254 matches
-
din greu. Din pricina fugii, Ghazal, care împlinise treizeci și nouă de ani, învățase din tinerețe ceea ce femeile știu doar când viața o ia înaintea lor: că dragostea care vine și trece e doar un vârtej, nu un taifun. Dar de la „franțuzul“ întors pricepuse muțenia simplă a celor care, crezând că au încheiat de iubit, cheltuiseră toate cuvintele. Mergeau cu taxiul prin Teheran, duși de un mutilat de război, șoferul Omid, cu amândouă picioarele amputate. Mașina lui adaptată cu două manete pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Pantofi, de o măsură deosebit de mică, monopolizează rafturile de jos. În fața șifonierului, o ușă pe jumătate deschisă lasă să se Întrevadă o Sală de Baie. Uși batante În fundal”. Intră Autorul - Teogonistul nostru În persoană - „servil, precedat de un Valet franțuz, În Jachetă de mătase albă și șorț de batist”. Astfel sunt cele două Secte care, În momentul de față, Împart cea mai instabilă parte a Poporului britanic; și agită această veșnic tulburată țară. Pentru ochiul Observatorului politic, relațiile lor reciproce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
jos ca să dau pe gât o ceașcă de cacao călduță de pe suprafața căreia pescuiam din mijloc un rotocol de pieliță cafenie boțită. Diminețile erau aglomerate și activități precum lecțiile de box și de scrimă pe care mi le dădea un franțuz foarte elastic, Monsieur Loustalot, fost Întrerupte. Acesta venea totuși, aproape zilnic, ca să facă box sau scrimă cu tata. Eu dădeam buzna, pe jumătate Îmbrăcat cu haina de blană, din salonul verde (unde mai rămânea mult timp după Crăciun miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tărie de acum. Simt cum vasul meu se umple cu apă curată, limpede, poate chiar tămăduitoare. Întâlnit în stație iar cu Nela. Tot mai buhăită, umflată, nervoasă. Spune că iese la pensie, anticipat, nu mai rezistă. Noii lor patroni (niște franțuji) se poartă mizerabil. Îi tratează ca pe sclavii din colonii. Directorul lor spune că chiar a fost în Mozambic, a condus o firmă acolo și angajații năpăstuiți au vrut să-l împuște. E furioasă mai ales de neputințele ei, boli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-L caut. Mi-a deschis poarta. Mi-a arătat calea. Trecut de timpul crâșmelor, Biblioteca mă primește, zi de zi, lăsându-mă să-mi urmez pașii spre măreția înfrângerii. Citisem în nu știu ce carte (sau poate văzusem într-un film?) că franțujii, când pun capăt relației cu o femeie, o invită la un restaurant și petrec câteva ceasuri. Un fel de cină de adio, destinsă, ca și cum în ducerea clipelor cât mai plăcute îngropi povestea de iubire asfințită. După întâmplarea din tren, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mi s-a întâmplat aici ceva de poveste și, din nefericire, unii au antrenat și numele tău în istoria asta. La cocteil participa și Jean-Pierre Berger, futuristul întârziat, cum îi spun criticii, un dandy retro, cum îl caracterizez eu pe franțuz. Omul are oarece talent, trebuie să recunoaștem, ține prima pagina a ziarelor mondene, dar nu este neglijat nici de critici. Este o voce interesantă, distinctă, în concertul celor răvășiți de chemarea penelului. Chiar mi-a făcut plăcere să discut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un artist, poate să te facă să nu-ți poți stăvili pornirile către zâmbetul sarcastic. Jean-Pierre mi-a prezentat-o, într-un cerc mai restrâns, chiar și pe soția sa, o doamnă fermecătoare. Când eram pe picior de plecare, galantul franțuz s-a apropiat de mine zâmbind. Credeam că-l dă politețea afară din casă și vrea să mă salute. Dar Jean-Pierre, tot... Jean-Pierre. A intrat brusc în subiect: "Ce-ai zice de o cină prelungită în doi, chiar în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de vizitatori săptămânal, dacă nu știe el de autorii ăștia, ei nu există. Nu te-a citit Manolescu, nu exiști. Ce-i pasă lui că Philippe Lejeune și-a mâncat ultimii ani din viață cu asta. Bine, bine, ăla e franțuz, iar ăștia care scriu pe netul românesc nu-s prea grozavi. Mai ales fiindcă nu se adaptează mediului, Înlocuiesc pur și simplu foaia de hârtie cu pagina web. Uitați-vă la Vakulovski. Dar, din când În când, tot mai apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Dă-l fă Nuțo mai încet! Da’ ce, Gicule, ești paralizat? Dă-l tu! Ce-or da ăștia volumul așa tare, măi frate! Păi altfel cum vrei să intrăm în Europa, femeie? Așa se face și la americani, și la franțuji, și la nemți, că cică să învețe omul că fără pâine se mai poate, da’ fără deodorant Rexona, ba! Să învețe că-i om civilizat, bre, se dă cu șmacuri și mănâncă fleici, nu tocană, ce, nu știu eu? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
