1,057 matches
-
rușine. Nu știam nimic despre cultura, despre tradiția și religia evreiască. Portretul antisemitului așa cum a fost schițat de cel mai mare scriitor francez a fost o mare eliberare nu doar pentru mine, ci pentru mulți din generația mea.” L-a frapat (citez din Iepurele din Patagonia), „descrierea a ceea ce Sartre numește neautenticitatea evreiască, portretul meu din cap până-n picioare, pe care-l descopeream cu o emoție cu atât mai mare cu cât Sartre (...) ne înțelegea cum n-o făcuse nimeni”. Întreg
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
independența, fapt întărit de Tratatul de Pace care va fi semnat vreo zece ani mai târziu. Conform stipulațiilor lui (întocmai ca Italia, cealaltă mare putere a Axei) noi urmam să ne reducem forțele armate la aproape zero; și totuși ceea ce frapa pe toți străinii, chiar binevoitori noului nostru regim „popular”, era numărul enorm de indivizi în uniforme, bărbați, femei, chiar copii, fapt accentuat prin militarizarea Ministerului de Interne și sporirea efectivelor de grăniceri care aveau să ne apere nu se știe
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
cultură era mai importantă decît urmărirea la zi a debuturilor literare. Așa că, după primele studii cu accent pe literatura contemporană, autorul se va ocupa predilect de valorile consacrate. Va ataca unele probleme filozofice și morale utilizînd ca argument literatura. Ceea ce frapează pe oricare frecventator al lui Maiorescu este precocitatea aproape monstruoasă a personajului: de la primul și excepționalul său studiu, intitulat Despre scrierea limbei române, publicat la vîrsta de 26 de ani, savantul pare pe deplin format în domeniile lingvistic, filozofic, literar
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
smuls din rădăcină și mi-ți izbea la mir leii pustiilor, dihăniile cădeau tumba, cu labele în sus, marghiolindu-se a moarte" (Palatul de cleștar, 1884). Dacă mesajul social și uman al acestor texte sună neinteresant, lexicul și fraza lui Delavrancea frapau prin noutate. Ca și Odobescu, nuvelistul caută cu tot dinadinsul cuvintele ciudate, regionalismele uneori dizgrațioase, destinate să creeze impresia de „autentic", dar care au mai degrabă un efect bizar. Cultul cuvîntului în sine, aliat cu sintaxa intenționat neobișnuită (în locul propoziției
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
delicatiță, amurezat, milanhonie, invalid, scheletru etc. Poetul poseda geniul involuntar de a-și plasa neologismele în contexte neaoșe, oferind versurilor sale o culoare intensă și o inepuizabilă capacitate de a fi parodiate. „Tiparul Conachi” a ajuns curînd ușor de recunoscut. Frapează de asemenea preferința pentru diminutive, preferință ce a dus la discreditarea ulterioară a acestei maniere de a-și apropria erosul, în aria semantică a căruia întîlnim: surioară, ochișori, veriguță, sărmănel, guriță, țîțîșoare, fetișoară, copilaș, floricică, inimioară, umbreluță, obrăjel, frumușel, suflețel
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
50 de pagini, nu e o plachetă, ci un volum adevărat, de aproape 90 de pagini, a cărui flacără arde aproape egal de la început la sfârșit. Ceea ce echivalează cu un tur de forță poetică. De altfel, la o primă vedere, frapează construcția nonarhitecturală, muzicală, a volumului (în trei părți, Allegro, Allegro con Molto, Largo), în care „bucățile” se înlănțuiesc fără pauze, fără opriri, fără titluri, curgător, poemele fiind doar numerotate și succedându-se unul în continuarea celuilalt, fără delimitări grafice. O
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
cât și pe acela al conformației lui umane care era a unui geniu frust, „neînstare să excludă moralismul jovial și umoristic”. Această componentă sufletească este de urmărit, demonstrează Eugen Simion, nu doar în Soacra cu trei nurori, unde într-adevăr frapează, dar în toate narațiunile lui Creangă, deopotrivă în Amintiri și în povești, marcând de fapt toate personajele și situațiile din operă. Reconstituirea lumii lui Creangă, astfel cum o înfăptuiește Eugen Simion, e trecută prin naratologie, prin Bahtin, prin toți autorii
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
încă tot/ între timp mă culcam dimineața și la cinci începeau telefoanele.” (pp. 18 - 19) Pentru Ionuț Chiva, poezia are, prin tradiție, ceva romantic și ridicol. (Nu-mi pun problema, acum, cât de întemeiată e o asemenea convingere.) Ce mă frapează în schimb e pasiunea cu care o practică, în atari condiții. Nu-mi pot explica dragostea aceasta spontană altfel decât printr-un interes ascuns. Chiva a descoperit enormele disponibilități (stilistice și nu numai stilistice) ale genului. Dovadă că le exploatează
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
