549 matches
-
ci modul în care aceștia nesocotesc istoria, valorile materiale și morale, nevoile ancestrale și viitorul unui neam străvechi, fără de ale cărui fapte de vitejie și glorie soarta Europei întregi ar fi fost cu siguranță alta". Tocmai de aceea trebuie apreciată "franchețea cu care Eminescu și-a exprimat în această creație sentimentele", precum și "lipsa de echivoc în privința opiniilor sale față de politicienii vremii". Un alt segment al studiului este consa crat imaginii lui Ștefan cel Mare în viziunea istorică a lui Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
că "și-ar da foc la valiză" și ar dispărea de pe scena politică românească. Cu toată duritatea discuției, ne-am despărțit în termeni civilizați și, în perioada următoare, după ce a devenit președintele Republicii Moldova, mi-am dat seama că a apreciat franchețea discuției avute în cabinetul ministrului Cernomaz, ca și calitatea aprecierilor făcute cu acea ocazie. În primăvara anului 2000, după ce fusese ales Președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, președintele Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, a efectuat o vizită oficială în România, la invitația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu mai puțin și o școală, firește, cum nu ? dar una în bună măsură buissonnière). Tot la pagina 4 a cuvântului său înainte, Craig face, în legătură cu Montaigne și cu Shakespeare, o suită bruscă de mărturisiri uluitoare ; uluitoare printr-o neobișnuită franchețe (în toate accepțiile) și uluitoare prin ele însele. După toate cele spuse cu privire la Montaigne, ne scurtcircuitează cu această declarație în cursive : nu i-a citit toate eseurile ! I-au fost timp de o viață carte de căpătâi, pe unele le-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
modelelor. Dar eu am văzut ochii Elizei Băicoianu. În vremea copilăriei mele frecventa regulat casa noastră, unde dădea amical lecții de canto cuiva din familie. Ochii ei, foarte mari, de un albastru ca al florilor de câmp, erau de o franchețe și de o voioșie dezarmante. Lena Ceptureanu era bogată și, desigur, elegantă, după cum impunea stilul epocii (deși, judecând după fotografia Cabinet Mandy, conta mai mult pe podoabele ei naturale) ; Eliza Băicoianu, după primul război, era săracă, iar Matei îi reproșează
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
26 iulie 1940) cu Hitler și Mussolini și cu colaboratorii acestora. Vizitele întreprinse de Ion Gigurtu și Mihail Manoilescu la Berghof și Roma, întâlnirile cu Hitler și cu Mussolini, nu au schimbat poziția celor doi lideri. Fuhrerul a declarat „cu franchețe” că România va trebui, în primul rând, să se înțeleagă prin tratative directe cu Ungaria și Bulgaria asupra diferendelor teritoriale cu acești vecini . O atitudine similară a adoptat și Ducele. Reveniți în țară, cei doi demnitari au început să pregătească
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
O asemenea teză se Întemeiază dacă nu pe o contradicție, cel puțin pe o imprecizie: dacă Isus nu era un Mesia politic, atunci pentru ce a fost condamnat la moarte de către Sinedriu și Pilat? În fine, se cuvine pusă cu franchețe o Întrebare conexă: ce rol a jucat Isus În decizia lui Iuda? Fără consimțământul Său divin nici predarea, nici procesul, nici condamnarea, nici răstignirea n-ar fi avut loc. Dacă istoria lumii are un anumit sens pentru creștini, acesta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
disciplinele și discursurile mele predilecte, științele cognitive și neuroștiințele au jucat un rol central în viața mea intelectuală după anii 1980, cu un vârf la începutul anilor 1990, petrecuți la Paris și în Statele Unite. Științele cognitive, o spun cu toată franchețea, nu și-au ținut promisiunile acelor ani, oarecum ca antropologia, care a intrat cam tot atunci în declinul său postmodern, mizând, alături de mai toate disciplinele socio-umane, pe rebeliune anticanonică, relativism, deconstructivism fără limite și abolire a oricărei metanarațiuni. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
1969, și editorial, cu volumul Foiletoane, în 1979. Deținând rubrica de critică a criticii și mai apoi cronica literară în cadrul „Convorbirilor literare” de-a lungul multor ani, D. s-a impus încă de la început ca un spirit justițiar, de o franchețe și o intransigență a opiniilor care deseori au șocat. Strânse în trei volume (Foiletoane, 1979-1984), acestea au făcut încă o dată dovada unui critic iconoclast, gata să ia în răspăr aserțiunile predecesorilor sau să contrazică preconcepțiile confortabil instalate în conștiința publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
