282 matches
-
dejunul numai pentru noi. După ce am sfârșit și siesta, împrospătat de somnul după-amiezii, am descoperit că Sophie tot nu venise. Starea de nervi îmi era însă mai bună și, apărat de haine călduroase, am ieșit pe terasă : aerul avea o frăgezime dulce, foarte sănătoasă, de care am gândit că e bine să profit. Am cerut să se aducă măsuța și fotoliile de răchită, ca să luăm aici cafeaua. Ploaia se oprise și picături diamantine scânteiau pe trandafirii care au înflorit zilele acestea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar fi exprimat dorința de a sărbători împreună cu mine această zi în care poate soarta războiului nostru se va schimba. Răspunsul m-a măgulit, cu toate că la plecare n-am putut să nu observ cu strângere de inimă obrazul lipsit de frăgezime al lui Marie-Liliane și silueta ei, tot mai greoaie. 23 septembrie 1916 Descurajarea a pus acum stăpânire pe toate inimile !... Tabloul dezastrului de la Sibiu devine tot mai complet, pe măsură ce aflăm amănunte de la cei ce au scăpat din încercuire, unii trecând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nu i-am vegheat bolile copilăriei, nu m-am topit de durere și iubire asistîndu-i, iernile, fierbințeala trupului febril pe care numai un copil o poate trăi cu patetismul începutului ca pe un memento al epuizării finale; pentru că numai în frăgezimea unui obraz de copil febra se vădește în toată puritatea ei, numai pe buzele unui copil bolnav murmurul și delirul își păstrează prestigiul intact, numai în ochii rătăciți ai unui copil neajutorarea este infinită și suferința completă, uimită și, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rodul suferințelor noastre își păstrează o maturitate neatinsă și viața este mai puțin pierzanie, acordată ultimelor ei rosturi. Nu crești decât la unison cu o agonie-n floare. Prin sentimentul morții, facem viața complice cu absolutul, chiar dacă-i răpim din frăgezime. Închiși în marginile individuale, ce-am face fără ispita de dezmărginire a morții? Doar murind am fost mai mult decât mine, murind rodnic, germinând în vis și forță o agonie ondulată. De ce sfârșit m-aș înfrica, atunci când l-am anticipat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cer senin îți trezește icoana lucie a unui creier de imbecil și viața îți pare mai comică decât un sfânt zburdalnic? Dacă izvoarele Alpilor mi-ar spăla mintea și mi-ar răcori inima! Doar așa aș fi vesel să descopăr frăgezimea neștiinței, și nu să rumeg în munți și-n șesuri, pe mări și pustiuri curiozitatea fatală a lui Adam, izgonindu-mă prin veghe din mine însumi. Să trăiești toată viața drama păcatului și uneori să te simți așa de pur
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o lume către cealaltă. Adică ceea ce numim animator cultural. Cam așa, un entertainer, niște buni mijlocitori, oameni cum sunt Mircea Dinescu, Stelian Tănase. Și Patapievici, în felul lui, a învățat în timp să coboare din empireul filosofic către o anumită frăgezime, un anumit firesc al prezenței. Mulți dintre cei care vă urmăresc la Pro TV sunt cititori de ocazie, unii poate nu au nici interesul să intre în meandrele lumii literare. Pentru aceștia v-aș întreba: are rost să ne alarmăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
regele parfumurilor“, Victoria, care și-a „câștigat un mare nume la circul nobleței“. Dept urmare, comercianții Îndemnau cititorii să cumpere de aici „Estractul de ylangilang și Bouquet de de Manille“ - al cărui Întrebuințare „Întărește pielea și păstrează colorul feței În frăgezimea și frescheța funeței“ - și să-l folosească În locul tuturor coloniilor, inclusiv În locul coloniei de Florida (astăzi comerciantul ar fi acuzat de publicitate agresivă, Împotriva altor mărci). Tot la Parfumerie Victoria, se mai comercializau „Oleiu și Pomadă Miranda“, care „Întăresc și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
scut de apărare din propriile visuri transpuse în imagini verbale și ritmuri. Construiesc o meta realitate ce desfide orice lapsus existențial. Forțele malefice colcăind în subsolurile lumii rămân departe de spațiul ideal al poeticului, acolo unde miracolul devine posibil: recreata frăgezime a limbii conferă o nouă consistență trăitului. Acești inși sunt „nebunii” istoriei, individualități consemnate documentar acum două mii, două sute de ani, sau acum două-trei zile... Unii au avut puterea să incendieze o epocă, alții au rămas pentru 164 totdeauna acoperiți de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