copil, de a-i asigura autonomia, la capătul lungului proces de creștere. La urma urmelor, boala nu este decât un incident în calea dezvoltării, așa cum foamea sau murdăria nu sunt decât obstacole naturale în calea creșterii” (pp. 109 - 110). Concluzia frapează și ea. N-o mai reproduc. Mă mărginesc s-o parafrazez. Nu vindecarea trebuie să fie scopul final al unui medic. Ci, încă o dată, îngrijirea. Din punctul meu de vedere avem aici un bun model pentru o schiță de portret
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
bună seamă, cunoscută lui Mircea Cărtărescu în perioada scrierii Levantului. Cât privește aceste Amintiri (1922), comentate superlativ de Lovinescu și plăcute lui Călinescu („El nu folosește procedee literare excepționale, dar e mereu agreabil”, nota acesta în Istoria din 1941), ele frapează, astăzi, prin două aspecte ținând, ambele de atitudine. Întâiul se referă la optimismul istoric pe care Radu Rosetti pare să-l degaje neabătut. Oricât de rău ar sta lucrurile (politic, adică familial), memorialistul nu intră în panică, nu se precipită
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
față de acesta, ultima parte a volumului cuprinde o serie de reguli și modele autohtone (foarte serioase, și tocmai de aceea de un ridicol înduioșător), redactate în perioada 1840 - 1900. Revenind la Lewis Carroll, trebuie spus că nu numai prin cantitate frapează corespondența lui. Mult mai uimitoare decât numărul de scrisori expediate se arată a fi inteligența ludică pe care o investește el în aceste scrisori. Rămâne memorabilă dintre toate cea trimisă în 1887 lui Maud Standen. (Pe care Scrisorile către Alice
Alice în țara cuvintelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5361_a_6686]
-
naște un carusel de simboluri care iau locul realității, întreaga omenire arătînd ca un furnicar debusolat și ahtiat, care trăiește din culori și semne. Se vede limpede că Baudrillard forțează sensul unor cuvinte (obscen, seducție, producție) din nevoia de a frapa prin noutate. De fapt, în chiar aceste sugestii lexicale stă și atracția unui volum care altminteri e stuporos de obscur. Căci din nou ni se confirmă impresia de retorică stearpă, presărată cu tropi paroxistici, care e tipică eseisticii galice. De
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
de laudă pentru merite ceva mai terestre, cum e de pildă adecvarea la metodă. I-am recitit, în consecință, toate cărțile, inclusiv pe aceea din 2001 (din confesiunile distinsei doamne m.), editată underground și considerată debut neoficial. Ce m-a frapat a fost tocmai grija susținută pentru un program sistemic. Nici unul din volumele Elenei Vlădăreanu nu reprezintă o simplă culegere de poeme disparate. Și nici, ca la alții, o asamblare forțată de cicluri. (O situație similară în poezia ultimilor ani e
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
gen Shogun. Pentru sume derizorii, puteai achiziționa volume în stare bună, apărute în fascinanta Belle Époque. Exemple: La Cathédrale a lui Huysmans, Aphrodite a lui Pierre Lou˙s, o ediție din corespondența lui Heine, cu 10.000 de lei vechi. Frapează declinul anticariatului de la Librăria Noi, după schimbarea proprietarului. Au rămas titluri remarcabile, dar lîngă ele tronează reviste auto, maculatură despre zîna Andreea Marin sau creșterea pisicilor, plus infama, stupida Istorie a literaturii engleze a sovieticului Anikst. Poate impresiona peisajul oferit
Despre cartea veche franceză în anticariatele din București by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6605_a_7930]
-
nelovinesciană. Avem, afirmă Cernat, o serie de romane interbelice profund moderniste, în ciuda evidenței că sunt, în mod intenționat, în răspăr cu modernismul. Germenii observației se află în celebrul eseu al lui Antoine Compagnon, Antimodernii. Doar că, dacă la criticul francez frapează tonul paradoxal al încadrării, la comentatorul român, îmi pare rău c-o spun, nu frapează nimic. Compagnon se referea acolo la câteva vârfuri certe ale modernității europene. Cernat, aici, la șase prozatori cu ferme înclinații paseiste. În ordinea în care
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
în mod intenționat, în răspăr cu modernismul. Germenii observației se află în celebrul eseu al lui Antoine Compagnon, Antimodernii. Doar că, dacă la criticul francez frapează tonul paradoxal al încadrării, la comentatorul român, îmi pare rău c-o spun, nu frapează nimic. Compagnon se referea acolo la câteva vârfuri certe ale modernității europene. Cernat, aici, la șase prozatori cu ferme înclinații paseiste. În ordinea în care sunt tratați în carte, aceștia sunt: Ibrăileanu (cel din Adela), Mateiu Caragiale (cu Craii de
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
fi preferat poate să ignore și anume golul de viață, nimicnicia de după anihilarea a tot ce se presupune a fi omenesc, îngăduindu-i însă să mai spere că, până și dincolo de ultima clipă rămâne ceva vrednic de a fi salvat. Frapează, subjugă contrastul dintre realitatea nediferențiat mohorâtă, monoton oripilantă sub zăbranicul omniprezentei cenușe funerare și sclipitoarea ei evocare într-un text de o glacialitate dozată în așa fel încât să biciuiască imaginația, să întrețină, cu minimum de informații pentru maximum de
