4,485 matches
-
în neant. Și mai mult ca sigur că cei de la agenția imobiliară - fericirea este la doar un pas de tine, ce minciună, dar fraierii cad întotdeauna în plasă, sunt ca fluturii amețiți de razele soarelui, și pe urmă unii își freacă mâinile, nu doriți și o casă care să vă turtească atunci când faceți amor cu nevasta? Poate chiar un conac cu arhitectură înzorzonată care să vă scuipe între ochi atunci când ajungeți la ușă, home, sweet home... - erau mână în mână cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
când mă mângâiam. Multă vreme am făcut-o, cu toate că mama spunea că nu e bine. Încerca să mă învețe, săraca, zicea că... Nu mai are importanță ce zicea. Mie-mi ieșea pe cealaltă ureche. Da, m-am mângâiat, m-am frecat al dracului de tare în ziua aia, cu curu` proptit între niște pietre albe, încinse de soare, și mi-am imaginat că-i dau chiloții jos pistruiatei din banca a patra. Nu v-am spus nimic despre ea. Încă. O să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sub pătură, mă gândeam la picioarele ei. Și nu numai. Și la râu, după ce durerea s-a dus la ea acasă, trebuie să stea și durerea asta undeva, are nevoie de un loc unde să-și refacă forțele, m-am frecat bine de tot, până la sfârșit, iar pe urmă m-am spălat pe mâini și am plecat acasă. După toată durerea acea infernală prin care trecusem în apă, sfârșitul zilei a fost extraordinar. Nu m-au întrebat nimic despre Lord. Eu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
vor deschide și că voi înțelege viața, în sfârșit. Privindo dintr-o cu totul altă perspectivă. Verset cu verset. E un binoclu bun, tipul în uniformă de camuflaj m-a condus până la ușă în ziua aceea. Cred că și-a frecat mâinile de bucurie, după ce am plecat, fiindcă binoclul a fost cam scump. Dar și-a meritat banii. Vis-a-vis, la etajul al treilea, o femeie se dezbracă în fiecare seară, exact la ora 21, fără să tragă draperiile. Apoi umblă prin
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu telefon mobil. Am lăsat capul într-o parte și i-am zâmbit, m am apropiat și mai mult de ea și i-am șoptit în Babilon am ascuțit creioanele, curvo, iar tu habar nu aveai, iar Durerea și-a frecat ghearele cu sare și le-a înfipt în ficat. Am simțit că mor. Atunci am dorit să aflu neapărat dacă acel creion înfipt în urechea depravatei ăleia poate ajunge pe partea cealaltă. Și l-am lovit cu palma. Pac! S-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Că se scoală prea târziu, că abia se mișcă, că nu asa trebuia făcut cutare treabă și câte și mai câte.Oricât se străduia nora cea tânară și frumoasă, nimic n-o mulțumea pe baba Dochia.Și Anișoara căra apa, freca podelele, făcea mâncare, despica lemne, mergea la moara, țesea, nu stătea nici atâtica. Și baba Dochia mereu găsea pricină;ba că făcuse mămăliga prea mare ori prea mică, ba că pusese ciorba in castroane, prea rece ori prea fierbinte, ba
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să meargă În fața oglinzii. Îi Îngheță inima (vă vine a crede că avea și ea inimă?) de groază când văzu că penele ei de un alb strălucitor erau acum negre ca smoala.Crezu că cineva făcuse o glumă proastă: se frecă, se spală, se pudră, dar degeaba.Penele rămâneau negrenegre.Îi veni să plângă dar nu putu să spună decât ” cra-cra”.Ce se Întâmplase cu glasul ei? Ce se Întâmplase cu penele ei cele albe? Țăranul cel bătrân fierse boabele cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pat de paie, bunica lui, bolnavă.Ducea În brațe o pâine rotundă și neagră din secară și spera că dacă bunica ar mânca măcar puțin, ar mai prinde ceva putere. Muncise toată ziua la brutar pentru acea pâine neagră: măturase, frecase podelele cu mâinele lui mici. Cum mergea singur pe uliță, la o cotitură, de după niște tufe dese,Îi sări În cale un tâlhar, care Îi ceru pâinea.La Început copilul nu Îl luă În seamă, dar tâlharul, cu mâinile butucănoase
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
