consoană oclusivă alveolară surdă () [Corola-website/Science/299452_a_300781]
-
samoană vorbită familiar. În limba română apare varianta laminală a acestei consoane și se notează cu litera T; apare în cuvinte precum "toc" , "etaj" , "sat" . Numeroase lucrări clasifică sunetul din limba română drept consoană oclusivă dentală surdă, dar tendința în fonetica modernă este de a face distincția între caracterul laminal/apical mai degrabă decît caracterul alveolar/dental. Perechea sonoră a acestui sunet este consoana oclusivă alveolară sonoră .
Consoană oclusivă alveolară surdă () [Corola-website/Science/299452_a_300781]
-
Japonia pe 7 februarie 2007. Jucătorul va avea rolul unui agent FBI care e trezește într-un hotel ciudat și încearcă să scape cu ajutorul lui L. Pe 28 septembrie 2007, un bilet pe care scria "Watashi wa Kira dess" (formă fonetica a 私はキラです sau "Watashi wa Kira desu", însemnând "Eu sunt Kira" în japoneză) a fost găsit în apropierea cadavrului unui bărbat caucasian cu vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani. Ucigașul, numit și Manga Killer, nu a fost găsit
Death Note () [Corola-website/Science/309597_a_310926]
-
normelor lingvistice diferite care s-au dezvoltat independent de-a lungul anilor în cele două țări, portugheza braziliană și portugheza europeană nu au evoluat uniform. Sunt multe diferențe atât în limbajul comun cât și în cel literar, în special în fonetică, ortografie și sistemul pronumelor. Cu toate acestea, deosebirile existente între cele două versiuni ale limbii nu au condus la imposibilitatea înțelegerii reciproce a limbii vorbite. Portugheza braziliană vorbită dispune de o bogată varietate a dialectelor, fapt justificat prin diferențele etno-regionale
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
a 10 manuale pentru învățământul preuniversitar și universitar (“Introducere în lingvistică” (în colab.), ed. I, 1980, ed. II, Chișinău, 1987 ; “Lingvistică generală” (în colab.), Chișinău, 1985, Limba română literară contemporană - 1973-1987), a peste 250 de articole, studii științifice și metodice (« Fonetică și fonologie.Triplul aspect al sunetului articulat » (în colab.), Chișinău, 1976 ; « Probleme dificile de analiză gramaticală », Chișinău, 1978 ; « Școală a gândului. Teoreme lingvistice », Chișinău, 1982 ; « Elemente de morfologie în clasa a VI-a » (în colab.), Chișinău, 1983 ; « Dicționar explicativ al
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
Doctor is Sick", Dr. Edwin Spindrift, e profesor de linvistică. Aceasta scapă dintr-un spital populat, cum a scris criticul Saul Maloff (), cu niște "cazuri psihiatrice care exemplifică în mod fericit variantele limbii engleze". Burgess, care a ținut cursuri de fonetică la Universitatea din Birmingham la sfârșitul anilor '40, investighează domeniul lingvisticii în "Language Made Plain" și "A Mouthful of Air". Burgess a scris regulat articole în ziare și reviste britanice, italiane, franceze și americane - chiar compulsiv - și în cantități prodigioase
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
În fonetică, consoana nazală alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este . Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferențiate atît după poziția exactă a limbii în timpul articulării (alveolară, dentală sau postalveolară) cît și după
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
limba română apare varianta laminală a acestei consoane și se notează cu litera N; apare în cuvinte precum "nor" , "inel" , "spun" . Numeroase lucrări clasifică sunetul din limba română și din celelalte limbi romanice drept o consoană dentală, dar tendința în fonetica modernă este de a îl clasifica drept o consoană alveolară laminală. Acest sunet este o consoană sonoră și nu are o pereche surdă. Trebuie remarcat că deși litera "N" din limba română se citește în cele mai multe cazuri există și excepții
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite. Locul său de articulare este dublu, pe de o parte în zona velară și pe de alta la nivelul labial. Simbolul său fonetic
Consoană sonantă labiovelară () [Corola-website/Science/300074_a_301403]
-
Dr. Livia Ana Tătar, cunoscută ca Ana Tătaru (n. 15 iulie 1927, Bistrița), este profesor și om de știință specialist în fonetică, fonologie și lexicologie. Are cetățenie română și germană. Tatăl, Vasile Tătar, a fost preot și deținut politic în timpul regimului comunist. Mama, Iulia Tătar, născută Tanco, fiică de preot român. Ana Tătaru a copilărit în Bistrița, unde a frecventat mai mulți
Livia Ana Tătaru () [Corola-website/Science/306234_a_307563]
-
