303 matches
-
specifică auxiliarelor românești), cât și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive). Acest proces de eliminare diacronică dezvăluie o nouă fațeță a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune nu numai pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire fonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), ci și crearea de tipare specifice; atunci când structurile gramaticalizate nu se încadrează în tiparul convenționalizat, acestea sunt eliminate din sistemul gramatical. Deplasarea verbului (iii) În româna veche, deplasarea verbului în domeniul C, manifestată prin
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
DP, nici de NP), întocmai ca pronumele clitice românești (și romanice). (i) a. DP b. P c. NP 2 2 | D0P NP N0 2 | 0 NP N0 | N0 57 Excludem din discuție situațiile în care encliticizarea este exclusiv determinată fonologic (v. (103) supra și discuția). 58 Avram (2003) arată că în structura domeniului flexionar al gerunziului se proiectează doar Grupul / câmpul sintactic de Aspect (ASPP), însă Niculescu (2013) argumentează și pentru proiectarea Grupului de Timp (TP); ridicarea obligatorie la C
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
moderne este din ce în ce mai frecventă (ic,d) (v. și Nicolae și Niculescu 2016) (a se compara, de exemplu, (ie) din sec. al 16-lea cu (id) din sec. al 18-lea, unde o se linearizează în maniere diferite în același context fonologic). (i) a. elu se vrea cădea amu tuturoru carii oară avea să fie buni (CC2.1581: 402) b. Și derept aceaea oau trimes Dumnădzău întru agiutoriul lui (FD.1592-1604: 471r) c. așea i-au dat pace și o au trimis
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sale cercetări au în vedere domeniul stilisticii franceze: Studii de stilistică gramaticală a limbii franceze. Morfologia, Moscova, 1956; Studii de stilistică a limbii franceze. Morfologia și sintaxa, Leningrad, 1960; Formarea articolului în limbile romanice. Alegerea formei, Moscova-Leningrad, 1960; Modelarea sistemelor fonologice și metodele comparării sale, 1960; Dimensiunile informaționale ale limbii, 1968; Lingvistica matematică (în colab.), Moscova, 1977; Textul, mașina și omul, Leningrad,1979; Computerizarea predării limbilor, Leningrad, 1988; De asemenea, a scris numeroase studii și cărți dedicate limbii române: Întrebuințarea artistică
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
și limpezimea. Se șterge treptat granița dintre vorbirea cultivată și aceea necultivată. Acesta este un fenomen foarte grav, care pune în pericol însăși limba literară. Voi alege trei categorii de exemple. Înainte de orice, se remarcă o deteriorare a pronunției. Aspectul fonologic este cel mai frapant din toate, căci lovește nemijlocit urechea. Vorbitorul nu mai pare deloc preocupat de felul în care sună cuvintele în gura lui. Rezultatul este cacofonia. De la parlamentar la omul de pe stradă, vorbitorul de română pare victima unui
Caliban și limba română by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3438_a_4763]
-
care ne interesează nu înseamnă pronunție neapărat festivă, ci răspicare firească, adecvare continuă. Nimic declamativ așadar, întrucât ceea ce se declamă e întotdeauna anterior declamației propriu-zise. Or, aici vorbim de concrescența ideii cu expresie. Nimic care să țină de o cosmetică fonologică sau de vreo gesticulație fotogenică. Am spus anume dicțiunea ideilor (nu a cuvintelor) spre a sublinia că actul expresiei, așa cum îl concepem, implică și punerea în pagină, și decupajul de ansamblu. Nu simpla formulare ori reformulare, deci, dar construcția și
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
a ales Solomon Marcus în Poetica matematică drept bază pentru devierea caracteristică limbajului poetic, el, integral conotativ. Conotația e multiplă în limbajul poetic, ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală. „Dormea întors amorul meu de plumb“ spune cel mai cunoscut vers al lui Bacovia din poezia care a dat titlul, Plumb, primului să volum din 1916. Lectura doar a acestui vers ridică
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
derulării discursurilor critice le-a transformat prea ușor în poncife, iar ele au trecut astfel în alte spații culturale, printre care cel românesc. Barthes, da, Barthes nu e doar structuralistul ultragiant care l-a făcut pe Balzac să-și strepezească fonologic dinții în mormânt: SZ. Dar dacă Lacan e încă un necunoscut (în ciuda unor eforturi post-zizekiene ale lui Alex. Cistelecan), dacă Derrida și Foucault au fost preluați de umanioarele din America și ajung mai ușor la noi, fie prin feminism, fie
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
bacovian, dat ca exemplu de încifrare de către N. Manolescu: „Dormea întors amorul meu de plumb”, vers cu o conotație multiplă, „ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează (subl. aut. - n.n.) în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală”. Iar criticul invocă două atitudini interpretative, ambele, evident, discutabile: unul cu trimitere la „iubita poetului”, altul la „îngerul de bronz de pe cavou”, realitatea polisemică a versului fiind, de fapt, întodeauna deschidere, niciodată
