438 matches
-
Dacă ați scris un text despre un anume autor, vi s-a întâmplat să descoperiți, după ani, ceva esențial, și în următorul text despre același creator descoperirea să se vadă? D.H. În general, nu scriu ușor. N-am rapiditate în frazarea scrisă. Dar textele mele încearcă să "sugă" totul cu un fel de ambiție, dacă vreți, de a devora obiectele. Astfel încât, imediat, mi-au și spus unii, "nu pot să mai scriu după cele ce ai scris tu." Era vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
am avut șansa că am fost sfătuită totdeauna să îmbin studiul lied-ului cu cel al operei. În interpretarea lied-ului se impune o linie melodică mai pură, care cere mai multă atenție decât în operă. Dar prin asta, întreținem frazarea și în aria de operă. Și nu doar atât. Muzica este superbă. Sunt lied-uri care se potrivesc vocii și personalității noastre, și a ne priva de această plăcere... Teodora Gheorghiu ...În plus, este frumusețea textului, ceea ce îți dă posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
debutat cu versuri la „Universul literar” (1941), apoi a fost selectat în antologia lui George Togan, Ne cheamă Ardealul (1944), primul volum, Argintatul pește și alte poezii, publicându-l abia în 1970. Înzestrat cu o voce gravă și având o frazare în care inteligența este contrapunctată de sensibilitate, actorul I., remarcabil interpret de poezie, s-a dovedit a fi și un poet de o certă sensibilitate lirică, preocupat îndeosebi de cultivarea formelor clasice. În Argintatul pește..., imaginile și metaforele se înșiruie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
excelând în descoperirea corelației dintre idee și fenomenele lumii materiale. Sensibil la „noul alfabet stilistic” al prozei argheziene, criticul e refractar la Mihail Sadoveanu, cu motivarea că nimic din literatura lui nu ar aparține creației moderne. Vivacitatea ideatică, limpezimea, eleganța frazării, constante ale Criticelor, au făcut impresie de la primii „pași”; în posesia unui limbaj nuanțat, de remarcabilă ținută literară, L. a năzuit însă toată viața să fie beletrist. Peste cincisprezece volume și opuscule sub semnătura sa învederează o perseverență îndârjită. Inițial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
științifice nu îi permite să se adecveze rigorilor presupuse de codul caracteristic genului. Interesul autorului înclină către strategiile de expunere a unei lumi ficționale și nu către construcția narativă în interiorul acelei lumi. Se remarcă frenezia poetică a discursului, preferința pentru frazările ample, pentru improvizațiile lexicale, gustul accentuat pentru vag, neprecizat, obscur sau abscons. Invenția epică este cel mai adesea minimă, iar ideile se reduc în bună parte la jocuri de limbaj cu efect discutabil. Reușitele certe, destul de rare, apar în paginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
al agitației din porturi, fabrici, șantiere. El pare să ocolească orice popas reflexiv, orice angajare sentimentală și, în general, se cantonează în orizontul ideilor comune, ca atunci când compune o imprecație la adresa idolului Aur. Limbajul este adecvat, colorat neologistic, într-o frazare abil retorică, ce dovedește o mare ușurință a versificării. Poeme eroice sunt, din acest motiv, mai puțin atinse de aerul vetust al altor producții contemporane de același gen, deși sunt în descendența accentuată a modelelor V. Cârlova, V. Alecsandri, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
pe tema contradicției dintre idealuri și realitate. Prăbușirea interioară este însă depășită, transfigurându-se într-un elan constructiv, creator, iar epilogul românului înaltă un adevărat imn păcii. Al doilea român, Glasuri în surdina, cu substrat de asemenea umanitarist, înfățișează, în frazări poematice, destinul nefericit al unui copil, Miron, care, rămas surd în urma unei boli (altă reminiscența autobiografica), trăiește complexul izolării și al confruntării cu răutatea celor din jur. Copilul deține totuși puterea de a se ridica deasupra suferinței, având revelația frumuseții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Iubita mea stai între î din i și â din a e â din a zvârlit de vameși ..... plugul arându-le și cer și trup odată un mire roșu își înalță rugul din roze de mireasă nsângerată...” (O nouă răstignire); frazări parcă izvorând din penelul lui Matisse, Gauguin sau Dali: „înăuntrul foamei racul scoate / foarfecele mari pe jumătate / și-n tăcerea gravă fără ură / c-o mișcare de ceasornic taie / ochiului........ albeața vâlvătaie...” (în sânul ei se coace trandafirul); sfâșietoare zbateri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
liniei)au puncte comune. Reprezintă proza scurtă a scriitorului, reflecții despre ființe cu „aripi amputate” de hidoșeniile vieții. Vocea auctorială trasează unduiri licorniene, dovedindu-ne multă luciditate în amărăciunea care pigmentează universul său epic. Mistuirea sa e nefardată. Domină nepoeticul. Frazările șerpuiesc veninos, cu amărăciune, peste timp, peste oameni. Are dreptate Amos Oz, „nefericirea se cere explicată”. și Petre Barbu o face într un mod învăluitor, șocant de original. Oferim o succintă ipostază, din volumul de debut: „(Tata) aprindea lumina în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
