550 matches
-
Apoi, mâna Ginei coborî pe umărul meu, identificîndu-se cu imaginea ei reflectată. Nu mai era nici o diferență între noi, cei din realitate, și din oglindă. Cu pași șovăitori, ea se reîntoarse pe sofa, își așeză sub cap o pernuță cu franjuri de mătase și peste câteva minute dormea. E singura ființă din câte cunosc care doarme cu ochii deschiși. Fixitatea privirii, contrastând cu mișcările pieptului din timpul respirației, îi dau atunci aspectul unei ființe în comă, al unui suflet care își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atunci mi se revela de fiecare dată când o mângâiam, mergând din ce în ce mai departe. Într-o seară, ea își adusese din altă cameră vreo douăzeci de rochii vechi, rămase de la bunica și străbunica ei, galbene ca șofranul, cu șaluri împodobite cu franjuri de mătase, cu centuri brodate cu fir de aur. Își pusese cercei cu diamante și probase apoi, în timp ce beam un soi de cocktail de portocale și Havana Club, toate acele rochii în fața mea, învîrtindu-se ca o sfârlează. Cu rochiile acelea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
seama cu mirare că nu încăpea în ladă, și rămase câtva timp derutat. - Poate ar fi mai bine să-mi suflec mânecile, spuse. Dacă ții o clipă lanterna... Ieronim i-o luase și, cu mâna stângă, distrat, începu să preseze franjurile rochiei. - Și, totuși, îmi aduc foarte bine aminte că nu era împăturită și nici îndoită... Cu mânecile tunicei bine sumese, Vladimir îi luă lanterna și examinară din nou, amândoi, poziția rochiei. - Cum tot n-o să mai servească, începu Vladimir, eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
alb, pe care literele romane se disting de departe. Cinci și un sfert, după-amiaza. Pe peretele din stânga, sub oglindă, o canapea de mahon. Speteaza, formată din trei semiovale, se termină cu un chenar de ghirlande. Pe canapea, o fată tânără - franjuri pe frunte, cârlionți în dreptul urechilor, cotul sprijinit de un coussin - un gest țeapăn, de lene și delăsare. Din fusta dreaptă îi ies gleznele ascuțite și ghetuțele de lac, cu toculeț și catarame argintate. Un scaun tras alături, lângă canapea. Așezat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prezentau proiecte, adrese, intenții, își cultivau prietenii, rudele și relațiile influente... Ce minune salonul Mironescu pentru tânărul Ialomițeanu ! După atâtea solitare plimbări până la Flora sau la Rondul doi, cu pantofii găuriți, cu paltonul prea larg al lui Nenicu și cu franjuri la manșeta pantalonului, privind cu jind elegantele echipaje sau automobile ascunse sub garoafe și trandafiri la bătăile cu flori, să ai deodată acele chipuri admirate la doi pași ! Chiar dacă, bun înțeles, nicio șansă de a fi remarcat... Cu mâinile încrucișate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neisprăvitul de Grigore, și a zis conița că dacă nici acu nu vrea să le ia, să merg io să-i sparg gâlcile umflate, să i le frec cu sare. Aidi, donșoară, aidi, lăsați geamu, că nu mai avem decât franjurile de pe frunte, și acu ne pomenim cu dumneaei, și-i vai de noi când o vedea iar lenjurile ’mneavoastră la fel peste tot, și hârtiile astea, scrisori, plicuri, ce-or fi, și cărți, păi, se poate, donșoară ? Se poate ? Păi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iau pierdut la ceafă. Pentru că i-am povestit că de obicei mă tund singur, e convins că o să mă descurc și cu el. — Ești sigur? Mie reușesc să-mi cruț urechile, dar ție s-ar putea să ți le fac franjuri. Lobul inutil și caraghios al urechii i se clatină cînd Îl ating În glumă cu foarfeca. — Urechile le vreau tot pierdut, zice el solemn, fără să tresară, stînd cu bărbia În piept, pe o valiză, În mijlocul dormitorului În care parcă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trei bubuituri apocaliptice, iar acum ceea ce aud, fie sunete emise de natură, fie de om, prin acte mecanice sau cu ajutorul corzilor vocale, sînt un fel de triluri sintetice, muzica unei orgi cu tuburile sparte, zgomotul unui univers paralel. Am timpanele franjuri. Sunetele lumii sînt modulate și aproximativ melodioase și incoerente și nu mai Înseamnă nimic. Armata, după ce m-a transformat Într-un ticălos, era să mă omoare, iar acum m-a surzit. Probabil că asta se cheamă să ajungi bărbat, un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dintre rochiile ei negre care îi plăceau lui George, o rochie de cocktail demodată, pe care o cumpărase de ocazie; avea un decolteu în formă de V, corsajul era brodat cu mărgeluțe negre, lucioase, iar poalele se terminau cu niște franjuri lungi, de mătase, prin care i se vedeau cizmele negre de lac, cu tocuri foarte înalte și vârfuri ascuțite. Picioarele, ca și mâinile, îi erau foarte mici. Gâtul subțire îi era înconjurat de un cerc cu dinți de oțel argintat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