timp de 12 ani la Universitatea din Cluj și cinci ani la Universitatea din Mannheim. Este autoare a peste 100 de lucrări științifice și articole politico-sociale. Până în prezent a publicat 18 volume dintre acestea 8 fiind de referință în domeniul foneticii și lexicologiei: Au urmat cinci volume de articole științifice și social politice, intitulate: "Prezentă la datorie" (1999-2003), Ed. Clusium, Argonaut. A mai publicat patru volume autobiografice intitulate: "Oameni și umbre, povești adevărate", sub pseudonimul Ana Spătaru (2005-2006), Ed. Clusium, Cluj-Napoca
Livia Ana Tătaru () [Corola-website/Science/306234_a_307563]
-
este imnul național al Emiratelor Arabiei Unite. Melodia a fost scrisă în 1971, iar versurile au fost compuse în 1996 de către Aref Al Sheikh Abdullah Al Hassan. Transcript limba arabă: Transcriere fonetica: Ishi Biladi Asha tihaadu imaaratinah Ishti Lishabin Dinu hul islamu Hadhyu Ul Qura`anu Hassantuk Bismillah Ya Watan Biladi Biladi Biladi Biladi Hamaki Elahu Shuroorazaman Aqsamna an nabneya na'amal naamal nukhlis naamal nukhlis Mahima Ehna nukhlis nukhlis daamal amaanwa
Ishy Bilady () [Corola-website/Science/299979_a_301308]
-
legat de ortografia neuzuală cu s sin /s sameh, altul de teoria disimulării consoanelor duble. Cartea lui Y. Blau, A Grammer of Biblical Hebrew - este dedicată dascălului său, prof. Polotzki. Ea este concepută după metoda Porta Linguarum Orientalium, și conține fonetica, morfologia și un sinopsis al sintaxei, fiind bazat în întregime pe fragmente din Biblie acompaniate de note și lexic în partea a doua a cărții: fragmente din cartea Facerii (Gereza) 37 - 45 (Povestea lui Iosif), și cartea "Iona". Cartea mai
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
În fonetică, vocala deschisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite. Simbolul acestui sunet în Alfabetul Fonetic Internațional este . În limba română acest sunet nu există. Apare în schimb de exemplu în dialectul austriac al limbii
Vocală deschisă anterioară rotunjită () [Corola-website/Science/303579_a_304908]
-
În fonetică, vocala cvasiînchisă semiposterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite. Simbolul acestui sunet în Alfabetul Fonetic Internațional este (litera grecească Ω micșorată și răsturnată). În limba română acest sunet nu există, cel mai mult apropiindu
Vocală cvasiînchisă semiposterioară rotunjită () [Corola-website/Science/305840_a_307169]
-
a înțelege acest sunet din punct de vedere fonetic și fonologic au dus la publicarea a numeroase articole de specialitate avînd ca unic subiect acest sunet (Emil Petrovici, Valeriu Șuteu și alții) sau dedicarea unor secțiuni importante în lucrări de fonetică și fonologie. Din punct de vedere fonetic acest sunet nu există ca articulație separată, ci este doar o modificare (mai exact o palatalizare, înmuiere) a consoanei precedente. Un indiciu al acestei situații este faptul că i-ul final scurt nu
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
În fonetică, armonia vocalică este un fenomen de asimilare care constă în tendința de uniformizare a vocalelor unui cuvânt prin dobândirea de către ele a unei anumite trăsături sau a unor anumite trăsături. Este caracteristică unor limbi precum cele fino-ugrice (maghiara, finlandeza, estona
Armonie vocalică () [Corola-website/Science/305680_a_307009]
-
studiază relațiile româno-franceze. Publică la Paris în 1928 studiul "Edgar Quinet et les Roumains", care constituie debutul său editorial. După revenirea în România este angajat la Muzeul Limbii Române din Cluj, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, lucrând ca asistent la fonetică experimentală, șef al secției bibliografice și al bibliotecii, apoi administrator (1940-1945). În anul 1931 obține un doctorat magna cum laude, cu teza "Edgar Quinet și românii", continuându-și în paralel cercetările cu privire la literatura transilvăneană și cercetările de literatură comparată. Studiul
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
și semnifică existența aici spre vest a unei linii de apărare temporare. Această linie de apărare s-a mutat mai târziu la nivelul Ținutul Secuiesc și mai apoi în Moldova. Denumirea de Iuriu de Câmpie este pe jumătate o adaptare fonetica din maghiară a cuvântului "őr" în "iuriu" și pe jumătate traducerea cuvântului "mező" în "câmpie". Din punct de vedere administrativ, în anul 1890 satul aparținea de comitatul Cojocna {Kolozs}, iar în perioada 1900-1910 de comitatul Cojocna, plasa Mociu. În anul
Iuriu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300334_a_301663]
-
al-Fărisī. În plus, este autorul unei lucrări "Al-munșif" ce constituie un comentariu în mai multe volume la "Tașrīf", tratatul despre derivare al lui al-Măzinī. Ibn Jinnī nu a fost doar filolog, ci și om de litere. Pe langă lucrări de fonetica, sintaxa, morfologie și semantica, el a scris și poezii. De la el ne-au rămas de asemenea două comentarii la "Dīwăn"-ul prietenului sau al-Mutanabbī, precum și un comentariu la poezia lui ’Abū Nuwwăs (756-814).