scut de apărare din propriile visuri transpuse în imagini verbale și ritmuri. Construiesc o meta realitate ce desfide orice lapsus existențial. Forțele malefice colcăind în subsolurile lumii rămân departe de spațiul ideal al poeticului, acolo unde miracolul devine posibil: recreata frăgezime a limbii conferă o nouă consistență trăitului. Acești inși sunt „nebunii” istoriei, individualități consemnate documentar acum două mii, două sute de ani, sau acum două-trei zile... Unii au avut puterea să incendieze o epocă, alții au rămas pentru 164 totdeauna acoperiți de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
un spațiu de devotement și pentru ținutul său natal, Basarabia. Poezia erotica a poetului basarabean În contextual teribilei drame ale Întemnițării este caracterizată de criticul Mihai Cimpoi ca o “Opera recuperatoare, febrilă ce transformă duritațile și asprimile În gingășii și frăgezimi, fulgerul În rouă, negurile În zăpezi, gândurile Însângerate În gânduri Înfirorate și Înmiresmate.” Poetul nu a Încetat niciodată, În nici o Împrejurare să spere În zile mai luminoase mai bune mai drepte. În anii târzii când ne-am revazut pentru ultima
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
multor publiciști de mucava, grafomani insațiabili și veleitari agresivi. Fațetele multiple ale personalității regretatului nostru concitadin cuprindeau încă una definitorie: chemarea scriitorească. Volumul de debut, Sorin și Sorina, apărut la Editura Ion Creangă, București, 1988, cuprindea povestiri nutrite din universul frăgezimilor infantile, cu doi protagoniști ce purtau numele copiilor legitimi ai autorului. Cartea anunța o carieră literară, în pofida anvergurii modice și a temei comune. Volumul Chip dulce de copil, depus în 1989 (an fatidic!) la aceeași editură, n-a putut vedea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se ruga ca femeia moartă, odraslă și soție de rege, să fie îngropată după datini, dacă va fi găsită vreodată. Urmează atunci o scenă a cărei ambiguitate ne amintește întru totul de scenele finale din Poveste de iarnă: uimit de frăgezimea, de prospețimea tenului moartei (așa cum cei ce priviseră statuia Hermionei fuseseră uimiți de naturalețea ei), Cerimon evocă, printr-o referire la Egipt, posibilitatea „reaprinderii focului vieții” într-un corp inert, cufundat în somnul său de veci. Cerimon își dă seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ți se facă dor până și de urâtul local, nu poți părăsi lumea de zgomote și stridențe care te ține treaz și în somn fără să nu surzești în altă parte. Și tăcerea în limba ta e mai plină de frăgezime decât în orice altă limbă, oricât de poliglot și de instruit te-ai crede. Dacă istoria ar lua un alt curs, poate aș pleca (de pe pământ), dar istoria este aici o Dunăre bătrînă care seacă și se umflă după măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tinere și fragede pentru biryani. Domnișoara Jyotsna și domnul Gupta se ridicau la înălțimea ocaziei, plini de entuziasm, strigând la membrii formației și la cei care se ocupau de instalarea cortului că sunt prea leneși, gustând kebabul ca să-i verifice frăgezimea, așteptând rudele la gară, alergând plini de bucurie la croitori și înapoi cu plase pline-ochi. Nu era momentul să dezamăgească pe nimeni. Lui Sampath i se dăduse în grijă să umple paharele cu șerbet sau să le spele odată ce fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tocmai de aceea se simțea mai tare neîngrijirea. In boschetele tunse pe jumătate, ramuri răzlețe se înălțau ridicol. Florile aduse până la dezvoltare, apoi părăginite în plină eflorescentă, ceea ce făcea mai vizibil necazul lor, amestecul de putregai al corolelor bolnave cu frăgezimea celor care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul era puțin noroi, de-a lungul moșiei întregi, o priveliște de incurie a holdelor totuși bune. Porțile închise ermetic și o stație lungă până când vizitiul să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cineva." Dar nu se mișcă. Un alt gând îl chinuia acum: Sunt oare cu adevărat morți? Ca să se convingă, îngenunchie lângă X. Fără să-și dea seama ce face, își puse palma pe cutia de plastic care conținea toracele lui . Frăgezimea carnală a substanței îl făcu să-și tragă înapoi mâna cuprins brusc de repulsie. Și totuși era dificil să-l considere o ființă umană. Se forță să se aplece deasupra obrazului ca să asculte. O boare călduță, ritmică, îi mângâie urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