jurnalistici (p. 9), expresii/ziceri populare (p. 96), expresii ideomatice (p. 63) sau calamburul (p. 39), simbioza între verbal și nonverbal (p. 46), monologul interior (p. 25) sau stilul indirect liber (p. 43), crestări ale topicii (p. 123), experimentarea unei frazări implantate în viziune douămiistă (p. 8), plăcerea de-a vorbi în pilde (p. 129) sau de a recurge la citate și la maxime etc. La acestea, ar merita să amintim: savuroasele miniscenete despre pierderea mobilului (care ne-amintește de ochelarii
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mare taină). O particularitate a acestui roman o reprezintă infiltrarea în contextual, ca o explicitare a stărilor psihologice ale eroinei, a paginilor ei de jurnal, de un farmec aparte, înduioșând prin tandrețea descriptivului, a reflecțiilor ușor filosofice sau prin subtilitatea frazării. Tema centrală a romanului este iubirea care ucide rațiunea. E adevărat, noi suntem „iubire”, spune Osho. Dar dacă acest sentiment înflorește în mintea și în sufletul ambilor parteneri, va deveni strălucire. „Cu cât această strălucire este mai puternică, cu atât
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
rătăcea pe afară”. Fascinantă este și succinta oglindire a ceea ce a fost „strălucirea” orașului de la Dunăre, care-și „trăia cu nepăsare prezentul”, ajuns într-o stare jalnicăși „despuiat de lepre hămesite să fure cât mai era ceva în straiță...” Sensibile frazări descriptive sporesc frumusețea falezei și a așezărilor care se conturează „dincolo” de Dunăre. Prozatorul oferă cititorului (avizat, ori nu) detalii extrem de utile pentru un suflet creștin. Pătrundem în tainele Mănăstirii CelicDere, din Dobrogea, povestindu-ni-se despre Icoana Mântuitorului care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
făuritoare de valori nemuritoare. și fără a exagera, putem spune, cu sinceritate, că poetul Tudor Gheorghe Calotescu a surprins, măiestrit, limbajul spațialității marelui sculptor, ritmicitatea unei liniarități geometrizante, redate într-un complex de metafore revelatorii, cu aromă modernistă, într-o frazare cursivă, de o finețe cromatică și cantabilă emoționante. Ochiul său lăuntric, implicat și extaziat, surprinde „scânteia spiritului” genialului artist: „trecerea plin clipa iubirii / sărutul ca o victorie / odihna înțelegerii... / zămislirea perfectului...”, „pecetea tacită a acceptării...” (Pecetea) Versul lui Tudor Gh.
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
între concretul pulsației ritmice a ființei și extazierea în fața misterelor lumii, spre care orice artist aspiră: „Vânez / între două lacrimi și-un zâmbet / între o iubire și două doruri / între infinit și viață...” Ceea ce fascinează la tânărul poet este vigoarea frazării, subtilitatea încrengăturilor contextuale, ritmul dansant al versului liber, neîncorsetat de rigorile prozodiei tradiționale, însă cu o fastuozitate descriptivă și muzicală distinsăși distinctă. Dacă la Arghezi, decizionalul dobândește sonorizări sarcastice: „Să-mi fie verbul limbă / de flăcări ce distrug...” sau „Cuvântul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
că fericirea noastră e ca un cuțit fără lamă căruia nu-i lipsește decât mânerul: a înțeles - și de atunci, de fiecare dată, în felul său, îmi dovedește că acest cuțit are și lamă, și mâner...” Cât de contondentă este frazarea calambur dintr-o altă replică: „<Cine este acela care, păzitor fiind, păzește păzind pe cei care-l Săzesc, păzindu-se?> ... Chiar, cine este acela? Eu cred că este frica. Frica, Spaima, Groaza, Grija, Cutremurarea...” Stridența consonantelor accentuează până la nebunie confruntarea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
perioadei 1932-1947. Prima impresie este aceea de încălcarea a intimității unei adolescente, apoi a unei tinere traversând inedite trepte ale existențialului. însă majoritatea consemnărilor sale ne îndreptățesc să apreciem un condei de o sensibilitate pură, cu judecăți de valoare, cu frazări de o poeticitate ornamentală și metafizică. Expansivă, imprevizibilă, exigentăși (auto)ironică. Descoperim o geni zbătându-se în lanțurile iubirii. Descoperim o geni neliniștită, rostind: „Viața are... gust de cenușă...” Descoperim o geni a esențelor analitice (gândind la diversitatea lecturilor sale
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pe oricare tip de cititor). Dacă amintim de gurnal secret (2005), gurnal secret. Noi dezvăluiri (2007), gurnal secret - dezvăluiri complete (2009), aprecierea este unanimă. O lectură plăcută, lejeră, instructivă. M a cucerit. Aș prelua drept motto al volumului gurnal secret..., frazarea: „ori de câte ori întâlnesc proști solemni, transpir în ceafă...” și n-aș greși deloc, având în vedere confruntarea zilnică, de douăzeci de ani încoace, cu disgrațiosul verbal și comportamental, al unor semeni de-ai noștri, constatând, din păcate că „agramații sunt mai
