1,882 matches
-
locul unde văzuse mai adineauri luminița aceea. Trei secunde mai târziu, primul camion se transforma într-o minge de foc. Urmaseră apoi alte două rachete, plecate din același loc, care loviseră celelalte camioane din convoi. Șoferul lui Mihailovici oprise mașina frânând violent. Își privea înspăimântat șeful, așteptând de la acesta noi ordine. Mihailovici rămăsese încremenit de uimire. Chiar dacă bănuise iminența unui atac, nu se așteptase ca acesta să fie atât de violent și nimicitor. Dacă inamicii săi voiseră să-i transmită un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să îl oprim! De acord cu dumneavoastră, numai că nu va fi atât de simplu. Ce vrei să spui? Păi, nu văzurăți ce de pistoale găsirăm jos? Sigur și ăsta e înarmat până-n dinți. Și, ce propui? Pohoață nu răspunse. Frână brusc și opri mașina în mijlocul drumului, astfel încât să nu mai poată trece nimeni pe lângă ei. Haideți, coborâți! Opriseră motorul, dar lăsaseră farurile aprinse și portierele larg deschise. Tânărul agent îl trase apoi pe șeful său după un mal de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
va întâmpla așa ceva. O lecție pentru viitor: o doctrină religioasă, oricât de influentă ar fi, nu reușește să încetinească mersul înainte al ideii de libertate individuală. De fapt, până astăzi, nici o forță - nici religioasă, nici laică - n-a reușit să frâneze în mod durabil acest mers înainte. Spre deosebire de alte imperii de până acum, în acest moment, Roma nu are rivali, ci numai dușmani: triburi venite dinspre răsărit, dornice să profite de bogățiile și de climatul din spațiul mediteranean, o hărțuiesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
lor. Ele preiau destul de rapid controlul asupra Americii Latine, asupra unei părți din Asia, Filipine și Coreea. Și de această dată, evoluția este în perfectă fază cu istoria Ordinii economice: ea se manifestă întotdeauna acolo unde nici un trecut sedentar nu frânează mobilitatea de care are nevoie, acolo unde burghezia poate căpăta puterea fără a fi nevoie să trimită la ghilotină nobilimea. începând din 1880, o teribilă recesiune face ravagii în nordul Europei, din Islanda până în Polonia, și se adaugă declinului englez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nu se zărea nici umbra vreunui polițist pe străzi, tentația de a trece peste oricâte semafoare roșii i-ar apărea în cale era puternică și comisarul nu-i rezistă. Nu fugea, zbura, abia ridica piciorul de pe accelerație, dacă trebuia să frâneze, o făcea în derapaj controlat, așa cum îi vedea făcând pe acei acrobați ai volanului care, în filmele în care au loc urmăriri cu automobile, îi obligă pe spectatorii mai nervoși să dea cu pumnul în scaune. Niciodată nu condusese comisarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pasiune. Mai rău, i se întâmpla câteodată să încurce lucrurile în rechizitorii. Spunând asta, nu fac o afirmație tocmai exactă. Mai bine ar fi să spun că uneori, când arăta faptele petrecute sau trăgea concluziile, i se întâmpla să-și frâneze debitul, să privească în gol și să nu mai spună nimic. De parcă nu mai era acolo, pe scena tribunalului, ci se găsea în altă parte. De parcă ar fi fost absent. Asta nu dura niciodată prea mult și oricum nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rău. - Unii bărbați, a continuat el, scapă din menghina asta. Poate că soțiile lor nu au ambiții sociale; poate că au dat, Într-o „carte periculoasă“, peste o frază sau două care le-au plăcut; poate că au vrut să frâneze roata de măcinat și au fost proiectați afară, așa ca mine. Oricum, printre ei se numără congressmanii incoruptibili, președinții care nu sunt și politicieni, scriitorii, oratorii, oamenii de știință, oamenii politici care nu s-au transformat În saci de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
invită ăia de la Piatra Neamț la festivalul lor, mergem, evident, cu Andros și Gonța îmi spune că ar fi haios să cobor din podul teatrului pe o frânghie. Ok, zic, punem frânghia, montez dispozitivul de coborâre, dar nu controlez dacă era frânat și îmi dau drumul. O iau puternic la vale, încerc să frânez cu picioarele, dar adidașii iau foc instantaneu, trec la mustață de marginea scenei și mă izbesc cu fundul de decor, îl scot din cuie și-l arunc cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Gonța îmi spune că ar fi haios să cobor din podul teatrului pe o frânghie. Ok, zic, punem frânghia, montez dispozitivul de coborâre, dar nu controlez dacă era frânat și îmi dau drumul. O iau puternic la vale, încerc să frânez cu picioarele, dar adidașii iau foc instantaneu, trec la mustață de marginea scenei și mă izbesc cu fundul de decor, îl scot din cuie și-l arunc cât colo, cad pe spate, dispozitivul de coborâre pleacă din recul înapoi, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