iubirea. Dar cînd pe toate le-am distrus voind să-mi fac bine, cînd m-am pierdut ca Narcis din iubire de mine, cum să dăruiesc celorlalți dragostea? Și chiar dacă m-ar bucura alinarea ființei alăturate, cum să nui sparg frăgezimea de porțelan? Păcat că Doctorul a plecat. Aș fi voit să-l întreb, din nou, cum trebuie să iubesc ca să nu distrug? Se vede că injecția lui a fost inutilă. Adorm doborît de oboseală și mă trezește gîndul cum îi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la rang înalt în lumea nevăzută. știm, de asemenea, vedem, simțim, auzim, pipăim zilnic și în fiecare clipă a vieții noastre frumusețile pe care Dumnezeu ni le-a oferit la tot pasul: frumusețea culorilor, armonia sunetelor, finețea ierbii, gingășia mugurilor, frăgezimea frunzelor, parfumul florilor, perfecțiunea corpului, frumusețea tinereții. Toate contribuie la buna noastră dispoziție, la refacerea echilibrului nostru zilnic, la înfrumusețarea vieții noastre. Dacă Dumnezeu iubește frumusețea, prospețimea, culoarea și farmecul, de ce tinerele (frumoase prin însăși tinerețea lor) care studiază la
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vizual? Desigur, pe ici și colo se lămurește câte o armonie a naturii auzită cu preciziune. Astfel, când ni se sugerează acel cântec al creațiunii, deopotrivă cu foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Timbrul). Alteori sunt minunate spectacole ale ochiului, frăgezimi matinale sau tragedii crepusculare. ă...î Am nesocoti un aspect esențial al poeziei lui Barbu, dacă n-am ține seamă de acel fel de a considera înfățișările lumii în dependență de arătările cerului. Aproape nu este poezie a Jocului secund
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
situez pe Zenobia în cadrul ei real, nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că de prea multe ori cuvintele întunecă ceea ce vor să spună; un amărât de fard peste paloarea feței n-ar fi în stare să redea vederii nimic din frăgezimea ei lăuntrică; în plus, ea bombăne mai toată ziua (încă de mică bombănea jucându-se cu păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e de o încetineală uimitoare; în plus, ea e nespus de dură și de blândă în același
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oglinzii. Profesorul rămase o clipă locului. Din oglindă, îl scruta privirea severului Tavi. Zâmbi, schiță un salut javrei, scoase geanta de pe umăr, dar se răzgândi. Nu o atârnă, intră cu ea în sufragerie. — Superbă zi, scumpă doamnă. O limpezime, o frăgezime, o șovăială! Nu mă mai săturam să întârzii pe străzi, prin stații, nu mă mai săturam. Pe noi,captivii, primăvara ne turbează, ne înnebunește, asta e. Pe masă se aflau deja pregătite tava și cafelele. O surpriză, într-adevăr. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dirijorul tânăr pe scaunul celuilalt, scheletul lui, iar peisajul era alcătuit dintr-o pânză de șină lucitoare sub lumina proiectoarelor de cale ferată, cu albastrul lor extraterestru luminând chipurile acarilor cu o paloare pe care ți-o dă subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că tot am plâns pe umărul ei, studenția întreagă, că nu mă ia Maestrul de nevastă, că se desparte de mine, cum să fac eu?, haide să punem de-o strategie... Frumoasa Neli se uită iar, lung, la Căpșuna, la frăgezimea ei, domniță, aveți o gură frumoasă!!!, remarcă femeia. — Gura mea-i formată pe pulă, își spune Cezarina replica, o știe de mult, făcuse succes cu asta, aștepta aplauze și acum. Când povestea ea unui bărbat și ajungea cu textul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
secret și împreună trebuia să-l păzim cu grijă. În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii? îndată ce taina se dă pe față, dragostea vestejește, își pierde frăgezimea, vraja, devine ceva obișnuit, de toate zilele. Vestea leșinului Mihaelei se răspândi ca fulgerul în toată mansarda, dezlănțuind o avalanșă de ironii: ― Contesa leșinată! tragedie în opt acte, striga patetic Charlot. ― Era bine cu ea în brațe? mă întreba insinuant
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca pe o străină. Doamne, n-o mai cunoșteam. Avea fața palidă, suptă, parcă zăcuse luni întregi în spital, luptând cu moartea. În jurul ochilor se iviseră cearcăne vinete, iar privirea nu mai semăna cu a ei. Unde era Mihaela, unde frăgezimea, neastâmpărul și frenezia ei de viață? Mă duru că o găseam așa de schimbată față de cealaltă pe care o purtasem în mine. Cât trebuie să fi suferit! Și asta numai din cauza mea. Pentru că un gând scelerat mă îndemnase să-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]