240 matches
-
filosof, Cantemir nu pare a face parte din aceeași epistemă cu John Locke, Descartes, Bacon sau Leibniz. El se situează între epoci, preluând și deformând principii din teosofia lu van Helmont, mai puțin aspectele legate de experimentul științific. Principele subordonează fragmentarismul cunoașterii omenești (obținut prin metodele clasice pe care le recomandă filosofia) coerenței adevărului revelat; lumea nu poate fi înțeleasă decât trecută prin oglinda Scripturilor acesta este, de fapt, mesajul lui Cantemir. Adevărul acolo se află, iar la el are acces
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
loc, adecă străin, deci nare simț is toric, deci e incapabil de a guverna.<ref id=”1”>Mihai Eminescu, Opere, ediție îngrijită de D. Vatamaniuc, prefață de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, vol III, Publicistică. Cores pon dență, Fragmentarism, p. 965.</ref> Din acest unghi de vedere al recitirii formelor fără fond, tradiția este cheia de boltă fără de care guvernarea unei națiuni nu se poate imagina. Ostilitatea lui Eminescu este îndreptată, în descendență junimistă, spre cei pe care editorialistul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Proiectului de Istorie Literară), abordarea este o "traducere" a Școlii Analelor în limbajul istoriei literare, o reacție la neopozitivism, necontaminată însă de relativismul impresionist (benefic uneori, aș adăuga). Istoria literară, spun coordonatorii, nu este simplă factologie, ci contextualizare. Mai mult, fragmentarismul, continuitățile și discontinuitățile, figurile bîntuitoare rescriu istoria. Cum să te descurci în acest hățiș conceptual atît de strîns și să menții dreapta cumpănire cînd, pe de o parte, istoriile literare naționale au intrat în desuetudine, iar pe de altă parte
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
vehicul al libertății și al gratuității spiritului, păstrîndu-și, însă, întreaga sa autoritate materială și demnitate formală, în cea de-a treia etapă, mai exact în imediata noastră contemporaneitate, el este recuperat, ca formă reziduală, din chiar proximitatea neantului. Derizoriul și fragmentarismul contemporaneității își găsesc, așadar, o rimă perfectă în încercarea artistului de a construi propria sa lume din elemente ale hazardului, din așchii, din bucăți, din ipostazele perfecte ale nimicului. Lemnul astfel recuperat fizic, dar fără noblețea inițială și fără prestanța
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
romane (Matei, Eva), între care aparent nu există nici o legătură. Cu toate acestea, unitatea este dată nu numai de prezența personajului Eva în ambele romane, ci și de tehnicile postmoderne similare folosite în construcția celor două părți ale cărții, prin fragmentarism, decupaj epic, autoreferențialitate, parodie, autoparodie etc. Marea temă a romanului este scriitura, căreia i s-ar putea subsuma o temă a iubirii (între Matei și Eva în masura în care, descifrând textele ce formează cele două romane constitutive, reconstituim și
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
secțiunea Cartea de istorie literară, în Top Literar 2005. Tot Dan C. Mihăilescu considera apariția volumului III din "C. Radulescu-Motru. Viata si faptele sale" de Constantin Schifirnet ca încheierea unuia din proiectele „de mare, invidiabilă anvergură în lumea roasă de fragmentarism și foiletonism a istoriei noastre literare” Lucrarea "C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale" a primit premiul Academiei Române pe anul 2005. S-a afirmat că Schifirneț ar fi renunțat, după 1989, la studiile despre tineret pentru a se ocupa de Constantin
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
definiți: „talentul personajului" (potențialul marilor personaje de a permite interpretări noi, în funcție de epocă, mediu sociocultural, talent regizoral și actoricesc) și „cultura rolului" (pregătirea culturală a actorului, cunoașterea epocii în care evoluează personajul interpretat etc.). Lucrările secvențe, deși dominate de același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții: de exemplu, supralicitarea lui Aurel Baranga - și sunt deschise la inovație - studii despre teatrul experimental în "Prezența teatrului" (1968) și, tot aici, despre viziunea regizorală a
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
personajului, cele două literaturi explorează subiectivismul, renunță la realitatea exterioară, pentru a examina stări interioare de conștiință (exemplu modernist fiind „fluxul conștiinței” în maniera Virginiei Woolf sau a lui James Joyce). În plus, și literatura modernă și cea postmodernă explorează fragmentarismul în narare și construcția (exemplele moderniste, sunt Virginia Woolf, operele dramaturgului suedez August Strindberg sau ale autorului italian Luigi Pirandello). Spre deosebire de literatura postmodernă, creația modernă a considerat fragmentarea și extrema subiectivitate drept expresii ale unei crize existențiale, ale unui conflict