nepermis de mult, „bolnăvicios” de mult, pubertatea, adolescența și post-adolescența mea, a fi calitatea supremă a unui individ - cu mult peste celelalte calități cărora li se dă atâta importanță: inteligență, forță de muncă, capacitate profesională, sau celor morale, precum onestitatea, franchețea, generozitatea, simțul datoriei sau al onoarei. Nici azi nu-mi vine ușor să o definesc, acea autoritate care a vegheat ca o rigidă și augustă fantomă-judecătoare și definitivă a lungii, lungii mele copilării și adolescențe. Poate era vorba doar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a întîmplat mai departe? Laudele lor au fost preluate și multiplicate de poeții (mici) ai „Cîntării României”. Iar azi, din păcate, nimeni nu mai deosebește vinul bun de vinul prost, cîntecul de orchestră simfonică de cel de taraf. Lipsa de franchețe a celor care ar trebui să fie „directori de conștiințe” și să exprime „sufletul neamului” le-a scăzut prestigiul. Spre deosebire de felul în care proceda la începuturile sale, acum Ceaușescu îi ignoră. Nu s-a mai întîlnit cu scriitorii, cu artiștii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu 10 exemplare, pentru colegii de grupă. După ce le-am distribuit și am primit mulțumirile și contravaloarea de rigoare, îmi bate cineva la ușă, unul din proaspeții beneficiari, un excelent jurist, care întinzându-mi cele două volume îmi declară cu franchețe: "Dragă colega, eu n-am cumpărat niciodată o carte, așa că ți-l returnez pe Vianu și dă-mi zece lei înapoi!" De gustibus! În cei doi ani de studii postuniversitare, având în vedere profilul viitoarei ocupații, "relațiile externe", am început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prin fapte. Poți s-o vezi aflând cu indiferență despre moartea unor oameni care o făceau să plângă când întârziau un sfert de oră la o partidă de joc sau la o plimbare. Nu-ți poți face iluzii în privința ei: franchețea, sau, mai exact, puțina considerație pe care o are față de toată lumea, o determină să nu-și ascundă nici unul dintre capricii. Gândindu-se la ea, o persoană cu mult spirit a spus că prinții sunt în morală ceea ce monștrii sunt în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a cinci acte, așa cum le vine moartea bătrânilor, pentru că toate au un sfârșită Duc de Lévis, Souvenirs et portraits, Domnul Le Pelletier de Morfontaine, care a fost multă vreme staroste al negustorilor sub Ludovic al XVI-lea, avea inteligență, cultură, franchețe, un ton fără cusur, și totuși n-am cunoscut pe nimeni mai împovărat de ridicol decât el. Era destul de înalt, foarte slab. La vreo cincizeci și cinci de ani, câți avea când l-am cunoscut, chipul lui era palid și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
agite aceste chestiuni Însă ca să se antreneze În munca constructivă, sunt absenți”. Culmea răzvrătirii a fost consemnată astfel: „La Comunitate avem trei membri PCR care au luat o atitudine Împotriva hotărârilor CDE (subl.ns.)”. Ca și Terdiman, Gutman recunoștea cu franchețe că „...nu suntem deloc simpatizați dar din interese vitale masa evreiască este alături de noi”. Adică ceva despre dracul și puntea evocate În episodul anterior. t. Realizări, cică... Acestui capitol, autorul raportului Îi rezervase un spațiu destul de modest dar perfect explicabil
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în felul acesta și un autoportret: este, firav, plăpând, lipsit de orice rezistență la efort fizic, temător, ezitant și având, ne spune textul, „doar puțină sănătate”. Cu alte cuvinte, un cumul de slăbiciuni, pe care personajul și le mărturisește cu franchețe și un candidat ideal, pentru un parcurs de inițiere menit să-l transforme și să-i sporească puterile atât fizice, cât și psihice. De altfel, parcursul pare a nu avea sfârșit. Sfârșitul său, întrevăzut prin intrarea în monahism a tânărului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
subiecte ale picturii, l-au interesat întotdeauna pentru bogăția lor inepuizabilă de expresii, pentru sensurile adânci întipărite în fizionomiile lor, pe care le-a scrutat, le-a deslușit și le-a transpus pe pânză cu același adevăr și cu aceeași franchețe caracteristice artei sale în general. De la oamenii cei mai simpli până la savanții și artiștii cei mai reputați ,oriunde a întâlnit omenia, în ceea ce are mai nobil, penelul său s-a simțit ispitit să-și încerce puterile. Spre deosebire însă de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
