2,730 matches
-
un semn de slăbiciune. Romanii și-au înființat tabăra la o milă de oraș și în apropierea recoltelor din zona. Hannibal i-a atacat pe romani. Romanii, inferior numeric și neînarmați, au fugit din zona și s-au retras în fortificații, pierzând mulți soldați, dar fiind capabili să învingă contingentul cartaginez ce încercase să pătrundă în tabăra. Hannibal a devenit tot mai ezitant să atace, iar romanii și-au dat seama că au subestimat inamicul. Consulii romani au tăiat legătură Agrigentum
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
germanii l-au redenumit Reichshof). Orașului i-au fost garantate drepturile Magdeburg, deținând o morgă, o piață și un cimitir, suprafața acestuia fiind de 1,5 km Regulile Magdeburg au garantat autorităților locale puterea de a pedepsi criminalii, construirea de fortificații și aplicarea taxelor. În 1458 Rzeszów a fost ars de către Tătari și Vlahi, iar în 1502 Tătarii îl distrug din nou. Mai devreme, în anul 1427, Rzeszów a ars din temelii în urma unui mare incendiu, dar și-a revenit după
Rzeszów () [Corola-website/Science/297851_a_299180]
-
aproximativ 2500 locuitori, cu o comunitate evreiască în ascensiune rapidă. Orașului i-au fost garantate drepturi regale, incluzând privilegiul de a organiza mai multe piețe într-un an. În aceea perioadă, Rzeszów și-a extins fostele granițe medievale, marcate de fortificații. O nouă primărie a fost construită în anul 1591. În anul 1638 Rzeszów devine posesiune a puternicei și bogatei Familii Lubomirski, fiind centrul proprietăților vaste ale acestora. Inițial, orașul a prosperat și în anul 1658 se deschide primul colegiu din
Rzeszów () [Corola-website/Science/297851_a_299180]
-
și Empeda, care fuseseră de mai multe ori distruse. Spațiul dintre cele două brațe ale râului Leine a fost fortificat cu un zid dublu, care a rezistat mai multor asedii, adăpostind de-a lungul secolelor trei familii de nobili. Zidul fortificației s-a păstrat numai pe alocuri, o fostă cetate episcopală menită să întărească flancul sud-estic nu s-a mai menținut până în ziua de astăzi. Incendii repetate de-a lungul secolelor au avut consecințe catastrofale asupra arhitecturii și imaginii orașului. În
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
și stranele datează din sec al XIX-lea. Orga bisericii, care a fost construită în 1844 de Wilhelm Maetz și restaurată în 1906 de Andreas Scherer, este murdară, neîngrijită, dar nedeteriorată și în stare de funcționare. Dispărută în zilele noastre, fortificația poate fi doar dedusă din topologia locului. O gravură din secolul al XIX-lea înfățișa biserica înconjurată de o curtină și se pare că la începutul secolului al XX-lea se păstra încă o parte a incintei, cu cămări de
Biserica fortificată din Curciu () [Corola-website/Science/329460_a_330789]
-
De partea franceză au participat 98 de divizii (70 dintre ele formate din rezerviști) și 2.500 de tancuri. Lor li s-au opus 43 de divizii (32 formate din rezerviști) și nicio unitate de tancuri. Francezii au înaintat până la fortificațiile cu încadrate cu efective scăzute la Liniei Siegfried. Armata franceză ar fi reușit fără eforturi prea mari să străpungă linia subțire defensivă germană, dar au așteptat până când germanii au organizat contraofensiva, preferând în cele din urmă să se retragă pe
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
proaspăt cucerite spre Gembloux, aliații au considerat că li se confirmă prognoza cu privire la direcția de atac al germanilor. Gembloux se afla între Wavre și Namur, într-o zonă de câmpie întinsă, ideală pentru acțiunile tancurilor. Această regiune nu dispunea de fortificații aliate. Pentru ca să câștige timpul necesar săpării tranșeelor, René Prioux, comandantul Corpurilor de Cavalerie din cadrul Armatei I franceze a trimis două divizii ușoare mecanizate să oprească înaintarea tancurilor germane la Hannut, la este de Gembloux. Succesul acestei manevre ar fi asigurat
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
a încercat forțarea cursurilor de apă decât dacă avea asigurată acoperirea artileriei grele. Deși francezii erau conștienți de puterea de foc a tancurilor germane și de capacitatea ridicată de luptă a infanteriei, considerau că acestea sunt contrabalansate de prezența unor fortificații puternice și de superioritatea artileriei grele. Francezii nu au luat în considerație gradul scăzut de pregătire a soldaților proprii și nici faptul că artileria era destinată luptei împotriva infanteriei, nefiind potrivită pentru lupta antitanc sau apărarea antiaeriană. Avangarda forțelor germane
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