e întotdeauna o eroare, dar lumea așa crede și asta contează, de fapt. Rainer stă jos pe mal, tremurând și alb ca varul, încasează o scatoalcă și spune, n‑am vrut decât să te sperii, am știut exact când să frânez, sunt un șofer cu experiență, tăticule. Te‑ai speriat? Și dacă n‑ar fi funcționat frânele, hă? Și încă o palmă, una‑n stânga și una‑n dreapta. Tati era să se scape în pantaloni, din fericire a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scurți de aluminiu, din care ieșeau două piciorușe ce se căzneau amarnic să învârtă pedalele tricicletei. Cu tot efortul vădit, datorită condițiilor specifice vieții în imponderabilitate, băiețelul mai mult sta decât înainta, așa că „Bourul” îl ajunse curând și se înscrise frânând pe o orbită paralelă cu tricicleta. Comandantul Felix S 23 trase hubloul și scoase capul în cosmos: — Hei, puștiule! strigă el. De unde ești, mă? Puștiul întoarse capul cu greutate și-atunci văzură cu toții că suspina și-avea ochii roșii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
astea fără să-ți dai seama? — Ei, tovarășe comandant!... răspunse jignit Amărășteanu. Doar nu e prima oară când conduc! — Adică pilotezi, spuse Aciobăniței, că de condus eu conduc. E o nuanță. — Mă rog, pilotez, răspunse Amărășteanu. Da’ acum ce facem? Frânează, puse comandantul. Frânele merg? Pilotul încercă frânele. Mergeau. — Merg, răspunse Amărășteanu. — Păi cum merg dacă nu ne oprim? se enervă comandantul. — Asta mă-ntreb și eu, spuse tot mai tulburat pilotul. Poftim, am oprit și motoarele și viteza nu scade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu noi. Dar nimeni nu-i chemă. Ajunseră acum destul de-aproape de suprafața ușor vălurită a unei fețe a planetei cubice. Se zăreau deja liniile sinuoase ale râurilor, petele brune și verzi ale ogoarelor, cele albăstrui-lucitoare ale lacurilor. — Poți să frânezi sau să mă mai gândesc o dată la cine mi-a fost drag? întrebă comandantul. — Pot, zise pilotul. Frânele merg. — Nu se vede nici o localitate, spuse Aciobăniței. N-o fi locuită. — Și lanurile astea? arătă pilotul. — Or fi lanuri sălbatice, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vroiau să trăiască liberi și nu într-o colonie sovietică, au fost abil ascunse de urmașii acestora. La adăpostul generalizărilor postdecembriste, ne-am trezit cu urmașii lor, cu noua mască democrată, infiltrați în posturi de mare responsabilitate. Din aceste posturi frânează, de mai bine de 20 de ani, democratizarea reală a societății românești. Ce „Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara din decembrie 1989”? Care „Punct 8”, care proclamație? Bunicuța, a lucrat ca la carte. Cu măiestria-i cunoscută a dat liber
TABLETA DE WEEKEND (45): JUSTIŢIA-I MOARTĂ-N COTEŢ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364421_a_365750]
-
tot mai mult în afara lui” ... „ Libertatea este puterea spirituală care crește între real și proiectarea idealului” ... Lumea începe să semene tot mai mult cu un film și tot mai puțin cu o carte” ... Râsul este o reacție la tot ceea ce frânează mersul înainte... El nu se opune seriozității, sobrietății, nici chiar tristeții. Râsul se opune plânsului ... Ce este remediabil nu provoacă nici râs, nici plâns”. Am putea da pagini și pagini cu citate, din „Confesiuni” (1998)., din multe volume ale lui
H.WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364547_a_365876]
-
tot mai mult în afara lui” ... „ Libertatea este puterea spirituală care crește între real și proiectarea idealului” ... Lumea începe să semene tot mai mult cu un film și tot mai puțin cu o carte” ... Râsul este o reacție la tot ceea ce frânează mersul înainte... El nu se opune seriozității, sobrietății, nici chiar tristeții. Râsul se opune plânsului ... Ce este remediabil nu provoacă nici râs, nici plâns”. Am putea da pagini și pagini cu citate, din „Confesiuni” (1998)., din multe volume ale lui
HENRI WALD, HOMO LOQUENS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363282_a_364611]
-
numai liniște nu este, că difuzoarele sunt la maximum, indiferent de film. Iar desenele animate sunt pline de țipete și de zgomote puternice. Orice ar fi, măcar voi sta pe scaun. Parcurg exact un kilometru, când mașina trage puternic dreapta. Frânez. Cobor și constat că am pană. Asta mai lipsea! Nu mai pot! Simt că explodez. Aici, în mijlocul câmpului în cel mai nenorocit loc, mașina mea face pană! Incredibil! Deschid porbagajul. Scot roata de rezervă și mă apuc de treabă. Cricul