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
al Academiei RPR) constă, paradoxal, în evocări ale trecutului (satul copilăriei, străbunii, propria adolescență). Dar încă din Cântecele pământului natal (1956) se anunțau tematica și, deopotrivă, limbajul cărților maturității lirice a poetului, prin evocarea orizontului autohton, de dimensiuni arhetipale, prin frazarea simplă și francă, de factură clasică. G. Călinescu remarca această simplitate și o ilustra cu versurile: „Numele meu, în univers,/ E ca o furnică/ Ce cade în mers/ Și iar se ridică...”, ce îi vor fi incitat spiritul ludic, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
sever” al lui C. nu se remarcă prin limpezime. La fel, notațiile sale în cheie reflexivă. Cu înfloriri poetizante, silnic nu rareori până la obscuritate, el uită de propria aserțiune, potrivit căreia simplitatea e un „semn regesc”, și își complică teribil frazarea, iluzionându-se că astfel atinge profundități de filosofie nemțească. Suita de Note germane (din „Adevărul literar și artistic”), în care sunt portretizați diferiți autori și li se comentează opera (din care și traduce fragmente), relevă un cunoscător avizat al acestei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
romantică, pe atât de neverosimilă. O „crăiță” gitană, idolatrizată de un intelectual, ajunge artistă de faimă europeană, dar ca soție a unui tot atât de celebru conațional. Piesa reține atenția prin pitorescul de mediu și crâmpeie de folclor țigănesc. Marcante însușiri literare (frazare alertă, formulări sugestive, plastice, combinații neașteptate, fericite, de neologisme și neaoșisme, citate seducătoare, referiri percutante de natură teologică, biblică, istorică, inserții de amintiri și anecdote, descrieri de natură, tonalitate sacerdotală) dezvăluie publicistica și memorialistica scriitorului. Acestea caracterizează și stilul jurnalului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Cuvintele și ordinea lor transcriu la el niște stări de suflet și niște realități perceptuale atât de pregnante, atât de garantate existențial, încât punerea lor la punct gramaticală nu ar aduce decât o precizare superfluă, ba chiar restrictivă. Cuvintele și frazarea capătă la el o sarcină maximă tocmai prin reducerea flexiunii la minimum și a punctuației până aproape de zero. Sintaxa lui nu urmează logica gramaticală, ci cu totul altă logică, constrângătoare, ineludabilă, pe care nu știu cum să o numesc. În tot cazul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pierdut geneza și odată cu ea seninul/ și iată-ne venind cu amintirea unei lumi senine” (Două pulberi magnetice). În ciclul Scrisori către Mircea Ivănescu, alcătuit din „fragmente” eclectice de realitate („reală” și textuală), poate fi aflată influența, parțială (ca atmosferă, frazare), a poeziei ivănesciene. În Șocul oxigenului (2002; Premiul Asociației Scriitorilor din București), cel mai valoros volum al său, marile teme sunt iubirea și întoarcerea la origini, la „increat”, oglindirea în matricea feminină preformală. Aici se atinge nivelul maxim al unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
a patru-cinci ani de exerciții juvenile; în 1905 li se adăugau alte volume, iar anul următor încă patru. Fenomen rar întâlnit, un ritm ca acesta avea să acrediteze impresia de spontaneitate. Că prozatorul găsea dintr-o dată limbajul adecvat temei, că frazarea cu mâna sigură putuse părea un dat structural, organic, acestea se cuvin considerate nuanțat. "Multora scria el în Anii de ucenicie capitolul XX li se năzărea că literatura mea e o funcție firească în care cheltuiesc puțină substanță: nu cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dispoziție 20 minute, timp în care va fixa diag osticul si se va pregăti planul de expunere. Acestea depind de capacitatea de sistematizare a ca prin n ndidatului, redactarea unui plan de expunere concis, cu numai repere si concepte cipale, frazarea lor urmând liber în timpul expunerii. Exemplificăm prezentarea unui caz oncologic: Am examinat bolnava .....de.......ani, cu domiciliul în ........, internată în clinică ........, la data de ............pentru.......(motivele internării). Din istoric reținem: - antecedentele personale fiziologice pun în evidență ......( factorii de risc) - antecedentele
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
dacă e posibil, măcar din motive ale cazuisticii și ale unei bune Înțelegeri a „spiritului popoarelor”! - și constatam că Francezii, ca și Românii aparțin probabil acelui temperament numit generic flegmatic, cu toate variantele sale. De aici și stilul cu o frazare scurtă, concisă, colorată, plastică, Îmbibată de un naturalism cel mai adesea sociologic. Colericii, marii colerici, precum un Dostoievski, de exemplu, se „pierd” În fraze meandrice, ce par a nu se mai sfârși, fraze „dizgrațioase” și excesiv de „stufoase” pentru puriștii limbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]