criză de muniție, iar germanii au reușit să străpungă liniile fortificate de apărare în jurul orei 13:30 pe data de 26 mai, cu aproximativ 30 de minute mai inainte de termenul limită al retragerii trupelor comandate de Schaal. În timp ce principalele fortificații ale orașului au fost ocupate de germani după ce apărătorii francezi au capitulat, soldații britanci au continuat lupta în regiunea docurilor până în dimineața zilei de 27 mai. Marina britanică a reușit să evacueze aproximativ 440 de militari. Luptele de la Calais au
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
și unitățile de tancuri franceze au fost supuse unor lovituri violente. În acest timp, Grupul de Armată C colabora cu Grupul de Armată A la încercuirea și cucerirea Liniei Maginot. Operația celor două Grupuri viza izolarea regiunii Metz și a fortificațiilor de aici pentru împiedicarea unui contraatac francez pornit din Alsacia împotriva forțelor germane de pe Somme. "XIX Korps" comandate de Guderian trebuiau să înainteze spre frontiera francezo-elvețiană și să prindă în capcană forțele franceze în Munții Vosgi. În același timp, "XVI
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
după acest moment nesemnificative. Superioritatea numerică germană a devenit copleșitoare. Din punct de vedere tehnic, "I Armeekorps" dispunea de 1.000 de piese de artilerie, multe dintre ele modele învechite din primul război mondial. Acestea nu aveau capacitatea să distrugă fortificațiile. Germanii mobilizaseră în zonă doar 16 tunuri de 88 mm capabile să străpungă zidurile fortificațiilor. De asemenea, au fost folosite mai multe baterii de calibru mare montate pe vagoane de cale ferată. Pentru asigurarea sprijinului aerian, "Luftwaffe" a desfășurat în
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
I Armeekorps" dispunea de 1.000 de piese de artilerie, multe dintre ele modele învechite din primul război mondial. Acestea nu aveau capacitatea să distrugă fortificațiile. Germanii mobilizaseră în zonă doar 16 tunuri de 88 mm capabile să străpungă zidurile fortificațiilor. De asemenea, au fost folosite mai multe baterii de calibru mare montate pe vagoane de cale ferată. Pentru asigurarea sprijinului aerian, "Luftwaffe" a desfășurat în zonă "V Fliegerkorps". În ciuda faptului că francezii s-au opus puternic atacului, fortificațiile au fost
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
străpungă zidurile fortificațiilor. De asemenea, au fost folosite mai multe baterii de calibru mare montate pe vagoane de cale ferată. Pentru asigurarea sprijinului aerian, "Luftwaffe" a desfășurat în zonă "V Fliegerkorps". În ciuda faptului că francezii s-au opus puternic atacului, fortificațiile au fost cucerite una câte una. Fortăreața Schoenenbourg a răspuns atacului infanteriei germane trăgând 15.802 proiectile de artilerie. Această fortificație a fost la rândul ei cea mai bombardată, dar cupolele din beton și oțel au rezistat. În paralel au
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
asigurarea sprijinului aerian, "Luftwaffe" a desfășurat în zonă "V Fliegerkorps". În ciuda faptului că francezii s-au opus puternic atacului, fortificațiile au fost cucerite una câte una. Fortăreața Schoenenbourg a răspuns atacului infanteriei germane trăgând 15.802 proiectile de artilerie. Această fortificație a fost la rândul ei cea mai bombardată, dar cupolele din beton și oțel au rezistat. În paralel au fost lansat traversarea Rinului (Operațiunea "Kleiner Bär"). Cinci divizii ale "VII Armeekorps" au traversat Rinul în regiunea Colmar, având ca obiectiv
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
zi, "XIX Korps" comandate de Guderian au atins frontiera elvețiană, iar Linia Maginot a fost izolată de restul Franței. Cele mai multe unități franceze au capitulat până pe 25 iunie, iar germanii au declarat că au luat 500.000 de prizonieri. Câteva dintre fortificațiile puternice au continuat să lupte, în ciuda apelurilor la capitulare. Ultima a capitulat doar pe 10 iulie, după ce au fost li s-a cerut aceasta de către generalul Alphonse Joseph Georges. Chiar și așa, apărătorii au protestat împotriva capitulării. Dintre cele 58
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
au continuat să lupte, în ciuda apelurilor la capitulare. Ultima a capitulat doar pe 10 iulie, după ce au fost li s-a cerut aceasta de către generalul Alphonse Joseph Georges. Chiar și așa, apărătorii au protestat împotriva capitulării. Dintre cele 58 de fortificații importante ale Liniei Maginot, doar 10 au fost cucerite de "Wehrmacht" prin luptă, restul capitulând. Evacuarea celui de-al doilea Corp Expediționar Britanic a fost efectuată în timpul Operațiunii Ariel între 15 - 25 iunie. "Luftwaffe", care domina complet spațiul aerian francez
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
se întărească într-o râpă din apropiere. Datorită situației domimnante a castelului Gerberoy în zonă, francezii repede și-au dat seama că au de-a face cu o avangardă inferioară numeric. Dându-și seama că apărarea într-un castel cu fortificațiile slăbite este inutilă, ei au decis să lupte în câmp deschis și i-au luat pe englezi prin surprindere. Cavaleria lui de Vignolles a ieșit din oraș și a luat prin surprindere avangarda lui Arundel, englezii au fost atacați pe