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
întrebare, deoarece geniile posedă resurse nebănuite de rostire întru eternitate... La celălalt pol se situează viața plină de neprevăzut și privațiuni a inegalabilului François Villon, precum și aceea a pictorului Vincent van Gogh. Dar creațiile celor doi, mai degrabă impulsionate decât frânate de precaritatea mijloacelor materiale, și-au ocupat cu autoritate locul binemeritat din loja de onoare a culturii universale. Așadar, o situație materială bună poate fi socotită cel mult ca o posibilitate în plus pentru împlinirea celor hărăzite de favoarea divină
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
am mai scăpat de ei pînă la București. M-a pufnit rîsul. Uite ce gînduri îmi trec mie prin minte. Ajunsesem deja la Otopeni și trebuia să mă concentrez. Intrarea în București este obositor de aglomerată. Mai mult trebuia să frînez, decît să accelerez. După ce mi-am terminat treburile, spre seară, m-am întîlnit cu Rodica. E tare drăguță și îmi face plăcere să discut cu ea. Fata, bărbatul, serviciul, gătitul, maică-sa ... subiecte cu duiumul. Rodica are umor și e
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
de coasă, cu spinările frînte de poloagele răsturnate cu furca, bărbații aceștia se plîngeau de munca grea cu o mîndrie nedisimulată și nu se lamentau de greutățile vieții. Unul dintre ei, ars de soare, cu mușchi de atlet, povestea cum frînează căruța încărcată cu lemne, cînd urcă dealul: Cînd obosește calul, răsuflă de zici c-o să crape, amețește și cade lat pe-o parte și greutatea căruței îl trage la vale și îl face praf, bucăți se face pe pietre. Da
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
cînd urcă dealul: Cînd obosește calul, răsuflă de zici c-o să crape, amețește și cade lat pe-o parte și greutatea căruței îl trage la vale și îl face praf, bucăți se face pe pietre. Da' frîna de la roată?! Ce frînă?! Ce vorbești?! Frîna o pui la vale, să nu vină căruța peste cal. La deal trebuie s-o proptești, atunci cînd se odihnește calul. Și ne-a explicat că are un fel de pinten montat la oiște care, în mers
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
Cînd obosește calul, răsuflă de zici c-o să crape, amețește și cade lat pe-o parte și greutatea căruței îl trage la vale și îl face praf, bucăți se face pe pietre. Da' frîna de la roată?! Ce frînă?! Ce vorbești?! Frîna o pui la vale, să nu vină căruța peste cal. La deal trebuie s-o proptești, atunci cînd se odihnește calul. Și ne-a explicat că are un fel de pinten montat la oiște care, în mers, se tîrăște pe
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
și de o stea, alcătuind lanțul enigmatic de sinapse care-mi reconstruiește în fața ochilor amfiteatrul cu valurile lui succesive și cu șanțul din mijlocul arenei. Acolo au luptat gladiatori, iar sângele lor negru s-a infiltrat în pământul umed. Doru frânează brusc în spatele unei căruțe pline cu dovleci galbeni. Plouă din ce în ce mai tare, ștergătoarele bat ritmat din aripile de cauciuc. Printre ruine a dat colț iarba. Firele verzi, însetate de lumină, dantelează oasele cetății, îngropând, milimetru cu milimetru, craniul poros în care
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
dreapta! La dreapta era o prăpastie. Norocul meu că glasurile autoritare mă lasă rece, altfel ajungeam rece pentru vecie. Am auzit că un roboțel din ăștia noi te împiedică să intri în mașina din față sau în peretele din spate - frânează în locul tău. Un alt roboțel te împiedică să părăsești banda, foarte util dacă adormi la volan. Pentru parcări automate au apărut o mulțime de sisteme diferite. Așa că, reunind toate astea, cred că în curând vei putea să te urci în
TEHNICA MODERNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368367_a_369696]
-
un scrum de țigară din drum... Și drumul, și ploaia, și parcul răspund cu un imn funerar... E frig, e vânt, e pustiu azi, în parc, în Cișmigiu... Răsare și-o lună prin ramuri amare O lună bolnavă de dor... Frânează-o mașină în drum și-un plânset aud în ecou. Un plânset, un plânset, un plânset... E-o toamnă târzie acum... (foto & desen: Daniel Petrilă) Referință Bibliografică: Toamnă / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI
TOAMNĂ de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367564_a_368893]