foarte aproape unul de celălalt. Cu nervii gata să explodeze. Iar tensiunea e cu atât mai mare, cu cât părțile sunt mai aproape una de alta, de o parte și de cealaltă a zidului despărțitor. De fapt, îmi place această franchețe a frontierelor "Ceea ce avem mai profund în noi, obișnuia să spună Valéry, e pielea". Și tot așa cum nucleul unei celule, codul lui secret, poate fi citit încă de pe membrana care-l acoperă, eul profund al unui popor se revelează începând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cadrilater de copaci cu frunze întunecoase, roșcovi, măslini, eucalipți și mai știu eu ce, din care apar ici și colo bulbii unor biserici, clopotnițe și cupole aurite. Ca o oază de răcoare și de umbră, un spațiu baroc etalat cu franchețe pe colină. Net delimitat, covorul vegetal corespunde exact cu domeniul creștin, ortodox de data asta, cu cele două biserici rusești ale sale. În latura Iacob, pe morminte se pun pietre. În latura Isus, crizanteme. Aici Dumnezeu se numește "stânca lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mea, cunoscîndu-mi sentimentele față de Franța, pe care nu mă feream să le arăt, lua o atitudine de care nu am aflat decît mai tîrziu. Despre aceasta, cel mai mic lucru ce s-ar putea spune este că era lipsită de franchețe și răuvoitoare, traducîndu-se prin insinuări pe lîngă domnul Brătianu, insinuări care nu ar fi trebuit să fie ascultate dar din păcate erau cu atenție și complezență. În pertractările dintre Roma și București, ministrul Italiei îi arăta domnului Brătianu că este
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
am același scop În acea dimineață - ridicarea, probabil, a unei sume de la Fondul literar, În ce mă privea, derizorie -, după câteva scurte fraze convenționale, m-a privit În ochi cu o anume, amuzată atenție și mi-a declarat, cu o franchețe care m-a paralizat: „Domnule Breban, cred că ești conștient de faptul că ești un... retardat!...”. Cred că am amuțit pur și simplu, frumoasa femeie s-a dat jos din troleibuz și m-a uitat Îndată. Cuvântul „retardat” l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu aceeași modestie, că revista „are cel puțin meritul de a fi mereu în ritmul viu al mișcării literare românești” și că, „indiferent de eventualele exagerări într-o direcție sau alta”, aici „cititorii au simțit totdeauna glasul sincerității și al francheții”. Iar într-un mesaj concluziv din ultimul număr (Către cititori, 89/1934), relevă principala izbândă a R.l. : „În coloanele ei zeci de scriitori, în mare majoritate tineri, și-au putut spune gândurile într-o libertate absolută, nestânjenită de nimeni și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
de tequila într-o limuzină albă care avea megafoane atașate pe aripile din față în timp ce gonea prin Texas. „De ce a lipsit Bret de la lectură?“ era luat la întrebări Paul Bogaards. După un interval de tăcere Paul răspundea cu obișnuita lui franchețe evazivă. „Hm, oboseala...“ Altă abordare: „De ce a amânat Bret întreaga etapă a turneului?“ O nouă tăcere îndelungată, apoi: „Hm, alergii“. Apoi o pauză și mai lungă înainte ca jurnalistul confuz să remarce timid: „Dar suntem în ianuarie, domnule Bogaards.“ Finalmente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Voi face tot ce vrei. Ce ți-ar place să fac? O voi face. Dar nu te mai juca. Nu mai minți. Speram ca această recunoaștere a vulnerabilității mele îl va face pe Robby să se simtă mai puternic, însă franchețea ei l-a făcut de fapt să se simtă într-atât de stingher încât se zbătu să scape de mine. - Tată, termină. Nu vreau să faci nimic... - Robby, dacă știi ceva de băieții ăia, te rog să-mi spui. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cârma treburilor țării, ea se dovedește aceeași ființă energică, neobosită, muncind din zori până în seară alături de Marele său Bărbat. Privesc portretele pictorilor care o înfățișează cam hieratic, cu acel surâs dulce cu care te întâmpină, cu veselia ochilor și cu franchețea cu care-ți vorbește și-mi spun că numai așa putea fi descrisă din penel, deși dincolo de acest chip există o femeie energică, intransigentă când lucrurile nu merg cum trebuie, mereu la postul său, emanând de o energie de neînfrânt
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în paginile revistei "Astra". Laurențiu Ulici practică în acei ani o critică de metodă, sedusă oarecum de structuralism, cu dese izbucniri de umoare impresioniste, ceea ce-l făcea foarte frapant în ochii tinerilor pe care, de altminteri, îi cultivă cu o franchețe nu lipsită de un anume rigorism. Ne-am văzut de multe ori, fie la București, unde discutăm de predilecție probleme de teorie a criticii pe marginea colecției foarte apreciate de traduceri apărute în acei ani, în serie, la Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]