1,168 matches
-
de clădiri și/sau teren împrejmuit utilizat(e) că o poziție militară defensivă. La origine el era o fortificație celtica de forma rotundă, construită pe vârful unui deal. În epoca română termenul a fost folosit pentru a indica taberele militare fortificate care aveau de obicei formă rectangulara, un exemplu fiind Arutela. Diminutivul latin castellum era utilizat pentru forturi de mici dimensiuni, care erau de obicei, dar nu întotdeauna, ocupate de unități auxiliare și utilizate că baze logistice pentru legiunile române, după cum
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
Turda (Potaissa), Cluj-Napoca (Napoca), Drobeta-Turnu Severin (Drobeta, în vecinătatea căreia se află celebrul pod peste Dunăre, cu pilonii conservați, cunoscut că Podul lui Traian, operă a arhitectului sirian Apolodor din Damasc, comandata de împăratul român Traian). Bazele militare (sau lagăre) fortificate, asemănătoare castrelor, sunt încă de actualitate; un exemplu concret fiind baza militară Marmal din apropierea localității Mazar-e-Sharif, Afganistan. Formă bazei este dreptunghiulara iar zidurile fortificațiilor sunt realizate prin alipirea de gabionuri „HESCO” având rolul de a reduce și compartimenta efectele mortierelor
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
castri nostri de Doboka". În 1271 ea este dăruită banului Micud, ca răsplată pentru faptele sale de vitejie, donație confirmată în 1279 de Ladislau al IV-lea. Cetatea are formă inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe Dealul Cetății la o altitudine de 698 metri, pe terasa superioară a văii Lonei și avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la
Cetatea Dăbâca () [Corola-website/Science/306933_a_308262]
-
mai întâi pe drumul județean spre Rășinari, apoi 5 km pe un drum modernizat. Așezarea este situată în pantă lină, tipul de relief fiind dealul. Singurul vârf stâncos din sat se află în partea de sud, aici fiind amplasată biserica fortificată. Privind spre sud, în depărtare se pot vedea Munții Cibin. Un act de donație din anul 1223 este prima atestare documentară a Cisnădioarei; prin acesta, bazilica fortificată din deal (finalizată în același an) era donată mănăstirii cisterciene de la Cârța de către
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
este oferit de autobuze care sosesc de câteva ori în zi. De asemenea de la restaurantul „Sub Cetate” pot fi comandate taximetre din Sibiu; o altă modalitate adesea practicată este autostopul, în special în direcția Cisnădie. Numită „cetate” de către localnici, biserica fortificată a Sfântului Mihail (de unde și denumirea în germană a așezării, Michelsberg) este situată în vârful unui deal stâncos care mărginește satul la sud, pe un platou foarte îngust. Monumentul se prezintă ca o bazilică scurtă cu trei nave, înconjurată de
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
dată menționat în documentul Codex Latinus Parisinus din 1394, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü". Fiind un oraș fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români și turci pentru controlul Dunării, în special în încercările lui Mihai Viteazul de a stăvili atacurile turcești, iar mai apoi în războaiele ruso-turce. În 1659 Giurgiul a fost ars
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
împotriva lui Mircea cel Bătrân. În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul ""Yergöğü"", el devenind reședința unei raiale formate din hinterlandul sau imediat. Fiind un oraș fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români și turci pentru controlul Dunării, în special în campania antiotomană a lui Mihai Viteazul (vezi Bătălia de la Giurgiu), iar mai apoi în războaiele ruso-turce. Mărită în 1560, cetatea a
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
mediul săsesc. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau barbacană. Centurile de ziduri protejează curtea interioară, inima cetătii, în care se află capela, fântâna și turnul-locuință sau donjonul. Cel din urmă domină prin înălțimea și masivitatea sa întregul complex. Câteva cămări, unele păstrate mai bine, iar altele ruinate