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
Practic, vocabularul nu este infinit, dar este imposibil de stabilit câte cuvinte cuprinde o limbă la un moment dat; de aceea se spune că vocabularul este un sistem deschis.“ Această afirmație a fost făcută din perspectiva comparării vocabularului cu sistemul fonologic (al vocalelor și consoanelor) sau cu cel morfologic (al formelor diferite ale unui cuvânt), sisteme ale căror inventare cuprind un număr limitat de elemente și, de aceea, sunt considerate sisteme închise. Conform acestei observații, viitorul colecției este asigurat în ceea ce privește materialul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
dacoromâne și că n-are a face deloc cu limbile neolatine ale Occidentului. Studiile recente ale lui Miklosich au dovedit-o cu toată evidența. Atât dialectul din Istria cât și cel macedoromân sunt varietăți a limbei dacoromâne, cu mici deosebiri fonologice și cu mari și hotărâtoare asemănări. Ne rămâne numai să admirăm ignoranța grecilor moderni în privirea istoriei și etnografiei unor țări asupra cărora pretind a avea drepturi. Dacă se află români în Macedonia cari vor redeșteptarea poporului lor și readucerea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
însă unii au pastrat limba tracă, iar cei din urmă și-au apropriat dialectul latin vulgar, nu mai e azi nici o îndoială. 90 {EminescuOpXV 91} ["ROMÎNII AU RĂSĂRIT... "] 2307 Românii au răsărit dintre slavi ca insula... din mare. Stratul primar fonologic " secundar bisericesc - o limbă mai nouă " terțiar malorosian-polon " cuaternar rusesc administrativ-juridic Pe covățelele acestei insule au rămas într-adevăr lacuri de apă de mare, care însă, prin afluența izvoarelor de apă dulce, s-au schimbat cu mult: pozitiv este însă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vizită [8] 2292 Tot ce voi afla în Ardeal scriu cu legături sanscrite. [9] Ce iau cu mine ca estremă actualitate? Abecedar turcesc Petrescu Abecedar bulgăresc (de la Costachi) Dicționar bulgăresc Dicționar neogrec 394 {EminescuOpXV 395-399} {EminescuOpXV 400} 2266 [14] Legile fonologice ale limbei române și ortografia care rezultă din ele. Legenda Luceafărului Dați un premiu pentru rezolvarea problemului ortografic? Rezolvarea problemului ortografic. V. Frollo [15] Să ne dăm exame * essame [16] Tot se tipăresc cărțile forma scurtă, prin urmare e bună
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a românilor și a unei lente și tîrzii urcări a acestora spre spațiul transilvan, deja ocupat de maghiari. Astfel, studiul întreprins de Committee of Transylvania, sub direcția lui Stephen Borsody, Nandor Dreisziger, Adam Makkai și George Schöpflin avansează argumentul similarității fonologice și morfologice dintre două limbi pentru a ajunge la concluzia existenței unei arii de origine învecinată pentru albanezi și români. Strămoșii românilor locuiau în ținuturile muntoase ale vechii Serbii și în zonele adiacente. Dar punerea față în față a teoriei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
structurale își dovedesc virtuțile psihologice superioare, îmbinând „în mod specific descoperirea inductivă și deductivă cu descoperirea prin analogie și cu munca personalizată”. Exercițiile structurale pot fi folosite la toate nivelurile limbii; pot avea ca obiect silabe - ca tipuri de organizare fonologică, structuri prozodice (intonaționale, de accent etc.), cuvinte - ca tipuri de organizare morfematică, sintagme - ca tipuri de relație între cuvinte, enunțuri (propoziții, fraze) - ca tipuri de organizare internă a unor unități lingvistice de sine stătătoare. Orice exercițiu structural pornește de la un
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
ideologia comunistă. Deși studiul de față nu își propune drept obiectiv principal o analiză exclusivă și complexă a scrierilor interzise ale Anei Blandiana, ne vom ocupa, în continuare, pe scurt, pentru a conchide acest capitol, de realizarea unei succinte analize fonologice și morfo-sintactice a acestui tip particular de texte. Întrucât nu pledăm întocmai pentru un inventar statistic, considerându-l îndepărtat, prin rigoare și prin logică, de tărâmul prea sensibil al domeniului stilisticii, structura imediat următoare a analizei noastre va fi una