joace. Căci multe-l doreau, de isteț și harnic ce era. Când a început războiul cel mare, Petrache, ca și alți flăcăi, a fost dus în război. Și cum P.P. Carp îl cunoștea pe Petrache îndeaproape, i-a sugerat Generalului Franțuz, să-l ia pe Petreache ordonanță. Așa a ajuns Petrache ordonanță la Paris. Dar Stavarache se topea de dorul copiilor. Iată ce spunea odinioară Ion Olaru din Tansa, un mare meșter popular, adică olar, probabil că strămoșii lui au fost
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de pușcărie fără imunitate, că de aia s-a și îmbolnăvit de gripă spaniolă turcească. Spaniolă-turcească? Imposibil, că nu există. Ba ezisă fiincă era, c-a învățat singur și autodidact spaniola de la un turc, așa cum germana o prinsese de la un franțuz de la mititica din Austria care o învățase de la un scoțian venit din Australia ca să-nvețe de la un spaniol franceza vorbită. Și? Și n-a învățat-o. Era greu de cap. îl ținea de sub barbă așa, ca matale, de teamă c-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
scrie înapoi (Misail Călugărul)”. De ce m-oi fi oprit tocmai în fața bisericii Sfântul Nicolae domnesc, nu știu prea bine... Poate pentru faptul că ceea ce vedem astăzi nu mai este zidirea slăvitului Ștefan vodă, ci o zidire nouă din 1888-1904 a franțuzului Lecomte du Nouy. Unde sunt contraforturile bisericii, unde-i clopotnița din care la 10 iunie 1672 a strigat hogea pe când sultanul - la invitația lui Gheorghe Duca voievod - a vizitat biserica mănăstirii Cetățuia? Unde-i tipografia de carte românească din vremea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
atît de aproape de baleniera străină, încît Stubb se jură că vede mînerul sapei sale printre saulele încolăcite în jurul cozii uneia dintre balene. Ă Frumos animal e șacalul! exclamă ei rîzînd batjocoritor, la prova balenierei noastre. Știam eu că broscoii ăștia franțuji n-au habar de vînătoare. Li se întîmplă să-și lase la apă ambarcațiunile cînd văd niște brizanți, pe care-i iau drept jeturi de cașalot, da, zău! Ba, uneori pleacă din port cu cala plină de lăzi cu luminări
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
imperturbabilul și solemnul Bunger, adresîndu-i-se lui Ahab, cu o mică plecăciune - căpitanul meu e glumeț cîteodată, cred c-ați băgat de seamă și dumneavoastră, da și debitează multe vorbe de duh. Dar aș vrea să spun, en passant, cum zic franțujii, că, în ce mă privește, eu, Jack Bunger, fost membru al cuviosului cler, sînt total abstinent - nu beau niciodată... Ă Apă, asta nu bea niciodată! exclamă căpitanul. Apa îi provoacă un fel de crize, crize de hidrofobie... Să n-audă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de "invitație", ori îi spune că-i "ariéré": " - Ce sunt? ...rierel? Mări, ce vorbe sunt aestea? Ha, ha, ha... Auzi înghitație, rierel, bonjur? Auzi parascovenii pocite?... Nu cumva, soro dragă, s-o mutat țara Moldovii din loc?... Nu cumva suntem franțuji, nemți, jidovi ?... și noi, ca niște proști, ne credem tot moldoveni?... Ha, ha, ha, rierel, înghitație!" Enache Damian își iubește țara: " - ...Țara Moldovei îi binecuvântată de Dumnezeu! Și cine nu știe s-o iubească și s-o prețuiască nu-i
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Doi specialiști francezi în domeniu zic așa: "Ei sînt conduși "pudic" la garaj, unde, continuînd să fie remunerați, adesea cu sume importante, nu li se cere nimic altceva decît să tacă". Terapia asta pompadouriană o fi ținînd la manierații de franțuji, în grajdurile lui Augias al nostru... mă îndoiesc. Aici, totul trebuie chiuretat. Și mamoșul nu este acum decît unul singur, Stere Gulea. Va putea fi el atît de crud, să radă fără riscul apariției unei infecții postoperatorii? Ca regizor de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