treacă neobservate. Își spuse că negrul nu e bun și apasă butonul roșu. La fel ca în sala de baie, se deschise o ușă glisantă, lumina se aprinse și rămase uluit de ceea ce vedea. Întâi a crezut că visează. Se frecă la ochi, își ciupi obrajii, apoi încet-încet se potoli. Era ca și cum ar fi intrat în atelierul lui din București, de lângă Universitate. În stânga, era măsuța lui de lucru cu sculele răspândite ici și colo, cu scăunelul... mai în dreapta vitrina cu suporturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se odihnească mai în liniște. La prima vedere, Directorul părea mulțumit de cele auzite și văzute și stabiliră pentru a doua zi o deplasare cu mașina companiei la Bușteni, pentru a vedea la fața locului cum stau lucrurile. Petre își frecă cu anticipație mâinile, gândind totuși că piloții și stewardesele nu-i vor demola casa. Vizitară totul, Directorul se arătă mulțumit, mai făcu și el niște fotografii și conveniră să se revadă pentru discutarea contractului și a prețului. Întors acasă, Camelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cel care-l privea nu era el. Îi crescuse barba, i se adânciseră cutele de pe frunte, avea niște cearcăne adânci sub ochi... Parcă era un strigoi! Își făcu cruce, intră la duș, lăsă apa rece să curgă în neștire, se frecă bine cu un prosop aspru, se bărbieri, se îmbrăcă și, urmat de Toni, pregăti pentru amândoi "micul dejun". Țuica babei Floarea încă-i mai umbla prin stomac și se gândea că i-ar fi prins bine niște murături, ceva moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
așa că își văzu liniștit de gânduri. Peste ceva timp, iar scârțâit, iar pași, iar liniște. Deschise totuși ușa afară se întunecase, nu se vedea țipenie de om, dar pe masa mare din fața prispei văzu două papornițe și o damigeană. Se frecă la ochi și papornițele și damigeana tot acolo erau. Le luă, le aduse în casă și... ce să vadă? Papornițele erau pline ochi cu cârnați, șuncă, ouă, borcane de zacuscă de ciuperci, cu dulceață, pâine de casă și câte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
îndrepți.” - pană albă „Pană albă, penișoară Să ai trup de porumbioară, Ușurică să cii foc Și la muncă și la gioc.” - agheazmă Să alunge duhurile rele. Se spală apoi copilul de către nașă, după care moașa îl unge cu untdelemn, îl freacă peste tot și spune: „Cu untedelemn nașa te unge Dar să nu începi a plânge Ca să ai trup mlădios Și să ai un chip frumos.” Ia în gură apă, zahăr și busuioc și suflă pruncul peste cap, picioare, la dreapta
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
alăturați Mânați mai! Hăi! Hăi! Iar jupânul gazdă Se duse la lună, la săptămână, Să vadă grâul de-i frumos. Era în spice ca vrabia În pai, ca trestia. Badea din șa s-a aplecat Trei spice în palmă a frecat La vrăbii le-a arătat, Vrăbiile s-au minunat Că grâu-i bun de secerat. La nevastă a spus răspicat Că grâu-i bun de secerat. Apoi a făcut seceri noi Pentru secerători ca voi Și-altele mai mărunțele Cu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
clopoțeii, valerienele - erau toate înflorite. Vița sălbatică era verde încă. Apoi, ne-am urcat într-o barcă cu motor și am zburat pe lacul Biwa. La un moment dat, am plonjat în apă. Peștișorii care trăiau printre alge s-au frecat de picioarele mele. Umbra picioarelor, ce se vedea clar pe fundul lacului, se mișca odată cu mine. Imaginea aceasta n-avea nici o legătură cu ceea ce discutam eu cu mama, însă mi-a trecut prin fața ochilor. Apoi s-a topit. Am sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai e nici o speranță, zise el apucându-se de marginea mesei. Chipul lui Naoji s-a întunecat. — Nu mai durează mult. Fir-ar să fie! Ce neplăcut! — Vreau să se facă bine. Vreau s-o salvez cumva, am zis eu, frecându-mi mâinile. Naoji izbucni în lacrimi. — Nu vezi că nu mai e nimic de făcut? Absolut nimic! Și-a șters ochii, furios, cu dosul mâinii. În ziua aceea, Naoji a plecat la Tokyo să-i spună unchiului Wada despre starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și înțesînd piețele te buimăcește. După o asemenea baie de mulțime, reîntoarcerea la Accademia di România seamănă cu o cură de purgație sufletească, un fel de încercare de a te lepăda de oameni după ce, timp de cîteva ore, te-ai frecat la propriu de pielea lor. În incinta clădirii, senzația de recluziune e sporită de picurul fîntînei din mijlocul peristilului, nimic din agitația metropolei nepătrunzînd printre coloanele lui. În această ambianța a avut loc colocviul dedicat împlinirii unui centenar de la nașterea