erau bărbați nu prea aveau cu ce să se laude. Lucian băga de seamă că și pe Mirel Poenaru îl îmbrăcaseră într-o rochie de hârtie creponată. Hârtia lui era vernil, iar fâșiile arătau altfel: în loc să i le taie în franjuri cu foarfecele, răsuciseră puțin marginea hârtiei și marginea se ondulase într-un chip încântător. Dar încântarea trebuia amânată. Nu se mai auzea vuietul îndepărtat de glasuri ce venise până atunci dinspre sală, surd și cumva ostil. Lucian răsuflă ușurat, însă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pânză grosolană și metal; - un pieptar din piele tăbăcită în untură de pește, legat în jurul gâtului cu două fâșii, acoperind tăietura mantoului și coborând mai jos de talie; - o tichie din piele tăbăcită în grăsime de pește dotată uneori cu franjuri care ascund partea de sus a feței și ridicată la șamanii puternici care pot coborî în lumea inferioară, alteori cu o coroană din fier, de unde pleacă numeroase tije, figurând coarne de cervide; - eventual mănuși cu un singur deget și cizme
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
El nu-și mișcă deloc capul, nici nu clipi. Îi place la nebunie, spuse el, cu vocea groasă și tristă. Bonnie bătu din palme și se uită la Karin. Karin ridică din umeri. Fata se afundă în geanta ei cu franjuri, extrăgând de acolo o rezervă de lac de unghii, pe care o pusese bine pentru astfel de situații. Bonnie îl făcu pe Mark să se întindă pe spate și să-și abandoneze picioarele acestui proces. —Cireșiu-înghețat? Ce zici de vinețiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi cercetat acest subiect. Noul război tăcut, invizibil, pentru maluri: a alergat după detalii - o bază pentru reportajul ăsta. Specia ei a luat-o razna și acum, mai mult decât oricând, fiecare ființă luptă pentru ea însăși. Are nervii franjuri, se sufocă în mașina închiriată, iar porțiunea asta dreaptă de drum o irită. Încearcă să se calmeze de câteva ore, intrând într-un restaurant, apoi într-un cinematograf, plimbându-se prin centrul mort, conducând pe drumurile astea pustii de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de oaie. în față, o fată în pantaloni ecosez și o jachetă mototolită de regiment scoțian, șoptea ceva unui bărbat cu o coadă împletită, care purta o bandă de pînză pe frunte, și o haină din piele de căprioră cu franjuri, ca indienii americani. Se părea că oameni din toate culturile și secolele se adunaseră aici în straie de mătase, pînză, blană, pene, lînă, văluri, nailon și piele. Părul le era încrețit în stil afro, retezat în stil roman sau strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și moi; eu, unul, îmi storceam din când în când franjurile jaboului, aș fi fumat, nu se putea în situația aceea și mă simțeam bine, mă încălzeau apropierea Zenobiei și grija purtată bătrânului senil care mergea parcă dansând în urma noastră. În centru ne-am așezat pe marginea trotuarului, în ploaie. Mașinile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acela imens, orizontal, fără aproape și departe, cu începutul și sfârșitul în același punct, s-a ivit Jeni Pop. Pe ea o cunoscusem cu doi-trei ani în urmă. Era o fată blondă, purta o rochie cenușie neobișnuit de lungă, cu franjuri la mâneci și pe poale. Vorbind, făcea mișcări ciudate, împingeri înainte ale bustului, zvâcniri din umeri, strângeri ale feselor. Mă acostase pe stradă, voia să ne plimbăm la braț, să trecem împreună prin fața unei anumite case. Mi-a povestit în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lunga ei rochie. Reamintesc că ne aflam la etajul opt sau nouă al blocului, dar convertirea spațiului-vehicul făcea să mi se pară că totul se petrecea la nivelul solului. Între pavajul străzii deasupra căreia plutea fără să-l atingă și franjurile de pe poale întrezăream neantul. În lunga, cenușia rochie, Jeni Pop executa dansul-plutire. Ea nu era departe, nici aproape, deși se depărta și se apropia. Se depărta cu spatele la mine păstrându-mă aproape, în punctul fix din care o priveam. Apoi, după