E o carte pe care-o citește acum, cu sufletul la gură, toată Europa. Autorul și titlul: Peter Collet, Trupuri străine. Exhaustiv ghid al celor mai varii comportamente ale diverșilor europeni, cu discrepanțe care înmărmuresc și amuză. Doar o picanterie: franțujii, marii pupăcioși ai continentului acum, erau devansați, cu secole în urmă, net, de englezi. Cînd, în 1527, galantul George Cavendish vizitează castelul unui nobil francez, este primit de doamna casei, care-i declară: "Fiindcă ești englez și în țara ta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nou ales (cum ar fi băiatul tatei), decît să-i mătrășească pe-ai lui Clinton (și Gore) și să-i oploșească pe-ai lui (și-ai babacăi)? Numai că America n-a cunoscut și nu va cunoaște ceea ce noi (de la franțuji) numim restaurație. Pentru că America n-a fost și nu va fi în veci călcată de ruși (de franțuji nici atît). Așa că să nu ne-ngrijoreze pe noi, din punctul ăsta de vedere, America: știe ea prea bine ce să facă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-i oploșească pe-ai lui (și-ai babacăi)? Numai că America n-a cunoscut și nu va cunoaște ceea ce noi (de la franțuji) numim restaurație. Pentru că America n-a fost și nu va fi în veci călcată de ruși (de franțuji nici atît). Așa că să nu ne-ngrijoreze pe noi, din punctul ăsta de vedere, America: știe ea prea bine ce să facă și cînd pe fotoliul lui Lincoln se suie Budulea Taichii. Să ne îngrijoreze, cu adevărat, furia restaurării activismului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gura acestui republican facies te-aștepți oricînd să iasă distihul: "Țărani și muncitori noi sîntem/ Partidul mare muncitor", din nu mai știu care imn (că multe au fost în jumătatea de secol proletar; nu unul și bun, ca la britanici, franțuji sau americani), versuri la care "și-au adus aportul" (ca să fiu în ton) numiții președinți. Ei bine, rar, foarte rar, cînd dau peste Surprize, surprize, marfă am slavă domnului. La una din cele mai recente, iese la rampă omul meu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exponate, cu periculoasa blondă și cu... și cu..., vai, eleganta cutie de prezervative Sensations, lăsată, insidios, pe masă, martori acustici a ceea ce se întîmpla dincolo, în fund, dacă doar rezum, e pentru a nu risca o neavenită contaminare cu recomandatul franțuz. Oricum, noaptea se cerea împlinită, circular, cu ceva mai vesel. Și cum se putea face asta decît, înapoi, la Georgel, unde, întorși, am regăsit, înzecit, antrenul preinaugurării. Ne-am cufundat în el ore bune, ca-n titlul pînzei lui Aman
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru noi, ultima sugestie pe care o putem oferi nu-i aparține unui român, ci unui francez stabilit, cu arme, bagaje, sticle vechi și bune, borcane cu confit d’oie și multe alte minunății, taman pe malul famelic al Dâmboviței. Franțuzul despre care este vorba s a gândit, cu vreo doi ani în urmă, să ne deschidă mintea burții și a inventat sarmalele umplute cu pâté de foie gras. În foi de varză. A bon mangeur, salut! CA LA NOI, LA
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ei, care nu știa să facă dragoste (ei exprimau ideea mult mai verde) și le încredințase, pare-se, amănunte comice („haioase”, a afirmat unul) despre comportarea lui. Îi ascultam sperând ceva revelații erotice. Deodată, a fost menționat numele partenerului persiflat: Franțuzul... Era porecla mea, de care eram mai degrabă mândru. „Franțuzul” - un francez, pe rusește. Printre râsetele lor, am prins un schimb de replici aparte, între doi prieteni, în chip de conciliabul: „O să ne ocupăm de ea, în seara asta, după
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mult mai verde) și le încredințase, pare-se, amănunte comice („haioase”, a afirmat unul) despre comportarea lui. Îi ascultam sperând ceva revelații erotice. Deodată, a fost menționat numele partenerului persiflat: Franțuzul... Era porecla mea, de care eram mai degrabă mândru. „Franțuzul” - un francez, pe rusește. Printre râsetele lor, am prins un schimb de replici aparte, între doi prieteni, în chip de conciliabul: „O să ne ocupăm de ea, în seara asta, după dans. Amândoi, de acord?” Am ghicit că era vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în chip de conciliabul: „O să ne ocupăm de ea, în seara asta, după dans. Amândoi, de acord?” Am ghicit că era vorba despre ea. Am părăsit ungherul în care eram ascuns și m-am dus spre ieșire. M-au zărit. „Franțuzul! Franțuzul...”, șoapta aceea m-a însoțit un moment, apoi a pierit în primul val de muzică. A doua zi, fără să anunț pe nimeni, plecam la Saranza. 3 Mergeam prin orășelul acela somnoros, pierdut în mijlocul stepei, ca să distrug Franța. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]