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
despre lungimea era un fel de mini până la jumătatea pulpei. Înfiorătoare apariție, da. Așa echipat am ajuns în față lifturilor de pe etaj, să mă întâlnesc cu ceilalți. Și aici începe filmul: ușile se închid, liftul începe să urce, noi ne frecam deja mâinile încercând să ne decidem ce proceduri o să luăm. Seara era pur-și-simplu perfectă! Mai bine de-atât nu aveam cum să fie! Și se deschid ușile liftului și ieșim cu păși mari. Dar mari. Și hotărâți. Și când ridicăm
Cum a ajuns Cabral aproape gol la o petrecere de cinci stele by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/72126_a_73451]
-
în apropierea casei mele mi-a ecranat semnalul. Iarna acordam prioritate cititului, iar vara scrisului. Au existat ani minunați când seara, după ce mă uitam la televizor, după o întâlnire cu prietenii, după o ieșire în oraș, beam o cafea, îmi frecam măinile și mă apuncam de scris. Plecau pe covor, într-o noapte- aici sau la Pietroșița - între 18 și 25 de pagini scrise mărunt, mărunt. După aceea, mă duceam la serviciu și lucram toată ziua, obosit ca vai de lume
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
capăt! Deci nu vom agăța de lampa din pod o frânghie, nu vom da cu piciorul scaunului de bar pe care să ne suim. Vom bea, în schimb, o bere. Dacă noi am tras chiulul, atunci de care nenorocire își freacă, până la aprindere, mâinile zecile de bărbați și femei beneficiind de căldurica reflectoarelor, la televiziune? Pe teritoriul României, în chiar orașul București, anume la intersecția dintre șoseaua Cotroceni și strada Carol Davila s-a petrecut un fapt de o gravitate întrecând
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
aproape zilnic sunt ca un fel de pepinieră unde plantez obsesiile, disperările ș.a.m.d. Până acum, povesteam unuia sau altuia cum aflam câte ceva care mă înnebunea de plăcere. Mă țineam de capul lui sau, oricum, pe cine prindeam îl frecam, îl suceam, să-i povestesc o chestie pe care am auzit-o. Pe care mi-am reamintit-o. Uneori povesteam aceluiași de mai multe ori, dar de fiecare dată altfel. Până când povestea aia se rumenea și se putea scrie. Acum
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
elev cam neajutorat primește ca temă la ora de română relatarea unei zile din viața sa. Iată un fragment: Ne spălăm cu săpun, săpunul nostru obișnuit, pus la îndemână pe polița din baie. întindem mereu brațele spre duș și ne frecăm bine cu săpun, de ne dor oasele de-atâta frecat. O, ce veselie e în spălător dimineața! Ca într-un spălător de internat. Copiii iau apă în gură și se stropesc unii pe alții. Deocamdată încă nu știm de unde să
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
cu împrumut. Placheta, în interior, are mai mult spații albe decât șiruri de versuri; și se citește, în mod normal și la o viteză medie de lectură, în jumătate de oră. Nu mai mult. După ce ai citit-o, însă, te freci la ochi, îți masezi ușor tâmplele și o iei de la început. După care o lași deoparte. Și o reiei a doua zi, trecând prin aceleași file mai mult albe decât tipărite și mai degrabă comune decât poetice. N-aș vrea
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
fosă. Am urmărit-o la o repetiție. Fabulos! Trăiește tot, știe pe dinafară partitura fiecărui instrumentist sau actor-cîntăreț, dă intrări, îi ceartă, partiturile zboară în toate părțile. Nu iartă pe nimeni. Puțin îi pasă că actorii nu au conservator... îi freacă de o mie și una de ori. În afara baritonului care îl interpretează pe Gianni Schicchi, Sandor Arpad, minunat, o prezență cu clasă care și joacă cu poftă, cu haz, cu pricepere actoricească, și a tenorului Pataki Adorjan, Rinuccio, necopt încă
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
acum două (sau trei, sau patru) sute de ani, aici sau aiurea. Aparent datată, formula lui nu e, sub nici un chip, databilă. Nici chiar în poemele ticluite cu metodă, ca acesta: Foaie verde, fir de mentă/ Îndeletnicire lentă -/ eu te frec, iar tu m-alinți/ îmi trezești stinse dorinți;/ iar te frec, tu mă-nsoțești/ în visări împărătești;/ de te frec un pic mai tare,/ mă răsfeți cu-a ta răcoare;/ de te frec din nou, mă cerți;/ mă urzici, mă negre-verzi
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]