Bătălia de la Gerberoy () [Corola-website/Science/328866_a_330195]
-
iar din 1370 există în oraș un primar cu un consiliu. Privilegiille comerciale ale unui oraș sunt acordate în anul 1442, primăria veche (din 1450) vor fi distruse prin bombardamentele din 1944. In 1535 Philipp der Großmütige (1504 - 1567) consolidează fortificația cetății, în același an i-a naștere „Cimitirul vechi” și „Cetatea Nouă”. La data de 27 mai 1560 un incendiu distruge partea de nord a orașului. In 1605 este înființat liceul „Gymnasium Ludovicianum” cu o secție de limbă latină, iar
Gießen () [Corola-website/Science/306249_a_307578]
-
de Amr Ibn Al-Aas este trimisă de califul Umar, sucesorul lui Mohamed, pentru a răspândi religia islamică în vest. Arabii sosesc din Palestina în Egipt în decembrie 639 și avansează rapid în Delta Nilului. Garnizoanele imperiale bizantine se retrag în fortificații unde se apară cu succes mai bine de un an. Dar arabii trimit întăriri, astfel încât ei capturează Alexandria în 641. Bizantinii adună o flotă și în 645 orașul le reaparține. Dar musulmanii au recucerit orașul în 646 în bătălia de la
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
o arată sufixul «dava» din denumirea așezării, la Râșnov avem de-a face cu un fost centru militar, politic, administrativ și religios al dacilor, existența lui fiind confirmată de cercetările arheologice efectuate de-a lungul vremii pe dealul cetății medievale”. Fortificația dacică este anterioară cuceririi Daciei de către romani și se pare a-și afla sfârșitul în preajma războaielor dacice. Obiectivul castrului era să țină piept atacurilor venite din partea carpilor - dacii liberi din Sud-Estul României de azi, și a hoardelor de invadatori, prin
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
epoca fierului a început în secolul al V-lea î.Hr. până la cucerirea romană și chiar până în secolul al V-lea d.Hr. în părțile necucerite de romani. Printre cele mai interesante descoperiri datate în acestă perioadă sunt o serie de fortificații defensive. Scandinavia (incluzând Finlanda) și regiunea baltică au produs fier încă de timpuriu. Apariția acestei tehnologi este pusă în legătură cu zona non-germanică a Scandinaviei. Descoperiri interesante s-au făcut în legătură cu vasele ceramice de tip "Asbestos", (ceramica Asbestos), rămase un mister datorită
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]
-
mărșăluit de-a lungul Dunării, pătrunzând adânc în teritoriul stăpânit de avari. Carol a fost nevoit să abandoneze operațiunile împotriva avarilor din cauza unei revolte a saxonilor din 792. Totuși, Pepin și ducele Eric de Friuli au continuat să atace puternicele fortificații ale avarilor. Marele Ring al avarilor a fost capturat în două rânduri. Prada a fost trimisă lui Carol cel Mare, la Aachen și redistribuită susținătorilor acestuia, dar și unor guvernanți străini, precum regele anglo-saxon Offa de Mercia. Un poem laudativ
Pepin de Italia () [Corola-website/Science/325087_a_326416]
-
Graves, la 17 septembrie, a pornit spre Yorktown ca să-l salveze pe Cornwallis. Poziția lui Cornwallis pe răul York nu a putut fi apărată, iar o parte din din soldații săi se aflau la Gloucester, pe malul nordic al răului. Fortificațiile erau slabe, mulți soldați erau bolnavi, iar la 6 octombrie, forțele aliate au trecut la atac. Cornwallis a cerut încetarea ostilităților pentru 24 de ore și începerea tratativelor. Pe 19 octombrie, Cornwallis și soldații săi au depus armele. Clinton a
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
voinței lor, deși obiectivul acestora era menținerea unor relații pașnice cu Franța și Spania. Relațiile cu Marea Britanie erau proaste având în vedere că nu respectă preveri că evacuarea pozițiilor de frontieră cu Canada, sustinanu-i în continuare pe indieni și neevacuand fortificațiile. Nici americanii nu se grăbeau să respecte prevederile, că despăgubirea loialiștilor. Nici Franța și nici SUA nu recunoșteau neutralitatea SUA și dreptul comercial. Flota britanică continuă să percheziționeze corăbiile suspectate că ar furniza materiale către inamic, chiar răpind și înregimentând
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
la cerere la Regimentul 1 Geniu Între 1893-1896 este trimis la studii în străinătate, urmând cursurile Universității Tehnice din Liege, Belgia. La revenirea în țara urmează cursurile Școală Superioară de Război, ia după absolvirea acesteia a fost profesor ajutor de fortificații la Scoala Specială de Artilerie și Geniu, până în anul 1903 când se mută în cadrul Corpului 2 Armata. Între 1910-1913 a ocupat postul de atașat militar în Turcia, la Istanbul. În 1914 este numit comandant al Regimentului 8 Infanterie din Buzău
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]