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
chiori și orbi”. La începutul războiului, rezultatul său nu era deloc evident. Rușii puteau trimite în Balcani o armată foarte mare: avea la dispoziție de soldați. Otomanii aveau aproximativ de oameni în Peninsula Balcanică, dintre care se aflau în garnizoane fortificate, restul de fiind disponibili pentru operațiuni. Otomanii aveau avantajul fortificațiilor, al controlului deplin asupra Mării Negre, și al ambarcațiunilor de patrulă pe Dunăre. Ei aveau și armament superior, inclusiv puști noi de fabricație britanică și americană și artilerie germană. Comandamentul militar
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
pentru a captura redutele din jurul Plevnei. Românii au reușit să cucerească reduta Grivița și să păstreze controlul asupra ei până la sfârșitul asediului. Asediul Plevnei (iulie-decembrie 1877) a avut succes doar după ce forțele româno-ruse au întrerupt rutele de aprovizionare ale turcilor fortificați. În lipsa proviziilor, Osman Pașa a făcut o tentativă de rupe asediul în direcția Opanez. În noaptea de 9 decembrie, turcii au ieșit în liniște, au întins poduri peste râul Vit și l-au traversat, atacând pe un front de și
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
segment semnificativ al istoriei locale. Așezările fortificate de la Bâtca Doamnei și Cozla (sec. I i.e.n. - I e.n.) sunt marca existenței unui centru politic, economic și spiritual, cetatea Petrodava fiind menționată în "Geographica" lui Ptolemeu. După cucerirea romană, rolul de punct fortificat a dispărut, dar continuarea locuirii pe teritoriul orașului s-a menținut. Evul Mediu începe cu un nivel de locuire al așezării de la Lutărie - datat din secolele V-VI - când influența popoarelor migratoare dar și cea a civilizației romane sau romano-bizantine
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
sarazini, care locuiau în peșteri. Ca urmare a bătăliei norvegienii au capturat cea mai mare pradă. Apoi au atacat Ibiza, și mai târziu Menorca, ambele ori cu succes. Aparent, cruciații norvegieni nu au îndrăznit să atace principala insulă cea mai fortificată a arhipelagului, Mallorca. În primăvara anului 1109 cruciații au ajuns pe Sicilia, unde au fost bine primiți de regele Roger al II-lea, care la moment avea doar 12-13 ani. În vara anului 1110 în cele din urmă cruciații au
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
Biserică evanghelica fortificata din Cloașterf, județul Mureș, a fost construită în secolul XVI, pe locul unei bazilici romanice mult mai vechi. Biserică figurează pe lista monumentelor istorice 2010, și are următoarele obiective: Ansamblul fortificat al Bisericii evanghelice-luterane se numără printre cele mai omogene
Biserica fortificată din Cloașterf () [Corola-website/Science/333159_a_334488]
-
Biserică evanghelica fortificata din Cloașterf, județul Mureș, a fost construită în secolul XVI, pe locul unei bazilici romanice mult mai vechi. Biserică figurează pe lista monumentelor istorice 2010, și are următoarele obiective: Ansamblul fortificat al Bisericii evanghelice-luterane se numără printre cele mai omogene din Transilvania, fiind opera coerentă a unei singure perioade de construcție (1521-1524), sub conducerea maestrului Ștefan Ungar din Sighișoara. Biserică are aspectul unui masiv reduit, deasupra navei și corului cu bolti
Biserica fortificată din Cloașterf () [Corola-website/Science/333159_a_334488]
-
printre cele mai omogene din Transilvania, fiind opera coerentă a unei singure perioade de construcție (1521-1524), sub conducerea maestrului Ștefan Ungar din Sighișoara. Biserică are aspectul unui masiv reduit, deasupra navei și corului cu bolti în rețea înalțându-se un etaj fortificat, prevăzut cu ferestre de tragere și guri de aruncare. Incinta patrulatera, cu turnuri de colț în plan pătrat, cu acoperiș în pupitru.