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
sălbatică, atunci când poetul ajungea... aproape la apogeu. Eram un admirator al lui; însă cu măsura și cu o frână în laudele cam despletite ce începuseră a i se aduce... Aveam convingerea că el era o mare valoare, neîndoielnic. M-a frapat, într-o zi, în discuțiile noastre, ca „trădă” Poezia cu ușurință în favoarea Prozei, pe care o socotea, ca gen, de mai mare anvergură... Eu puneam preț pe artă de a scrie versuri ce dădea cuvântului o forță demiurgica... „Trădarea” lui
Momente cu Nichita by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6549_a_7874]
-
când dicționarul Oxford a introdus pentru prima oară cuvântul „autobiografie". Majoritatea covârșitoare a titlurilor menționate în Memorii sunt americane, urmate numeric de cele din Marea Britanie, în dauna tezaurului de memorie conținut de literaturile franceză, germană, rusă și, în general, europeană. Frapează proporția neașteptată a cărților semnate de femei chiar și în vremurile îndepărtate în care se presupunea că cele mai multe erau analfabete și, în orice caz, nu se prea manifestau în public. în contemporaneitate, cifrele sunt uluitoare. O „bibliografie adnotată a scrierilor
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
caută vărsarea imediată a sângelui, fie pe ecran, fie în ziar. (...) Deci, Cristian Tudor Popescu are următoarele trăsături: talent specializat pe portretul crud, jurnalism de reacție emoțională, el condamnă, judecă, încadrează - de obicei cu formulări foarte dure -, și lucrul care frapează e că nu se bazează niciodată pe date. Autoritatea lui este autoritatea de lovitură, de încadrare, nu este autoritatea care vine din invocarea unor date obiective, pe care omul, în mintea lui, să le poată și el evoca ca să-și
Tolontan îl contrazice pe Patapievici când vine vorba de CT Popescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64643_a_65968]
-
care te cutremură, te fascinează sau te înlemnește) -credința nu încolțește. Mai mult, orice om trecut printr-o convertire e un convalescent a cărui ființă se resimte de pe urma încercării, oricînd fiind posibilă recidiva, adică recăderea în starea de dinainte. Ce frapează la convertirea lui C. S. Lewis e că se abate de la modelul clasic. Născut într-o familie anglo-irlandeză din Belfast și crescut într-o atmosferă de scorțoasă supraveghere paternă (mama murind de timpuriu de cancer), tînărul Lewis nu dă semne
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
efigia cuvenită. Cu alte cuvinte, în memoria unei comunități nu supraviețuiesc decît acei nebuni frumoși care, spunînd adevărul, îndură o popreală sau un boicot din partea puterii. Boicotul va trece, dar memoria nebunilor nu. Întorcîndu-ne la Paulescu, sînt două însușiri care frapează la acest medic de elită. Mai întîi, este un cercetător de prodigioasă activitate de laborator, experimentele pe animale sau disecțiile de anatomopatologie pe cadavre oferindu-i informațiile pe care s-a bazat pentru scrierea impozantului Tratat de fiziologie medicală. Dar
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
180 de grade. Prin urmare, rezolvarea acestei ecuații de trei este cine cade la pace. Este posibilă orice combinție între cei trei. Cine își imaginează că mai funcționează aici doctrine, orientări.. nu prea înțelege cum mai funcționează politicienii români. Ce frapează este că acest trio s-a desprins complet de pulsație în acestă bătălie, din care oamenii ce să mai înțeleagă. Există un singur lucru aici care spune ceva aici un lucru unui om de bun simț: un milion și 300
CT Popescu: Orice combinație între Băsescu, Ponta și Antonescu este posibilă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/60943_a_62268]
-
ar mai putea adăuga, de bună seamă, câteva. Dar, mă întreb, cu ce folos? Nici una nu va avea portanța mărturisirii indirecte pe care o face, aici, în al treilea volum al Artei de a fi păgubaș, chiar Niculae Gheran. Ceva frapează. Mai bine de patruzeci de pagini rezervă autorul taifasurilor sale cu Alexandru Piru. Cartea, repet, nu duce lipsă de personaje importante. Scriitori, critici literari, culturnici cu față umană defilează însoțiți de replicile lor memorabile. Imediat ce le rostesc, ies din scenă
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
acest fundal, sexul rămâne singura supapă de descărcare a acelor ființe obidite și osândite la o existență aproape animalică. De altfel cuvintele-cheie ale cărții țin de descrierea stăruitoare a acuplării (fiziologie, detalii anatomice, zone erogene, perversiuni etc.). În Regele Havanei frapează încă de la primele pagini ritmul vertiginos și realismul exasperant (care când și când, în chip paradoxal, capătă conotații metafizice). Asistăm parcă la secvențe dintr-un scenariu al unui film de acțiune: protagoniștii sunt puși în situații aproape neverosimile. Al doilea
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]