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se apropia. Se depărta cu spatele la mine păstrându-mă aproape, în punctul fix din care o priveam. Apoi, după o ultimă și grațioasă piruetă, ea mi-a făcut un semn, a ridicat o mână, stânga. Simțeam pe pleoape subțirea fluturare a franjurilor de la mânecă, le auzeam și foșnetul. Am închis ochii... Când i-am deschis, era întuneric. În beznă deslușeam ceva nedefinit și negru. O voce de femeie a șoptit : „Maestre, ai un foc ?...“. Apelativul m-a surprins neplăcut. Mi se părea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
patinaj. Din când în când se repezea spre mine ca un uliu cu aripile desfăcute. „Maestre“, îmi striga Jeni Pop, „eu l-am iubit, maestre...“. O priveam cu inima strânsă, trecea prin fața mea în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz, mov, portocalii, fâlfâitoare. Îmi arăta buricul, pântecele... Sălta din umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de Anul Nou? Vă rog din suflet să veniți, m-aș simți mai în largul meu, spuse Costache, iar pleoapele Generalului, după ce bătură de câteva ori nehotărâte, coborâră peste ochi a aprobare. Ridică paharul, cu un vin rubiniu care lăsa franjuri transparenți pe pereții de sticlă. — Pentru tine, spuse cu un ton care se voia nepăsător. MIERCURI 31 DECEMBRIE Viitorul și trecutul 1 Mai sunt câteva ore și se termină anul. Ce-amfăcut cu el sau mai bine zis din el? Am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spre stradă de unde vine lumina de un alb-alb atât de pur, că lumina soarelui reflectată de acest miraculos alb se simte ca ceva ce apasă pleoapele și creează senzația de disconfort vizual. Încă mai persistă minunata dantelă cu milioane de franjuri și întortocheri ale broderiei săvârșite de promoroaca abundentă din ajun, încât ramurile copacilor și pomilor fructiferi se înclină de parcă ar fi încărcate cu rod. În această împrejurare pot afirma - pe bună dreptate - că mă simt excelent, cu dispoziție sufletească pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tulburător. Era o urmă circulară destul de grosolană, formată printr-o intersecție de linii. Shimon nu mai văzuse așa ceva decât de două ori înainte și, într-una din dăți, într-o poză. Era făcută prin presarea pe lut a nodurilor de la franjurile unui tip de îmbrăcăminte masculină, purtată de mesopotamieni chiar în vremea lui Avraam. Astfel de haine cu franjuri au dispărut din istorie, cu o singură excepție: șalul de rugăciune evreiesc. Shimon trebuia doar să iasă din casă pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
decât de două ori înainte și, într-una din dăți, într-o poză. Era făcută prin presarea pe lut a nodurilor de la franjurile unui tip de îmbrăcăminte masculină, purtată de mesopotamieni chiar în vremea lui Avraam. Astfel de haine cu franjuri au dispărut din istorie, cu o singură excepție: șalul de rugăciune evreiesc. Shimon trebuia doar să iasă din casă pentru a putea vedea un evreu ultraortodox așteptând în stația de autobuz sau cumpărând un ziar, purtând exact aceeași haină acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îl aleseseră. —Ești ziaristă? întrebă o femeie care purta o pereche de ochelari mari, ținând de mână o adolescentă, poate fiica ei, într-o parte și un bărbat cu înfățișare de rabin, de vârsta lui Maggie, căruia i se legănau franjurile șalului de rugăciune, în partea cealaltă. —O, nu, zise Maggie imediat și, chiar fără să planifice asta, exagerându-și accentul irlandez. Sunt în vizită. —Ce, turistă? Turistă. — Nu chiar, dragă. Sunt mai mult în pelerinaj. Suna ostentativ, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Oklahoma; cowboy enormi, care-și fluturau lasourile prin preajma localurilor cu cărnuri fripte din Texas; iepuri cu ghirlande de becuri de Crăciun prinse Între urechile cele lungi; tepee-uri pline de munți de capete de săgeată, veste de piele de căprioară cu franjuri, pături Navajo și coșuri Hopi, În Arizona; moteluri cu neoane roșii ca rujul de buze, În deșertul californian strălucind În apusul de culoarea lavandei. În tabăra de noapte de pe malul unui rîu repede dintr-un canion din nord-estul statului New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]