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă" (Delimitări). Amestecând gravul cu ironicul, tragicul cu comicul, sublimul cu banalul, ca într-un râsu' plânsu' stănescian, utilizarea acestei figuri fonologice cu rang expresiv înalt contribuie la crearea imaginii cosmopolite și proteice, totodată, din textele interzise blandiene. Am încercat, pe parcursul acestui capitol, să trasăm, prin exemple, într-o perspectivă foarte generală, câteva coordonate principale ale specificității textelor interzise ale Anei Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Troubetzkoy (Principes de phonologie, Klincksieck, 1949), ca și prin tezele generale ale grupului: i) limba este un sistem funcțional care poate fi cunoscut prin analiza sincronică a faptelor de limbă actuale; ii) printre sarcinile lingvistului primordiale sînt studiul fonetic și fonologic, descrierea morfologică și teoria sintagmatică. Principalii continuatori ai Școlii de la Praga sînt André Martinet (Eléments de linguistique générale, Paris, 1960 importantă definire a limbajului natural prin caracteristica dublei articulări) și Roman Jakobson (Essais de linguistique générale, 1963), ale cărui cercetări
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de fapt "teoria literară transfigurată de lingvistica structurală, transformată într-un demers mai disciplinat și mai puțin impresionist" (T. Eagleton, 1994: 103), demers ce a permis revoluționarea modului de abordare a poeziei și narațiunii în primul rînd (celebra analiză "spectrală" fonologică, lexicală, semantică, ritmică a sonetului baudelairian Les Chats întreprinsă de Roman Jakobson și Claude Lévi-Strauss). Pentru cultura de masă demersul structural regulator devine un indispensabil mecanism de lectură activă atît în receptarea naivă cît și în cea postmodernă subversivă, critică
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
În această perspectivă, gramatica are trei componente: i) sintactică (sistemul de reguli prin care pot fi identificate și produse frazele acceptabile într-o limbă dată); ii) semantică (sistemul de reguli prin care se interpretează frazele generate de componenta sintactică); iii) fonologică (sistemul de reguli prin care se transpun sonor frazele generate de componenta sintactică) . TEXT Autorizînd ruptura radicală cu "reprezentarea realului", "intenționalitatea auctorială" etc., textul devine în a doua jumătate a secolului al XX-lea substitutul "operei literare" redusă la "urmă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în mod potențial aptitudinea (= facultatea) de a comunica, însă această potențialitate trece în act numai printr-o educație simultană a organelor fonatoare și a gîndirii prin învățarea unei limbi și, de aceea, își realizează vocația universală numai în sisteme diferențiate fonologic, morfologic, sintactic și stilistic, sisteme care reprezintă limbile. Acesta este motivul pentru care limbajul nu există de fapt decît în limbi, deși acestea nu au această trăsătură a universalității decît pentru vorbitorii proprii. Tot prin limbaj se denumește însă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sincronice, trecînd de la un sistem sincronic la altul din-tr-o altă stare de limbă. În știința actuală, care valorifică noțiunea saussureană de "sistem", se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe sisteme, participante −firește− la alcătuirea acele-iași entități: fonologic, morfologic, sintactic, lexical și, după unele opinii, stilistic. Dacă însă ținem cont că același element al limbii (un substantiv, de exemplu) este antrenat în rețeaua tuturor acestor sisteme (prin formă, flexiune, regim, semnificație și selecție), se poate constata că independența
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
produce modificarea unei limbi (cum a fost cazul latinei la popoarele romanizate), baza de articulație este o predispoziție articulatorie a unui grup etnic, manifestată în deprinderea de a articula și de a percepe într-un anumit mod sunetele cu valoare fonologică (deprindere care decurge din însușirea general umană de a produce sunetele, dar este diferită de aceasta) și de a întrebuința din întreaga gamă a sunetelor ce pot fi articulate de om numai o anumită serie, care devine proprie limbii materne
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
k e n199, adică de conformație congenitală a organelor fonatoare, care ar împiedica reproducerea fidelă a unor sunete caracteristice altor grupuri etnice și, de aceea, în cazul unui grup etnic care adoptă limba altui grup, limba învățată prezintă un sistem fonologic deosebit de cel originar, din cauza trăsăturilor bazei de articulație a celor care au învățat-o. Coșeriu consideră însă ca reală existența unor deprinderi de articulare în forma unei inerții a organelor fonatoare, dar crede că mai nimerit ar fi să se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
articulație a celor care au învățat-o. Coșeriu consideră însă ca reală existența unor deprinderi de articulare în forma unei inerții a organelor fonatoare, dar crede că mai nimerit ar fi să se vorbească în acest caz de o conștiință fonologică, de o deprindere mentală, datorită căreia vorbitorul unei limbi nu sesizează întotdeauna distincțiile fonologice care nu sînt proprii limbii sale, dar există în altă limbă 200. Desigur, existența unei "conștiințe fonologice" este un fapt autentic, dar totuși, deprinderile articulatorii nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]