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
care în vechile compoziții romantice, neoclasice sau academiste nu-și aveau locul. Se poate constata că vechile compoziții care se încadrau în geometria regulată (trapez, piramidă) au fost abandonate, îl locul lor fiind prezente asimetriile, unghiuri de vedere insolite și fragmentarismul, totul fiind centrat ca țintă spre decorativism. Dacă în pictura de gen, Baltazar a folosit o manieră impresionistă prin care s-a preocupat de observarea detaliilor oferite de natură și, dacă în pictura istorică artistul s-a dovedit a fi
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
care în vechile compoziții romantice, neoclasice sau academiste nu și-au avut locul. Se poate constata că vechile compoziții care se încadrau în geometria regulată (trapez, piramidă) au fost abandonate, în locul lor fiind prezente asimetriile, unghiuri de vedere insolite și fragmentarismul, totul fiind centrat ca țintă spre decorativism. Procupări similare în Apusul Europei le-au avut grupul prerafaeliților englezi - Pierre Puvis de Chavannes și Gustave Moreau, unii nazarineni germani sau rușii - Mihail Vrubel, Andrei Riabușkin, Victor Borisov-Musatov și mulți alții. La
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
imaginativă, Florin Preda-Dochinoiu dezvoltă în acoladele registrelor sale o fantastă viziune asupra lumii și vieții, dimpreună cu o senzație de disconfort existențial. E, de fapt, privilegiul marilor artiști, de a percepe «în infraroșu» interdeterminările și discontinuitatea lumii materiale, impetuozitatea și fragmentarismul ei, reificările și disoluția magnetismului existențial. E, în aceste desene, o lume plină de transfigurări metaforice și de substanță jertfelnică, cerându-și clipa de grație și mântuire, în imagini fie ale răstignirii, devoțiunii, jertfei, altruismului, răscumpărării, pocăinței, ispășirii, salvării, mântuinței
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
o metafizică a transfigurărilor estetice. Compunând imagini complexe - combinând regnuri și fragmente dispărute - artistul vede dincolo de structuri reificate și fenomene, în lumea arhetipurilor și ideilor generale, de unde și sublimata tendință de esențializare a mesajelor criptice. Convocat de spiritul autenticității reificante, fragmentarismul artei grafice tinde la o semnificație mai generală a ideii, degajând astfel o puternică impresie de modernitate și esențialitate în memorabilele transfigurări estetice.” “Dacă tot și-a propus «pași pe cer», îi doresc, lui Florin, să meargă atât de... încet
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
simfone cromatică de griuri, brunuri și ocruri spre deosebire de “dansurile la izvoare” I și II cu explozia lor de rubinuri, hematite, granate și rodii... Trebuie remarcată o evidentă deosebire, între volumetria generată de curbe și șerpuiri de flacără, la Picabia, și fragmentarismul cubist. Picabia vede ca și Apollinaire în cubism, o căutare a purității în pictură, calea picturii pure. Privitorul se simte asaltat însă de un paroxism senzual și senzorial. Trăiește vertijul, căutarea febrilă a senzațiilor tari. De unde și referința la motricitate
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]
-
în aceeași apă. Probabil că presa va reproduce pe capete imaginea cu posteriorul Mădălinei, decupându-l dintr-un context în care fiecare cadru are o justificare. Sorrentino continuă și în Youth practicarea unui postmodernism inteligent, fără ostentația exercițiului gratuit, un fragmentarism adecvat aici fluxului memoriei, tristeții neputințelor de tot felul, regretului pentru tot ceea ce nu a fost dus pînă la apă. Din rupturile de viață acompaniate, de multe ori, de un fel de haz de necaz, sunt refăcute imagini ale trecutei
Cannes 2015. Când Mădălina Ghenea îl fotografiază pe Sir Michael Caine by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102035_a_103327]
-
a reușit să supraviețuiască până astăzi. Creația sa plastică reușește să arate un proces îndelungat de definire a mijloacelor tehnice și formale prin care artistul a transpus de fapt propriile trăsături intelectuale în cadrul unui discurs plastic propriu și original. Datorită fragmentarismului moștenirii pe care a lăsat-o în urmă, critica de artă a reușit să stabilească etapele majore ale creației artistului. Astfel, în perioada penultimului deceniu al secolului al XIX-lea se poate vedea în lucrările sale eforturile acestuia pentru depășirea
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]