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
și 1916, folcloristul Dumitru Georgescu-Kiriac a cules cu ajutorul fonografului 108 melodii populare românești. Începând cu anul 1928, Ovid Densusianu și asistentul său au colindat prin diverse ținuturi locuite de români, pe cheltuială proprie, și, cu ajutorul fonografului din dotarea laboratorului de fonetică experimentală, au înregistrat diversele graiuri mai interesante ale românilor. Denumirea de fonograf este folosită în prezent și ca denumire generică pentru aparatele folosite pentru imprimarea și reproducerea sunetelor cu ajutorul unui disc din material plastic cum ar fi "patefon", "gramofon" sau
Fonograf () [Corola-website/Science/312303_a_313632]
-
aferent este publicat în 2001, Al. Gafton, "Evoluția limbii române prin traduceri biblice. Studiu lingvistic asupra Codicelui Brațul în comparație cu Codicele Voronețean, Praxiul Coresian și Apostolul Iorga ") și, în 2005, sub forma unei ediții bibliofile, "Codicele popii Brațul" (1559-1560), Grafie și fonetica, morfologia, vocabularul, textul facsimilat, indice de cuvinte și forme românești C. Dimitriu. Deși s-au emis cîteva opinii privind identitatea autorului, zona de proveniență a textului, caracterul de traducere sau de copie, cauzele producerii sale și cauzele pentru care reunește
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
În mod tradițional în domeniul gramaticii erau cuprinse doar două subdomenii: morfologia (modificarea formei cuvintelor) și sintaxa (îmbinarea cuvintelor în propoziții și fraze). În prezent, lingviștii consideră ca aparținând tot gramaticii și următoarele subdomenii, care studiază alte regularități ale limbii: fonetica, fonologia, ortografia, semantica și pragmatica. Lucrări românești de specialitate
Gramatică () [Corola-website/Science/307277_a_308606]
-
fonologică a unei limbi determină care sînt acele elemente fonetice ale limbii care au un rol în diferențierea cuvintelor sau a categoriilor gramaticale ale acestora. Aceste elemente din vorbire care pot determina diferențe la nivel semantic se numesc foneme. Spre deosebire de fonetică, unde diferențele dintre sunete sînt analizate indiferent de rolul lor semantic, fonologia ține cont de percepția sunetelor de către vorbitorii acelei limbi. Chiar dacă fonetic două sunete sînt diferite, și poate în alte limbi această diferență este importantă pentru transmiterea corectă a
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
rol semantic, ca de exemplu: Nu toate limbile folosesc aceste elemente în diferențierea cuvintelor. De exemplu cuvintele din limba română se pot diferenția după "accent", iar "intonația" joacă un rol clar în transmiterea informației, dar nu are "tonuri" și "croneme". Fonetica și fonologia au avut o istorie comună multă vreme. Separarea lor se consideră că a avut loc în anul 1939, o dată cu publicarea postumă a lucrării "Grundzüge der Phonologie" ("Principiile fonologiei") a lingvistului rus Nikolai Sergeevici Trubețkoi. Acesta a definit fonemul
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]