Biserica fortificată din Cloașterf () [Corola-website/Science/333159_a_334488]
-
determinau pe împărați să-și îndrepte atenția spre aceștia. Profitând de situație, francii și alamanii au pătruns temporar în imperiu. De la relațiile de tip schimb/incursiune și pradă specifice sec. III-IV, s-au trecut la raporturi radicale, migratorii străpungând liniile fortificate române de le Rin și cursurile superior și inferior ale Dunării. Germanicii s-au stabilit în urmă războaielor și pe baza unor tratate ""foedus"" care le permitea nou-veniților să se instaleze că ""hospites"" ai imperiului. Imperiul renunța la o treime
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
ca monumente de arhitectură. (secolele al XVI-lea-al XIX-lea) cuprinde biserica „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” (1605-1605), paraclisul „Sfântul Nicolae” (secolul al XVIII-lea), paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” (1844), biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1832), turnul-clopotniță și incinta fortificată (secolul al XVII-lea). (secolul al XV-lea-al XX-lea) cuprinde în ansamblul său biserica „Nașterea Maicii Domnului” (1824), biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (1740, strămutată aici din satul Hlăpești), paraclisul „Sfinții Ioachim și Ana” (1840), stăreția, chiliile (secolul
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
Iașilor, la Dealul Mare, unde este hramul Nașterii Precistei și Născătoarei de Dumnezeu, în zilele lui Io Ghiorghe Ghica Voievod, în anul 7168 (1659), septembrie 8"". Mănăstirea care s-a numit "Hadâmbu", după numele ctitorului ei, este un complex monastic fortificat, defensiv, construit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Biserica și zidurile sunt construite din piatră de carieră sub forma unei fortărețe, din cauza acelor vremuri vitrege când năvăleau turcii și tătarii, prădând mănăstirile. Ansamblul mănăstiresc vechi cuprindea biserica
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
deoarece în urma Decretului nr. 410/1959 mănăstirea a fost desființată. Când a vizitat aceste locuri în anul 1976 în vederea înscrierii schitului în monumentalul "„Dicționar enciclopedic de artă medievală românească”", reputatul istoric de artă Vasile Drăguț a găsit aici un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea, cu o biserică de mici dimensiuni, turnul porții servind și de clopotniță, plus construcții anexe aflate în ruină. Aflată pentru a doua oară în părăsire, Mănăstirea Hadâmbu a fost redeschisă în
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
de vrednicie altor binefăcători ai așezământului monahal. În prezent, la Mănăstirea Hadâmbu viețuiește o obște de 10 călugări, care împletește rugăciunea cu activitățile gospodărești. Pelerinajele de hramul mănăstirii (8 septembrie) atrag aici mii de credincioși. Mănăstirea Hadâmbu este un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea. Zidul de incintă are un plan dreptunghiular, fiind prevăzut la colțuri cu turnuri circulare, specifice construcțiilor cu funcții de apărare (cetăți) din acea vreme. Turnul de la intrare avea atât rol de
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
fapt s-a schimbat în 1816, când generalul Alexei Ermolov a preluat comanda armatei din Caucaz. El a trecut armata rusă din defensivă în ofensivă și a început construirea unei linii fortificate pe aliniamentul râul Sunja - Vladikavkaz, înființând puncte puternic fortificate precum Groznîi și Vnezapnaia. Ermolov a reformat întreaga structură a cazacilor, iar în 1819 i-a înlocuit pe atamanii aleși cu o serie de comandanți numiți de el personal. Cazacii de pe linia Transcaucaziei a luat parte la Războiul ruso-turc din
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
Courtenay, alege să participe la Prima cruciadă într-un al doilea val sosit în 1101, intrând în suita vărului său după mamă Baudouin du Bourg, conte de Edessa, care îl investește cu castelul și senioria de Turbessel, unul din punctele fortificate ale comitatului. În calitatea de vasal al contelui de Edessa participă la lupta de la Harran soldată cu înfrângerea creștinilor. În urma acestei lupte Josselin este luat prizonier înpreună cu suzeranul său. Întrând în conflict cu Balduin du Bourg, îi este luată
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
au fost înregistrați 1.213 locuitori, dintre care 633 români, 541 germani, 33 țigani, 5 maghiari ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 539 luterani, 377 ortodocși, 291 greco-catolici, 12 baptiști ș.a. În localitate se găsește o biserică evanghelică-luterană fortificată, din anul 1523.
Boz, Alba () [Corola-website/Science/300232_a_301561]
-
mare decât cea de azi; vezi Pădurea Hercinică). Romanii numeau această regiune "Agri Decumates" (teritoriile Decumates), o denumire de origine necunoscută. Unii au tradus expresia cu „cele zece cantoane”, dar nu este cunoscut ale cui erau cantoanele. Frontiera romană exterioară fortificată (limesul) din jurul zonei Germania Superior a fost numită „Limes Germanicus”. Cetele războinice de alemani au trecut frecvent limesul, atacând Germania Superior, și s-au deplasat în Agri Decumates. Ca o confederație, din secolul al V-lea, alemanii s-au stabilit
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
sunt descriși ca și cum aceștia au fost un trib. Soluția acestui puzzle, precum și a explica împrejurările istorice care au condus la alegerea "Decumates Agri" ca punct de apărare și concentrare a germanilor pot fi, probabil, găsite în atacul german asupra orașului fortificat galic "Vesontio" în 58 î.Hr.. Rinul superior și Dunărea par a forma o pâlnie îndreptată direct spre "Vesontio". Iulius Cezar în "Războiul galic" ne spune că (1.51) Ariovistus a adunat o armată de pe o regiune largă din Germania, dar
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]